Home > Agenda > Interviu cu Andra Măruță

Interviu cu Andra Măruță

Tabu: Părinții tăi au renunțat la slujbe ca să se ocupe de cariera ta muzicală. Åžtiu că mai ai frați, nu s-au simțit ei ca și când nu li s-ar fi acordat la fel de multă atenție?
Andra: Fiecare dintre frații mei au avut parte de aceeași atenție din partea părinților. Probabil par avantajată pentru că despre relația lor cu mine s-au știut mai multe.

Tabu: Cânți de la 13 ani, pare că nici n-ai avut adolescență. Cum te-a modificat contactul cu lumea „celor mari”, a contractelor și a lucrurilor cu care nu te puteai juca? Erai totuși un copil.
Andra: Am avut altfel de adolescență. În sensul că visele mele s-au împlinit mai repede. Nu neg că m-am simțit bine întotdeauna printre oamenii maturi.

Tabu: Care a fost cel mai greu moment din carieră?
Andra: Poate anul când am luat locul doi la Cerbul de aur. Juriul străin mi-a acordat note maxime, în timp ce ai mei (juriul românesc) au fost extrem de exigenți. Am suportat greu clasamentul, în condițiile în care toată lumea îmi spunea că am cântat foarte bine. Åži la fel consideram și eu, fără modestie! Recunosc că am depășit cu greu momentul ăsta.

Tabu: A fost greu când te-ai mutat la București de la Câmpia Turzii? Mă gåndesc că într-un fel erau relațiile și contactele/prietenii pe care îi aveai acolo și altfel a fost să o iei de la capăt în București.
Andra:A fost și greu și ușor. Greu, pentru că m-am despărțit de casă, de lumea mea din Ardeal, și nu știam ce șanse reale voi avea. Ușor, pentru că sunt o persoană care se acomodează repede cu condițiile noi de viață, sunt foarte prietenoasă și atunci când îmi doresc foarte tare ceva, reușesc. Am încredere în forțele mele, în pasiunea cu care îmi fac meseria și astea sunt niște coordonate cu care știu că nu dau greș.

Tabu: Cum te-au primit colegii de școală? (deja te vedeau la TV). Cum te-ai descurcat doar cu tatăl tău în București, administrându-vă viața.
Andra:La început, mi-au lipsit prietenii mei de-acasă. Multă vreme am ținut legătura cu ei. Treptat, unii au continuat să se bucure pentru succesul meu, alții au devenit mai… ocupați. Tatăl meu a suplinit multe dintre absențele copilăriei mele, pentru că el a fost întotdeauna cel mai bun prieten al meu, căruia am putut să-i spun orice.

Tabu: Te-ai gândit vreodată că vocea ta e mai puternică, mai „matură” decåt vârsta pe care o ai? E greu să „porți” vocea asta? Mă gândesc că ai fi reușit mai repede dacă ai fi ales un stil muzical mai degrabă adresat puștilor.
Andra: Nu cred că mi s-ar fi potrivit o muzică superficială. Niciodată nu mi-am dorit un hit de-o vară. Am vrut ca piesele pe care le cânt să reziste mai mult în timp și să fie ascultate de mai multe segmente de public, inclusiv de puștime.

Tabu: Apropo de maturitate, simți că ești mai „coaptă” decât tinerii de vârsta ta, simți o diferență mentală/emoțională în raport cu ei? Categoric, ai o experiență de viață mult mai mare, pentru că tu cântai la vârsta la care alții se mai jucau încă.
Andra: Așa a fost destinul meu, să fiu un „om mare” încă de mică. De fapt, asta era și joaca preferată: să mă cred de vârsta celor mari, să pot face și eu tot ce fac ei.

Tabu: Åži din perspectiva aceasta, nu te sperie căsnicia la 22 de ani? Nu ai teama jurămintelor pentru „toată viața”?
Andra:Am crezut întotdeauna în basmele copilăriei, în care împăratul și împărăteasa trăiau fericiți până la adânci bătrâneți. Nu mă sperie o căsnicie pe care mi-am dorit-o, alături de un om la care am visat înainte de a-l cunoaște.

Tabu: Când te gândești la „toată viața”, cam cum îți imaginezi cariera și căsnicia ta pe la 50 de ani, de exemplu?
Andra:Se spune că trăim așa cum gândim. Iar eu gândesc frumos și calm, cu dragoste de viață și de familie. La 50 de ani, voi fi o soție cu vechime, o mamă iubitoare și sper că și o cântăreață iubită de public.

Tabu:Te-am văzut cu Cătălin la ședința foto (n.r.: Cătălin Măruță a adus de acasă microfonul pe care-l vedeți în fotografii, la solicitarea noastră). Se întâmplă să-l cunosc de pe vremea când lucram la radio, deci să-i știu bine chipul „oficial” care e total diferit ca expresie, zâmbet și relaxare față de chipul pe care l-am remarcat când îți vorbea ție. Cum e Cătălin de acasă?
Andra: Este un dulcic, un trăsnit și un om lângă care mă simt iubită și în siguranță.

Tabu: În orice relație, fiecare partener împrumută câte ceva din personalitatea celuilalt, se lasă modelat de celălalt, inconștient. Cum te-a schimbat pe tine relația cu Cătălin? Ce ai învățat de la el?
Andra:Am învățat că există iubire adevărată, că bunătatea e cea mai potrivită monedă de schimb și că modestia n-a făcut rău nimănui.

Tabu: Dar el cum s-a schimbat?
Andra:Cred că a scăpat de scepticism în ceea ce privește viața în doi și a înțeles că femeia de lângă el îl poate iubi, fără să-i facă viața un iad, cu gelozii absurde. Pentru că de astea se temea…

Tabu: De unde vine porecla de „Bumbu”, nume cu care ți s-a adresat?
Andra:Dumnezeu știe cum am ajuns Bumbu! Cred că, prima dată, mi-a zis așa, când aveam o coafură trăsnită. Mi-a plăcut, toată lumea a râs și porecla a fost preluată „la scară largă“.

Tabu: Mi-ai povestit că iei numele lui, că te vei numi Alexandra Măruță, mi se pare un gest frumos.
Andra:Mi se pare firesc să porți numele bărbatului care te-a ales pentru o viață întreagă. Așa sunt eu, mai conservatoare. Åži, pe urmă, nici nu păcătuiesc cu vedetisme care m-ar împedica să alătur un alt nume celui de scenă. Eu îl iubesc pe Cătălin, sunt nevasta lui și vreau să mă cheme la fel ca pe el. Relațiile cu familiile noastre sunt bazate pe foarte mult respect și foarte multă dragoste. Așa am fost crescuți amândoi și așa ne dorim să arate o familie: unită.

Tabu: Cum vă protejați de mediatizare? Sunteți amândoi vedete, nu puteți pleca nicăieri în Romånia fără să vă opriți să dați autografe pe șervețele de masă.
Andra:Ne oprește cine vrea, noi nu avem aroganțe de vedete. Noi stăm de vorbă cu toată lumea, oriunde ne-am afla.

Tabu: Chiar așa, ce vă place să mâncați când ieșiți seara în oraș?
Andra: Mâncare chinezească, poate și din considerente care țin strict de sănătate. Åži de comoditate… Restaurantul este chiar lângă casa noastră.

Tabu: La începutul relației v-ați pus problema legată de mediatizarea cuplului voastru? Aveți un cod, niște reguli nescrise pe care trebuie să le respectați unul în raport cu celălalt când e vorba de mediatizare?
Andra: Cine-și bate capul cu coduri? E adevărat că nu ne grăbim să facem publice evenimente din viața noastră înainte de a ști noi înșine ce anume urmează să facem. Suntem foarte deschiși cu declarațiile despre viața noastră profesională, mai puțin cu cea privată, așa cum mi se pare și firesc.

Tabu:
Se va schimba ceva în timpul pe care-l acordați relației voastre după căsnicie? Amândoi aveți un program încărcat.
Andra: Vom avea în continuare un program foarte încărcat, dar ne-am obișnuit deja cu acest ritm de viață, care are farmecul lui, crede-mă. Niciunul dintre noi nu crede în viața de cuplu în care partenerii nu se despart 24 de ore din 24. Am învățat să avem încredere unul în altul și, mai ales, să nu fim posesivi și, implicit, ridicol de geloși.

Tabu: E gelos Cătălin pe fanii tăi?
Andra: Glumești? Ar însemna să fiu și eu geloasă pe fanii lui? Adică, să ne invidiem fiecare pentru succesul celuilalt? Ar fi aberant!

Tabu: Åžtiu legende despre ce gesturi frumoase ți-a tot făcut Cătălin, despre o serie de surprize foarte speciale. Poți să-mi povestești una care ți-e dragă?
Andra: Cătălin mi-a făcut multe surprize care m-au tulburat, dar cred că una dintre cele mai spectaculoase a fost cea de anul trecut, de la Costinești, când eram invitată în emisiunea lui, exact pe 23 august, adică de ziua mea de naștere. Înainte cu un an, îmi adusese, în aceeași emisiune, o căruță de pepeni, în loc de tort.

CITESTE și Andra și Cătălin Măruță s-au căsătorit la Târgu Jiu
De data asta, la un moment dat, toată lumea s-a uitat pe cer, pe unde trecea un avion, fluturând un afiș pe care scria: „La mulți ani, Andra! Te iubesc!”. Nici dacă mi-ar fi oferit nestematele din lume nu m-aș fi bucurat atât. M-am simțit foarte importantă pentru el, foarte iubită. Åži am știut atunci că există bucurii care îți inundă sufletul până la… cristalul lacrimii.

Articole asemanatoare
Scrisorile de dragoste dintre Proust și compozitorul Hahn se vând într-o licitație la Paris
Pascal Bruckner despre colonialism, rasism, multiculturalism și mai 1968 – INTERVIU
Surpriză neplăcută pentru fanii Electric Castle: Damian Marley apare în ziua 0
Ofera-ti sansa de a iubi din nou

Loading...

Comenteaza acest articol

Interviu cu Andra Măruță

by realitatea   6 min
0