Home > Agenda > James Frey, O mie de fărâme

James Frey, O mie de fărâme

Natural, despre un subiect tabu: exorcizarea slăbiciunii și înlocuirea unei dependențe de droguri cu dependența de propria-ți voință.

Cartea lui James Frey nu e nici măcar o carte. Curge ca o mărturie nestăvilită printre sughițuri de libertate. Americanul dă afară, fără să se complice cu prea multe artificii de construcție literară, fărâmele de viață toxică ce i-au mai rămas. În sanatoriul unde visele nu există, realitatea ia cele mai jalnice și duioase forme, pentru că aici cuvintele devin mute, iar vorbele rămân la stadiul de grimase; privirile înrobesc: să-ți vezi imaginea – aceea a unui om dărâmat și damnat – în ochii imobili ai părinților, să iubești o nălucă (la fel de dependentă ca și tine), să-ți faci prietenii „de celulă” să zâmbească scrâșnind din dinți, să cauți adevărul în cărți pentru că altfel nu ești în stare, la propriu, să-l afli.
Două lumi adunate într-„O mie de fărâme”, cea nudă, care face cartea teribil de contemporană și cea americanizată (a se citi speranța care nu moare și dozele nerealiste de autosu­gestie), care îl face pe cititor să caute, cu riscul cinismului, o urmă de dead end. Mai ales că, o știm, cele scrise de Frey nu au fost și trăite de Frey pe bune.


Comenteaza acest articol

James Frey, O mie de fărâme

by admin   1 min
0