Actrița care are o relație cu colegul ei Anghel Damian, cu 22 de ani mai mic decât ea, și cu care scrie scenariul serialului “Vlad” a decis să facă o schimbare de look. Lia Bugnar și-a schimbat dintii, a început să facă mișcare și a povestit pe rețelele de socializare ce s-a întâmplat zilele trecute.
“Am 51 de ani, v-am mai spus? Și cum noi n-am fost longevivi în familie, am început să fac realmente exercițiul de imaginație cu ultima zi, ultima lună, ultimul an, ultimul deceniu, ultima viață. Așa că nu mă mai împrăștii cu oameni care nu-mi spun mare lucru, nu mai consum timp ca să traversez bătrânele care se simt bine pe trotuarul pe care se află, nu-mi mai refuz nimic în ideea că “nu e acum momentul”. Așadar, am acest proiect care sunt eu însămi și mă țîn de el. E târzior, poate, dar mai bine mai târzior decât deloc, nu? Între altele m-am apucat de alergat, chestiune pe care am evitat-o toată viața. Nu știu de ce mi-a fost frică de asta. Mai mult, nu pot să alerg decât singură. E cea mai de calitate singurătate pe care am experimentat-o de când mă știu. E ceva acolo foarte interesant, cine n-a încercat, recomand. Nu va închipuiți că înfăptuiesc vreun maraton, nu, alerg și eu câțiva kilometri pe seară, exact cât mă ține buna dispoziție. După care, în aceeași idee că nu știu cînd mai apuc, mi-am propus că în cel mult o lună să fac șpagatul și sfoara până jos de tot, uite-așa, pur și simplu. Mi se pare mișto că, în loc de grija osteoporozei, să am grijă faptului că mai am trei
degete până ajung la un șpagat perfect. Cât despre sfoară, n-am putut-o nici când eram copil, deci mi se pare cu atât mai interesant să o fac acum. Deci mă ocup de asta în fiecare zi, după alergat. Tot în proiectul ăsta al meu a venit într-o bună zi și revelația că cei doi dinți strâmbi ai mei care mi-au dat un aer de hienă toată viață când m-a busit râsul, deci aia doi dinți, ar putea naibii să fie drepți. Sunt un om cu un umor mai de nișă așa, deci de multe ori după ce spun o glumă trebuie să zâmbesc larg, că să se prindă cei din jur că am glumit. Un emoticon cu față, cum ar veni. Deci aia doi dinți care îmi dădeau o tentă hienistica râsului și îmi transformau umorul în sarcasm de-a dreptul, am hotărât eu că aș vrea, acum pe concluzia viețîi, să fie drepți. Am avut revelația seară când mă spălăm pe dinți, iar dimineață am purces la îndeplinirea dorinței. M-am dus la o clinică despre care știam că e bună și i-am zis doctoriței că uite, eu vreau să îmi scoți hienă asta din zâmbet, tentă asta de glumă răutăcioasă din glumele mele nevinovate. Doamna doctor m-a poftit politicoasă la un psiholog, a zis că nu vede nimic în neregulă cu dintîi mei și că ea nu se atinge de niște dinți foarte frumoși. I-am zis că nu există negociere, am decis, de făcut ii fac, mai ales că fiind eu spre deznodământul vieții, mari daune n-au ce să fie, deci
argumentul “eu nu mă bag să-ți stric dintîi” nu ține. Întrebarea care se punea era dacă mi-i fac acolo sau trebuie să caut altă clinică. Văzând doctoriță că n-are sens să intervii în lista scurtă de dorințe a cuiva, a zis, bine, ți-i fac, lasă-mă să mă gândesc cum, că să ai daune infime. Evident că mi-a propus să-mi pună aparat de-ți îndreaptă dintîi, am luat-o că pe un compliment și am subliniat că totuși n-aș vrea să ne comportăm că și când suntem nemuritori. Deci să mi-i facă repede. Ceea ce s-a întâmplat. Nu mai am dintîi strâmbi. Îi am drepți. Hienă e dusă, a apărut în loc un sentiment de impostură, dar care văd că începe și el să dispară cu fiecare nou zâmbet, cu fiecare nou hohot. Nu că v-ar interesa, dar să știți că o să va țîn la curent cu acest proiect eu, va zic și când am înfăptuit sfoară aia, și când ajung la zece kilometri de alergat singură, și când o să apară episoadele din “Vlad” pe care le-am scris eu (poate o să va uitați, dacă n-o făceați deja), și când o să apară spectacolul după piesă de teatru pe care am scris-o în pandemie (și in care nu se pomenește de corona virus, uite-așa), și altele. Am proiectul eu la care lucrez cu multă simpatie, chiar mi-am propus să rezolv acum lucruri pe care nu le-am rezolvat toată viață (sfoară, de pildă), sau faptul că mă pot hrăni perfect fără să am in farfurie niciun animal, sau, sau, sau, atâtea lucruri pe care le-am tot vrut și-am zis că poate încă nu-i momentul. Deci a venit momentul. A! Și dacă vreodată se va face Miss Bellu, să mor de nu voi fi eu aia”, a scris actrița.