Dupa o relatie de 4 ani cu multe lacrimi, despartiri si impacari care pana la urma nu au dus nicaieri, am pus hotarata capat. Gata, end of story. De fapt, sfarsitul a ceea ce credeam atunci a fi singura si marea iubire.
Si pentru ca eram destul de dezamagita, am hotarat ca voi cauta incredere si respect, nu marea iubire. Eram convinsa ca vor urma ceva "relatii-pansament". Si cam asa a fost. In urmatoarele 3 luni am mai iesit cu baieti, dar toti imi pareau tolerabili, in niciun caz demni de a ma gandi la o relatie serioasa.
Si iata ca, pe neasteptate, totul a luat o turnura neasteptata.
Era o seara rece de noiembrie si era destul de tarziu. Eram in camera de camin, cu fetele, stateam la taclale. M-a sunat o prietena ca vine din Bucuresti, ca sta o seara in Constanta si daca as fi dispusa sa iesim intr-un club ceva. Am acceptat, mai mult impinsa de la spate de colegele de camera care imi spuneau ca merit si eu o seara de distractie. Oricum, ramanea sa ne auzim mai tarziu la telefon.
Si am asteptat, si am asteptat…in cele din urma m-a sunat in jur de 23.00 ca daca e ne vedem in jumatate de ora, trece cu cineva si ma ia. Eu deja dadeam inapoi, e tarziu, n-am iesit niciodata la ora aia, cum ma intorc eu singura si tot asa. Slava Domnului ca scumpele mele colege de camera m-au convins cu forta, cu certuri gen ca sunt prea cuminte si tot asa. Ma imbrac pentru prima data in viata mea intr-o bluza cu decolteu adevarat (nu ca as avea prea mult ce arata, iar bluza era imprumutata, oricum ma simteam nu eu in pielea mea, ci pur si simplu o fiinta relaxata, pusa pe distractie). In concluzie, o sun pe prietena din Bucuresti si zic OK, iesim si mi-l da la telefon pe amicul ei sa ii explic de unde sa vina sa ma ia. Ii explic eu ce si cum, pe langa bariere, la sfarsit el imi zice un "te-am pupat" ce mi s-a parut putin prea prietenos.
Trec ei sa ma ia, se facuse deja 12 intre timp, trecem sa mai luam un amic de-al lor si hai in club. Si uite asa luam noi 4 la rand vreo 5-6 cluburi din Constanta (ba erau petreceri cu dl Mazare, ba machidonesti, ba turcesti, ba era pustiu clubul) ca in cele din urma sa ajungem intr-un club cu muzica house deloc pe genul nostru, dar na, am iesit, doar nu ne intorceam acasa nedistrati. Si cum muzica nu era foarte pe placul nostru, incercam noi de zor sa ne distram, intram in vorba (discutia cea mai contradictorie fiind cea ca amicul care era cu el are 31 de ani desi eu ziceam ca nu pare mai mult de 22 si in cele din urma mi-a aratat buletinul sa il cred; nebuna si eu, cer buletinul unuia abia cunoscut sa fiu sigura ca nu ma minte) si din una in alta ma invita peste 3 zile la concert Holograf. Eu, uimita de invitatia atat de selecta (si costisitoare pentru el) am acceptat in cele din urma, gandidu-ma totusi cum scot bani sa imi platesc biletul caci nu prea acceptam sa imi faca baietii cinste
.
.
Si dansam, si mai vorbim, mai o gluma, mai o aluna si in cele din urma ajungem fiecare pe la casele noastre. Normal, ii dadusem numarul de telefon ca sa stabilim cu concertul.
Si ce credeti? Ca ne-am vazut la concert? Eh, da, si la concert….dar m-a sunat chiar a doua zi daca e sa iesim la o plimbare…si uite asa am luat noi plaja Mamaia la pas de la un capat la altul, in ciuda frigului si vantului.
Asta a fost doar inceputul…concertul a fost bestial, Holograf au devenit preferatii nostri; de aici lucrurile au mers pe fast forward.
Am ajuns sa tinem unul la altul foarte repede, sa ne vedem in fiecare zi…ce sa zic, pe langa increderea si respectul pe care le cautam am primit de fapt bonus marea iubire. E grijuliu cu mine, m-a respectat intotdeauna, suntem parca mai buni impreuna decat suma amandurora si … nu a durat nici un an pana la cererea in casatorie.
Mereu stau si ma gandesc ce inseamna o decizie de moment. Daca nu ar fi venit prietena mea de la Bucuresti, daca nu m-ar fi convins colegele de camera sa ies la ora aia, daca daca daca…. stau uneori si ma intreb daca nu ne-am fi intalnit atunci, oare soarta ne-ar fi adus altfel impreuna? Aveam momente la inceput cand simteam ca visez tot ce se intampla, atat de frumos era totul, dar ma gandeam ca si daca visez la trezire o sa ii stiu numele si adresa si o sa-i apar la usa si o sa il conving cumva ca avem sanse impreuna.
Si sa stiti ca prietena noastra nu a avut nici cea mai mica intentie sa ne combine, desi ne stia ca suntem amandoi singuri. Oricum, pentru ca fara ea nu ne-am fi intalnit, a fost domnisoara de onoare la nunta noastra si m-a scutit de a-mi rani vreuna dintre prietene prin favorizarea vreuneia drept domnisoara de onoare.
Si acum radem si glumim ca m-a luat "de la bariere" (ala era un punct de reper mai usor de indicat) si ca m-a placut in ciuda timiditatii mele (care cu ajutorul lui s-a dus) si nu ratam nici un concert Holograf din orasul nostru. A intrat atat de repede in sufletul meu incat am impresia ca a fost dintotdeauna acolo.