Home > Agenda > Jurnalul Oanei Pelea, un jurnal fără sex

Jurnalul Oanei Pelea, un jurnal fără sex

Åži fără orgasme mentale de inteligență care să dea pe-afară și să forțeze limitele realului și ale relității care să încerce să șocheze brutalizând verbal. Jurnalul Oanei Pellea cu fragmente de viață trăite între 2003 și 2009, este sincer, cald și autentic. La capătul paginilor, după ce îl închizi, ți se dezvăluie nu doar o carte frumoasă, ci și un om frumos. Åži multă sinceritate, multă sensibilitate, multă candoare, enorm de multă bunătate și dăruire. „Un jurnal care face bine“, așa cum scrie Ioana Pârvulescu. Åži, da, care o va împrieteni pe Oana Pellea cu multă lume.

Nu este biografia unei mari actrițe, nici măcar a unei actrițe, decât vag mici întâmplări se strecoară acolo ca și cum ar veni din culise și ca orice fapt divers, nu cu grandoare sau măreție. Nici orgoliu sau vreun fir de megalomanie. Este viața unui om real, necosmetizată, cu tot ce are viața în ea: părinții, pe primul loc întotdeauna, dor, experiențe, trăiri, dezamăgiri, bucurii, tristeți, prieteni, relația cu Dumnezeu. Un Jurnal plin de autentic. Îl citești, îl reiei, ca mine, ca să subliniez ce mi-a plăcut și să îndoiesc paginile cum făceam în adolescență. Åži în el este, de fapt, câte o mică părticică din fiecare dintre noi.

Un actor iubit, Amza Pellea, actori pe care i-am admirat și nu mai sunt, un pic din România de acum, contradictorie, frumoasă și urâtă în același timp, colorată și înzorzonată, iubită și detestată, personaje sociale pe care le suportăm cu greu uneori. Åži un mesaj minunat: că din când în când e bine să te oprești, să te privești din afara ta și să observi ce e în jur și să te uiți la tine ca să înțelegi ce ți se întâmplă și ce se întâmplă. Un text către prieteni, modest, plin de tandrețe și umor, dar foarte special și foarte personal.


1 Response

  1. Miya

    Ei,eu m-as uita daca ai juca :)Asa cum m-am uitat si la Marian Ralea. Nu urmaream tot esidopul dar daca ajungeam la film si era in imagini nu mai schimbam. Si m-am dus si la ‘Ingropati-ma pe dupa plinta” si mi s-a parut genial fara sa mi se para ca omul juca in telenovela altfel decat la teatru. Cred ca e vorba despre om cum intelege sa-si faca munca. Bine sau prost depinde nu de unde joaca ci ce/cat inseamna munca lui pentru el.(admitand ca exista perioade mai proaste care nu intra in discutie pentru ca sunt exceptii iar oamenii si implicit si actorii nu-s roboti) Si nu conteaza ca-i actor sau maturator pe strada, tot la felul in care muncesti ajungem.Si zau ca m-am uitat si la Razvan Vasilescu cand a jucat in serialul de la Pro tv. Si la Oana Pellea si la Emilia Dobrin. Si mi-au placut. Si la fel am vazut si “Sefele”, si “Buzunarul cu paine” si “Profu'” si la vremea aceea nici macar nu m-am gandit sa fac comparatie.De fapt cred ca am vazut cel putin “Sefele” inainte de serial. Cred ca atunci cand ti se propune un rol in telenovele nu conteaza numai personajul pe care il ai de facut ci si ceea ce aduce dupa el pentru actor. Si ma gandesc nu atat la drepturile, de regula materiale care pot justifica o acceptare, ci la obligatiile pe care trebuie sa le respecti. Tot felul de retrictii, de aparitii obligatorii in tot felul de prostii, la tot felul de evenimente la care nu te-ai fi vazut participand in veci, in combinatii cu oameni care n-au nici o treaba cu tine, pentru care poate reprezinti nu stiu ce procent de raiting. Daca dupa ce scazi din drepturi obligatiile rezultatul e cu + cred ca merita sa te duci 🙂

Comenteaza acest articol

Jurnalul Oanei Pelea, un jurnal fără sex

by Madalina Antal   1 min
1