Dragă jurnalule,
Freamătă benzina-n mine, mi se zbate arborele cotit şi mi se emoliază cuzineţii de fericire, acum că am trecut şi eu, în sfârşit, la dreapta credinţă. Slavă preafericitului Dumnezeu, am şi eu ceva eficient care să mă apere de cele rele, pe plaiul românesc.
Probabil, singurul lucru eficient care să mă apere de cele rele.
Gore, stăpânul meu, e băiat bun. Crede în Dumnezeu. E adevărat, m-a furat din Germania, a fost o istorie întreagă cu plăcuţele de înmatriculare şi cu trecerea peste graniţă, cert e că toate astea sunt nişte păcate banale, pe care, nu-i aşa, Dumnezeu ni le iartă dacă ne spovedim şi ne arătăm căinţa. Iar dacă mai şi donăm ceva la Catedrala Mântuirii Neamului, Dumnezeu ne lasă să ne întoarcem tot cu Ion, ca-n banc.
Aşadar, Gore, stăpânul meu, e un creştin ortodox autentic şi, după ce s-a întors cu mine de la crâşma din sat, a supt o bomboană cu mentă, să nu-şi dea taica părintele seama că a “servit” şi el ceva, şi m-a dus la binecuvântare. Da, ok, l-a cuprins puţin vitezomania şi l-am călcat pe Grivei, câinele vecinilor, până acolo. Apoi ne-am şi pupat puţin cu un copăcel de pe marginea uliţei, dar asta nu se pune. Tree hugging e un obicei frumos, ecologic şi plăcut ochilor Domnului. Cert e că acum, după ce aghiazma sfântă mi-a mângâiat vopseaua, veche şi pe alocuri sărită, că de revopsit nu ne-au mai ajuns banii, o nouă putere a izbucnit, deodată în mine. Toţi caii-mei putere s-au transformat în heruvimi şi serafimi şi au intonat o laudă Domnului.
Unica mea îngrijorare: dacă la întors, Gore s-a oprit puţin şi pe la Vyvy de la marginea drumului, a invitat-o înăuntru şi i-a arătat îndeaproape ceva prin zona schimbătorului meu de viteze, asta nu m-a readus la neagra păgânie, nu-i aşa? Oare constituie circumstanţă atenuantă faptul că radioul meu era dat pe Trinitas?
Oricum, motorul meu o să zbârnâie câte Crezuri şi Tatăl Nostru va fi nevoie, ori de câte ori se mai întâmplă.
Dar am un vis, jurnalule. I have a dream, ca Martin Luther King. Visez la ziua când noi, toate maşinile, vom fi egale în faţa religiei. Când şi prietena mea maşina de spălat, şi verişoara mea maşina de tuns, şi mătuşa mea maşina de cusut vor avea dreptul la sfinţire. Nu au ales ele să se nască diferite; oamenii le-au făurit aşa, şi tot ei sunt responsabili şi cu prihana lor spirituală.
Închei aici, cu creştinească şi sobornicească smerenie, sperând că vom păşi în rai după casare.
Doamne miluieşte!
Maşina Evdochia.
Foto: dordeduca.ro
NOTA REDACTIEI: Tocmai au fost aprobate tarifele pentru binecuvantarea masinilor de catre preoti!
2 comentarii