Home > Lifestyle > Stiri > INTERVIU cu Sam Sparro. Simplu, Sam

INTERVIU cu Sam Sparro. Simplu, Sam

Câteva lucruri importante despre relația mea închipuită cu Sam Sparro

Între noi a fost dragoste la prima ve­de­re. Nu mi-aduc aminte unde l-am vă­zut, unele amănunte au rămas în ceața misterioasă care pune în evidență doar calitățile, așa cum se întâmplă în relațiile fulgerătoare, la început. Îmi aduc aminte, totuși, de o oarecare distanță, e posibil să-l fi văzut printr-un perete gros de sti­clă, da, între noi era o barieră fizică de netrecut, dar cu siguranță compensam pe un alt plan.

Cunoașteți sentimentul, nu? Pe scurt, atunci nu l-am auzit, și recunosc, victimă perfectă a tehnicilor de marke­ting, m-am îndrăgostit de surâsul lui de revistă, pomeții de vis, maxilarul mascu­lin și privirea cu vino-‘ncoa. Å¢inuta im­pecabilă, inclusiv joben, dar în niciun caz bătrânească, contrasta cu energia pe care am recepționat-o în ciuda tuturor barierelor dintre noi: el, un star; eu, un ano­nim; el cânta, iar eu nu îl puteam, pentru moment, auzi.

Åži ca să n-o mai lungesc, am avut certitudinea că îl voi as­culta, că îmi va plăcea. Era parte din in­tuiția mea despre show business. Ne-am reîntâlnit peste un timp, pe un blog. Da, o să-mi spuneți că era previzibil! Nu vă contrazic, de aia nici nu m-am agitat după prima noastră întâlnire; precis vi s-a întâmplat și vouă ceva ase­mănător. Eu știam că reîntâlnirea dintre noi era predestinată și programată.

El, ne­schimbat. Evident, vorbesc despre vi­deoclipul „Black and Gold”. La momentul „reîntâlnirii”, al doilea său extras de pe albumul care poartă chiar numele artistului, Sam Sparro, făcea legea în topurile de profil din Europa și Australia. Puțină istorie. Puțină, pentru că Sam are doar 26 de ani. S-a născut pe 8 no­iem­brie, în Australia. Îl chema Sam Fal­som, iar numele de scenă i-a fost practic ales în familie, după porecla unei mascote de la radioul australian, Sammy Sparrow (Vrăbiuța Sammy). Talentul lui Sam de actor și cântăreț a fost descoperit devre­me.

La zece ani se muta la Los An­geles, unde tatăl lui avea contract pentru înre­gistrarea unui album soul. Se spune că de-atunci, după ce l-a auzit cântând, legen­dara Chaka Khan i-a devenit unul dintre primii admiratori. Copil minune și „tri­­plă amenințare“, termenul care desem­nea­ză artiști polivalenți, Sam a început ca actor și cântăreț, a avut o aventură, să-i spu­nem pasageră, (sau de supraviețuire) cu relațiile publice, și apoi s-a remarcat pe scena artistică din Marea Britanie, Sta­tele Unite și Australia. În 2007 purcede la cu­cerirea topurilor internaționale cu primul său extras, Cottonmouth.

Departe de sen­zația neplăcută de uscăciune în cerul gurii, specifică unei mahmureli care se res­pectă, senzație la care trimite titlul, Cot­tonmouth este un cântec fredonabil, cu influențe soul, un videoclip colorat, proas­păt, in­sinuant și un pic obraznic, vezi finalul cu terrierul pitic.

Adevăratul succes al lui Sam este, însă, cel de-al doi­lea extras al său, hit-ul „Black and Gold“, un cântec existențialist cu o linie melodică disco, da! o combinație care te face să vrei să afli mai multe despre artistul Spar­ro. Pe scurt, Sam este cântăreț, compozitor și producător. Indiferent ce gusturi ai, precis găsești măcar o piesă care să-ți pla­că de pe eclecticul său album de debut. În plus, avem o veste bună – lucrează la al doilea, așa cum ne-a mărturisit.

Tabu:  Ești Scorpion. Ce înseamnă asta?
Sam Sparro: Înseamnă că m-am născut între 23 octombrie și 22 noiembrie.

Tabu: „Nu-i ușor să fii fals cu-adevărat”. Mai este citatul tău preferat? Cine l-a zis și ce înseamnă pentru tine?
Sam: Habar nu am cine-a zis. Sunt sigur că am spus-o în glumă.

Tabu: Albumul tău de debut se intitu­lea­ză „Sam Sparro“. Lipsă de imaginație sau strategie de promovare?
Sam: O strategie de promovare cu o lipsă serioasă de imaginație.

Tabu: De unde vine numele de Sparro?
Sam: Unchiul meu îmi spunea așa, „vră­biuța Sammy”, când eram mic.

Tabu: Ai afirmat că „Black and Gold“ este un cântec existențial. Poți să ne spui mai multe? (Unii au intrepretat cânte­cul ca fiind unul de dragoste.)
Sam: E un cântec care se întreabă despre existența lui Dumnezeu și a Universului.

Tabu: Există elemente din anii optzeci în muzica ta și chiar în felul în care te îm­braci pe scenă și în videoclipuri. Re­cu­noști această influență? Cum explici?
Sam: Păi, m-am născut în anii ‘80, deci copilăria mea a fost „o copilărie de anii optzeci” și cred că mulți artiști se reîntorc la copilăria lor atunci când se de­fi­nesc. Am iubit întotdeauna anii aceia, cred că era o perioadă plină de aventuri, iar mu­zica pop era foarte inteligentă pe-atunci.

Tabu: Că tot am vorbit de influențe, care sunt idolii tăi?
Sam: Îmi plac artiștii bine conturați, simbolici și reprezentativi, precum Bjork, Kate Bush, Debbie Harry, David Bowie, Prince.

Tabu: Am citit că ai lucrat la albumul de debut al lui Lindsay Lohan. Cu ce alt artist ți-ai dori să colaborezi? Cu cine ai vrea să împarți scena sau microfonul în­tr-un duet?
Sam: Ca să fiu sincer, cred că cel mai mult îmi place să lucrez cu mine, dar tocmai am lucrat cu Basement Jaxx, ceea ce este un vis devenit realitate. Mi-ar plăcea să cânt ceva cu Adele, are cea mai șocantă și fantastică voce. Mi-ar mai plăcea să lu­crez și cu Beth Ditto.

Tabu: La ce lucrezi acum? Ce urmează?
Sam: Chiar acum mă ocup de remixări și producție la niște proiecte colaterale. Dar voi începe în curând înregistrările la ur­măto­rul meu album.

Tabu: Ai fost numit „a futuristic blast from the past”. Cum te-ai defini ca artist?
Sam: Sunt un tocilar al muzicii, unul care iubește toate felurile de muzică. Scriu cân­tece despre propria mea experiență și despre punctele de vedere care îmi re­flec­tă influențele, încercând în același timp să mișc lucrurile înainte și să fa­vo­ri­zez sau să promovez inovația.

Tabu: Cine ești? Îți poți imagina răs­pun­suri diferite la această întrebare în funcție de interlocutor sau situație?
Sam: Încerc să las faptele să vorbească, în ceea ce privește munca mea. Găsesc că pro­priile mele cuvinte sunt re-interpretate când încerc să răspund la întrebări de felul ăsta.

Tabu: La ce vârstă ai plecat de-acasă? Are vreo legătură cu cariera ta?
Sam: Aveam 16 ani când am plecat de-acasă. Cred că din cauza asta îmi place să fac lucruri pe cont propriu.

Tabu: Cum te înțelegi cu părinții?
Sam: Foarte bine, mulțumesc.

Tabu: Ce influență a avut familia ta asu­pra carierei? Dar asupra ta ca persoană?
Sam: Întotdeauna am iubit și apreciat mu­zica, datorită familiei mele, iar mem­brii ei mi-au fost alături mereu.

Tabu: Haina sau ținuta preferată?
Sam: Pantofii purpurii de lac de la Lanvin.

Tabu: Ce găsim în dulapul tău?
Sam: Grămezi de lucruri. Este îndesat cu rahaturi la modul absolut.

Tabu: Ce n-ai purta nici mort?
Sam: Cred că e o exprimare prea dramatică.

Tabu: Ce faci ca să te relaxezi?
Sam: Mă duc la sală sau beau un pahar.

Tabu: În încheiere îți propun un joc. Ale­ge un singur lucru și comentează.

Tabu: Stil sau talent?
Sam: Talent, există deja prea multe ce­lebrități bine îmbrăcate, dar fără talent.

Tabu: Glam sau tehno?
Sam: Nici una, nici alta.

Tabu: Retro sau vintage?
Sam: Care-i diferența?

Tabu: Gadgeturi sau accesorii?
Sam: Amândouă.

Tabu: Eclectic sau amuzant?
Sam: Eclectic.

Tabu: Rațiune (engl. „sense“) sau pre­ju­decată (engl. „sensibility“)?
Sam: Rațiune.

Tabu: Cunoscut (n. red. – despre identitatea sexuală, engl. „out“) sau excesiv (engl. „outrageous“)?
Sam: Aș spune amândouă.

Tabu:
Bani sau faimă?
Sam: Împreună sunt cea mai bună combinație.

Tabu: Potolit sau sălbatic?
Sam: Cu siguranță sălbatic.

Tabu: Bere sau șuncă?
Sam: Niciuna.

Tabu: Mainstream sau indie?
Sam: Undeva la mijloc.

Tabu: USA sau UK?
Sam: Australia.

Tabu: Familie sau prieteni?
Sam: Prietenii sunt familia mea și cei din familia mea îmi sunt prieteni.

Tabu: Geek sau chic?
Sam: Åži tocilar, și șic.

Tabu: American Idol sau Helen Keller? (numele pisicilor lui Sam, și de asemenea numele unui show de televiziune care vrea să descopere noi talente și res­­pectiv, al unui personaj istoric, su­fra­getă și pacifistă)
Sam: Helen Keller.

Tabu: Dragoste sau pasiune?
Sam: Amândouă.

În loc de concluzie, un fel de making of

Înainte de cortina finală, o privire în culise. Deși scriu cu spaima termenului limită în suflet, când am trimis întrebările, mi-am dorit de-adevăratelea să am prilejul unui interviu telefonic. Era mai multă muncă pentru mine. Nu că așa nu am încins Internetul! Întrebați-mă câte ferestre am deschise, sau mai bine nu, nu mai contează.

Aș fi avut prilejul să-mi dezvolt întrebările în funcție de răspunsurile pri­mite. Aș fi știut cu siguranță de ce nu mi-a răspuns la unele întrebări, fără să trebuiască să interpretez și să fac proiecții. Mi-ar fi plăcut să comentez, să fiu un adevărat interlocutor. Vremea comentariilor a trecut, și ar fi nepoliticos s-o fac de unul singur în paginile revistei.

În concluzie, nu o să aflăm cu ocazia asta nici despre coming out-ul vedetei, nici dacă a avut vreodată probleme din cauza orien­tării sale sexuale, de altfel, declarate și asumate. Nu vom fi aflat ce crede, dacă un Sam Sparro hetero s-ar vinde mai bine sau dacă ar prin­de mai bine la public. Åži nici la cine are mai mult succes și de ce, la băieți sau la fete. Nu ne-a fă­cut declarații nici despre cel mai important mo­ment din viața sa de până acum.

Nici dacă au existat momente în viață sau carieră în care circumstanțele nu i-au permis să fie el însuși. Nu vom ști care e lucrul pe care, dacă ar putea, l-ar schimba acum. ­Mai mult, nu ne-a spus care sunt diferențele dintre omul Sam Sparro și artistul Sam Sparro, și nici unde se vede peste douăzeci de ani.

Nicio mărturisire despre cel mai ciudat lucru pe care l-a făcut. Åži, o scriu cu un zâmbet pe buze, nici măcar dacă pantofii sunt, până la urmă, o plăcere sau un păcat. Rămân, deci, un fan, singur, cu propriile mele supoziții. Printre ele, aceea că pantofii sunt un păcat, dar unul atât de plăcut, încât eu unul nu am condamnat-o niciodată pe Imelda Marcos.

Mai cred, după orele de documentare pe YouTube, că Sam este inteligent, simpatic, cu simțul umorului, dar concis și ferm în limitele pe care și le stabilește – vezi răspunsul despre relația cu familia, care se poate traduce foarte bine și cu „Åži care e treaba ta?” sau „Åži care e legătura?”. În fine, găsesc că a fost fidel principiului de a nu spune mai mult decât dorește, de a nu amesteca lucrurile, de a fi cinstit cu sine și cu ceilalți, fără a transforma asta într-un activism interpretabil și până la urmă dăunător.

Pentru mine e un câștig și experimentul la care m-am supus cu plăcere în ultimele zile ascultând radio pe net, pe un site care mi-a făcut recoman­dări asemănătoare cu „subiectul” meu: Adele, con­firmată mai sus, binecunoscuta mie Roisin Murphy, Estelle, al cărei hit are un cover interpretat de Sparro, mai vechii MGMT, Robyn, revelația Mark Ronson, Yelle – o noutate absolută în playlistul meu, Kylie Minogue al cărei ultim album se va asocia etern, probabil, cu prima zgârietură urâtă a frumoasei mele mașini, Duffy, Sophie Ellis-Bextor, și Santogold, toate relativ veterane în audițiile mele; mai nou descoperitul Matthew Dear, și aproape clasicii Hercules and Love Affair și Hot Chip. Mulțumesc, Sam, pentru toate aceste des­co­periri și redescoperiri. Audiție plăcută.


Articole asemanatoare
Cu ce tip de barbat ar trebui sa te intalnesti?
“Stiati ca”-uri despre barbati si femei…
Cand spun „premiere”, ma gandesc la Timisoara
Cupluri celebre ale anului 2017

Comenteaza acest articol

INTERVIU cu Sam Sparro. Simplu, Sam

by redactia   8 min
0