Jurnalul unei adolescente poloneze ucise de naziști va fi publicat după 70 de ani

Jurnalul secret al unei adolescente poloneze, ucise de naziști în 1942, va fi publicat după 70 de ani, timp în care a fost păstrat într-un seif, scrie BBC.

Anne Frank a murit de tifos în lagărul de concentrare Bergen-Belsen la începutul anului 1945.

Renia's Diary: A Young Girl's Life in the Shadow of the Holocaust a fost lansat de membrii familiei autoarei, cartea fiind comparată cu jurnalul Annei Frank. Anne Frank este fata evreică germană, care a căzut victimă genocidului nazist din cel de-al Doilea Război Mondial. Este cunoscută datorită jurnalului pe care l-a ținut în ascunzătoarea din Amsterdam, înainte de a fi arestată.

Sora ei Elizabeth a spus: „Am citit doar o parte din carte pentru că obișnuiesc să plâng tot timpul”. Elizabeth, care și-a schimbat numele din Ariana, își amintește de sora ei ca despre „o fată foarte liniștită și gânditoare”. Ea i-a declarat Rebeccăi Jones, corespondent BBC Arts, că sora ei a fost „precum mama mea surogat”. „Era foarte inteligentă. Era liderul programului de literatură din școala ei. Și era foarte, foarte blândă și mereu grijulie”.

Renia Spiegel, din Przemysl, sud-estul Poloniei, și-a început cartea, care va fi lansată în Marea Britanie pe 19 septembrie, atunci când avea 15 ani. Paginile oferă o primă privire asupra atacurilor cu bombă, care o forțau să se ascundă, dar și asupra disparițiilor familiilor de evrei din ghetoul polonez.

În afară de poveștile horror, Renia - care aspira să devină poetă - descrie cum s-a îndrăgostit prima dată de un băiat pe nume Zygmunt Schwarzer. Ei s-au sărutat prima dată cu câteva ore înainte ca naziștii să ajungă în orașul ei. Ea a fost ucisă de soldați în iulie 1942 la vârsta de 18 ani după ce au descoperit-o ascunsă în podul unei case.

Zygmunt a scris pasajul final emoționant din carte după moartea ei. El a fost deportat la Auschwitz, dar a supraviețuit lagărului morții și a devenit doctor în armata americană. În 1950, a regăsit-o pe Elizabeth, sora Reniei, și pe mama Róża în New York.

„A fost o experiență șocantă”, a spus fiica lui Elizabeth, Alexandra Bellak. „A fost prima dată când mama și cu mine am văzut cartea. Am fost singurele două supraviețuitoare. Mama nu și-a revenit niciodată după moartea surorii mele”.

Cartea a fost proiectul Alexandrei, care a tradus-o din poloneză în engleză pentru a o putea citi. Elizabeth a fost copleșită de povestea din carte când a primit-o de la Zygmunt, așa că a păstrat-o într-un seif. În 2012, Alexandra a decis să traducă jurnalul pentru a descoperi mai multe lucruri despre mătușa sa.