Home > concurs > Jurnal de călătorie, Mădălina – Chamonix Mont Blanc

Jurnal de călătorie, Mădălina – Chamonix Mont Blanc

Pana sa-l apuce pe sotul meu ca vrea sa urce pe Mont Blanc nu auzisem de Chamonix. Nici dupa aceea nu-mi spunea mare lucru desi cautam asiduu pe internet informatii si eram destul de sceptica in privinta posibilitatilor de a petrece o vacanta acolo. Deja am fost de 3 ori si m-as duce oricand cu bucurie acolo. Ultima oara am stat mai mult, fara a avea ca scop sa urcam muntele , doar sa ne odihnim.

Am plecat din Romania cu masina si am facut 36 de ore pana la Chamonix, traversand nordul Italiei si intrand in Franta prin Valle Aosta/Courtmayeur. In Romania 40grade, in Alpi doar 30, dar surpriza, in Argentiere inca se schia si am prins iarna pe care o ratasem in Romania. In gara exista brosuri gratuite despre statiune si imprejurimi, harti ale statiunii iar oficiul turistic ofera, pe langa harti si brosuri gratuite, circuite cu autocarul in imprejurimi (asta inseamna Geneva, Aosta…..), concerte care au loc la Chamonix, concursuri sportive, lectii de parapanta, schi, alpinism, ghizi turistici……La Maison de la Montagne ( un fel de statie meteo) poti afla prognoza in urmatoarele zile. Dar nu chestiile astea m-au impresionat.

M-a impresionat arhitectura caselor, linistea orasului (desi plin de turisti, mai ales japonezi cu aparatele lor foto de ultima generatie, care urca pe munte in slapi si nu te lasa sa te bucuri de privelisti in liniste); bogatia lor de flori, pe care nu le rupea nimeni(?) si lipsa de gunoaie ( oare cum pot trai fara sa faca gunoi sau ce fac cu el?). Am stat la un refugiu, de fapt o cabana de montagnarzi, cu baie comuna, sala de mese unde poti prepara ceva de mancare, dar unde ne-am simtit foarte bine la un pret incredibil (11euro/zi), mai ales ca ceilalti locatari erau de toate natiile si puteai schimba impresii despre munte, experiente, ne puteam da mari.Tot la Chamonix am mancat cea mai buna inghetata din lume in centrul orasului, iar daca eu nu sunt un etalon, sotul meu poate confirma asta. In schimb, berea e slabuta, preturi mari si sticle mici ( la francezi nu s-au inventat inca peturile de 3 litri).

Mancare am luat de la Petit Casino, un lant de supermarketuri cu preturi rezonabile, mai putin la fructe, deci nu mergeti in Franta ca sa mancati sanatos, mergeti ca sa va bucurati de vacanta. Si de solduri. Cred ca in fiecare zi mergeam la magazinul Tehnique Extreme unde echipamentul sportiv e super ieftin (sau asa imi spunea sotul meu, care avea nevoie cam de tot magazinul daca ar fi incaput in portbagaj). Dar am cumparat si eu destule chestii de acolo si pentru mine si pentru copii. Si magazinele de suveniruri sunt interesante, dar sotul meu intra mai greu acolo. A acceptat totusi sa luam diverse cu flori de colt ( emblema Chamonix-ului). Din nefericire, nu l-am convins sa intre in magazinul de pietre semipretioase asa ca va trebui sa ne intoarcem. E incredibil, nu am mai vazut un asemenea magazin: bijuterii, casete pentru medicamente sau bijuterii, statuete, toate din pietre semipretioase, chiar flori de mina de diferite marimi, stateam doar si ma uitam in vitrina precum copiii ( magazinele se inchid destul de devreme, asa ca nu l-am gasit niciodata deschis). Sigur ca exista si magazine de haine, incaltaminte, bijuterii, dar sunt mai interesante magazinele traditionale si cele de solduri.In centru troneaza statuia celui care a ajuns primul pe Mont Blanc aratand spre munte.

Din oras putem lua telecabina spre Brevent sau spre Aiguille du Midi, privelistea e in ambele cazuri superba, exceptionala pentru cunoscatori Desi se cheama Chamonix Mont Blanc, pentru a urca pe munte trebuie sa ajungem in Les Houche, un mic sat la cativa km de Chamonix, unde ajungem cu trenul sau cu masina ( atentie pentru ca in Franta garile se inchid pe timpul noptii, la Chamonix se inchide la 18.00, la Les Houche la 17.00, exista billeterii automate, dar se poate lua biletul si de la controlorul de tren, nu incercati sa riscati pentru ca amenzile sunt serioase). Din Les Houche se ia un fel de mocanita pentru a ajunge la baza traseului catre Mont Blanc.

Mai simplu pentru mine a fost drumul spre Argentiere, tot la cativa km de hamonix, unde am mancat cea mai buna pizza din lume. Sigur ca am fost si pe munte, cu telecabina, am inghetat bine, ne-am batut cu zapada si am coborat cu gandul la pizza. Nu ne-au dezamagit nici de acesta data: delicioasa. Am promis ca ne vom intoarce la scoala de parapanta sau iarna la scoala de ski, ca oricum mai avem cate ceva de cumparat. Ce nu mi-a placut? A trecut prea repede si cohortele de japonezi. Ce mi-a placut cel mai mult? Apusurile soarelui pe dupa Aiguille de Midi band un pahar de vin rosu frantuzesc, lipsa manelelor si a semintelor.

Merita oricand sa vizitati Chamonixul!


Articole asemanatoare
Câștigătoarea ultimei săptămâni de concurs!
Jurnal de calatorie, Iulia – Anglia!
Jurnal de calatorie, Cairo!
Jurnal de călătorie, Janina – Sharm el Sheikh!

Comenteaza acest articol

Jurnal de călătorie, Mădălina – Chamonix Mont Blanc

by admin   3 min
0