Home > Lifestyle > Stiri > Industria gay și criza

Industria gay și criza

Criza financiară din ultimii ani nu a ocolit nici industria gay de entertainment. Dacă în 2008 cel mai cunoscut ghid urban gay, Spartacus, număra 1400 pagini, ediția din 2010 avea mai puțin cu 150 pagini de adrese de locații gay și gay-friendly. Explicația redactorilor ghidului este una simplă: în 2010, gay înseamnă nișă, nu gheto, iar instituțiile și companiile care au știut să se reinventeze critic și creativ au avut șanse să supraviețuiască noilor criterii selective ale publicului gay.

Cea mai puțin afectată ramură a economiei gay a fost, în mod suprinzător, turismul. Eticheta DINK (double income – no kids) aplicată de sociologi cuplurilor gay s-a dovedit în această situație combinația câștigătoare: conform statisticilor, numărul de persoane gay care au renunțat la leisure a fost foarte scăzut. În plus, un număr foarte mare de agenții și chiar autorități naționale de turism au recunoscut rolul turiștilor gay și au creat campanii dedicate pentru stimularea turismului gay. Israel și Argentina sunt deja exemple clasice. Nici companiile aeriene nu s-au lăsat mai prejos, Scandinavian Airlines fiind pionier în Europa conectând capitalele gay cu ocazia gaypride-urilor, festivalurilor sau jocurilor olimpice gay și alocând un buget serios pentru promovarea turismului gay.

Situația nu este diferită în cazul industriei hoteliere. Dacă până în momentul în care noțiunea de criză a planat deasupra industriei hoteliere locațiile care se lăudau cu statutul de gay-friendly erau limitate, din ce în ce mai multe lanțuri hoteliere au preluat conceptul – Marriott a fost una din primele companii care a inclus noțiunea de gay-friendly în filozofia sa și în reclame dedicate turiștilor gay.

Reinventarea în timp de criză nu a ocolit nici New Yorkul. Autoritățile locale de turism recunosc că 10% din cei 47 milioane de turiști care vizitează anual orașul sunt gay și numărul de agenții care oferă consiliere turiștilor gay, sau programe de divertisment speciale, cum este Rainbow Pilgrimage,  a crescut simțitor în ultimii doi ani.

Dacă la nivel de industrie, reinventarea pieței și consumatorului are sorți de izbândă, nu același lucru se poate spune și despre arte și publicistică. Proaspăt numit în funcția de director al festivalului Sundance, John Cooper se temea în 2009 de efectele crizei atât asupra selecției festivalului, cât și numărului de vizitatori. Misiunea creativă pe care și-a asumat-o odată cu noua poziție a constat în a oferi în 2009 cel puțin aceeași calitate și aceeași acoperire ca în anii anteriori.

VIP-urile din entertainment listate în topul OUT 50 din 2009 ca fiind cei mai influenți a suferit și el modificări. Dacă David Geffen sau Marc Jacobs figurează în continuare cu aceleași averi (sau chiar mai mari), Ellen de Generes sau Tom Ford au simțit efectele crizei.

Poate cel mai afectat segment al industriei gay a fost presa. Reviste cu o popularitate medie spre mare, precum De Outro Modo sau Genre. Vechimea pe piață nu este nici ea o garanție: Gay People’s Chronicle, deși apare de 23 ani, și-a redus tirajul și ciclul de publicare, iar colosul The Advocate, veteran pe piața presei gay cu 43 ani de activitate a devenit la sfârșitul lui 2009 un insert pentru revista Out.


Articole asemanatoare
Ce este gay la campionatul de fotbal
Angajatul gay : sfaturi pentru locul de muncă
Gay comics
Exclusiv Tabu.ro, interviu cu Emanuel Xavier

Comenteaza acest articol

Industria gay și criza

by redactia   2 min
0