Home > Agenda > stiri > LOVE STORY 2: Răvașe matinale

LOVE STORY 2: Răvașe matinale


I

Cum pot urî un oraș întreg și în același timp să îl ador doar pentru că oriunde îmi scăldam privirea vedeam umbra trupului tău fierbinte pe trotuar și oriunde mă întorceam simțeam parfumul efemerei tale treceri?

Magheru, Polizu, Piața Romană, Universității, fluturi și gâze enervante și un taxi care gonește aiurea prin oraș. În toată mișcarea asta browniană, am observat că fața fiecărui pieton, a fiecărei florărese, a fiecărui taximetrist care înjură cu năduf, a controlorului din tramvai și a fetei de la simigerie, ascunde o trăsătură de a ta. Åži te surprind mereu în ipostaze diferita, inedite, dar încă nu am găsit… Mai caut…poate găsesc, printre frunzele rupte, plouate, răsplouate și mânjite de noroi. Parcă-s mai multe ca toamna trecută.

Poate abia te-ai trezit, sau citești, sau ești în metrou, sau deja ești la școală. Bună dimineața! Bună dimineața! Bună dimineața! Ieși afară, căci soarele își cheamă toate razele la raport. Zâmbește, te costă doar 17 mușchi. Zâmbește-i și fetei de la simigerie…o să se bucure, și florăresei, că o să prindă spor. Zâmbeste și poate ți se va răspunde. Poate chiar taximetristul…printre suduieli.

Åži nu uita să-ți bei cafeaua cu lapte și 6 lingurițe de zahăr!

Primăvara râde și cântă și zice bancuri la fiecare intersecție, când stai la semafor. N-ai văzut-o? Tot din intersecții să cumperi mărțișoare pentru fata de la simigerie și pentru florăreasă și pentru colege și profesoare.

E deja iunie și nu cred că mai prindem vreun loc să mergem la mare. Asta e! Am ratat-o și vara asta…

Vezi că parfumul îți e pe terminate. Sigur nu ți-ai făcut patul azi-dimineață, și nu ți-ai pus hainele la spălat. Sper că măcar pachetul cu mâncare l-ai luat cu tine. Iar ai întârziat! Chemi un taxi și pleci. Åži cum e circulația acum iarna, sigur nu ajungi la timp. Măcar nu uita să zâmbești.

Mare uituc mai ești! Vezi că eu tot la Romană te aștept, la 12:42. Nu uita…

Acum 3 săptămâni am găsit ce căutam, dar de atunci i-am pierdut urma. Era aproape invizibil, dar cald și radiant, aparent banal și simplu. Îhî! Era un surâs.

…mic mare încet repede repede departe aproape aici acolo oriunde oricând sus jos 73 2 alb negru curat murdar pace război lung scurt urât frumos luni duminică zi noapte….te iubesc!

Bună dimineața! Nu uita: cafeaua, pachetul, zâmbetul și…Piața Romană…12:42…

 

 

II

Deci bună dimineața! Vezi că eu am ieșit un pic, am fost până la aprozar ca să iau morcovi, ceapă și bla bla. Åži să vezi ce am pățit. Cumpăram niște căpșuni, adică vroiam să cumpăr, că erau unele cam scofâlcite. Åži dintr-o dată, simt un parfum familiar: dulce și puternic, piperat și timid, discret și pătrunzător… Da! Da! E parfumul ăla care-mi place mie și pe care dai juma’ de salariu. Îl simțeam peste tot: și pe Magheru, și la Universității și în tot Ferentariul, și pe toate gardurile și chioșcurile de ziare.

Mi-am lăsat plasele în voia sorții și am plecat după aromă. Am cules tot parfumul ca să fiu sigură că nu îl mai simte nimeni. Uitându-mă cu atenție, am mai observat urmele pe care le lași adesea pe clădiri și oameni, când treci, mânjindu-ți sufletul pe toți stâlpii și pe toate tarabele. M-am transformat și m-am vândut ca să pot răscumpăra fiecare strângere de mână oferită cunoscuților și fiecare pas cu care ai dezmierdat asfaltul.

Am furat toate frânturile de zâmbete rămase pe la florăreasă sau pe la doamna de la simigerie. Am fugit tiptil ca un hoț, purtând privirile galeșe aruncate doamnei de la bancă, și pe drum l-am iertat pe taximetrist, retrăgând înjurăturile pe care i le-ai rostit alaltăieri.

E micuț tare Bucureștiul ăsta, tare micuț. Unul, doi prieteni, o mare iubire, câteva locuri prin care îți regăsești amintirile și cam atât.

Am șters toate urmele existenței tale din oraș. Puteam să stau la umbra unei frunze și ar fi fost prea mult, sau la umbra unui cer și ar fi fost prea puțin. În schimb, am stat în umbra ta și te-am recontruit cu fiecare clipire a genelor și fiecare răsărit al clipei. Credeam că te știu în toate cele multe miliarde de celule, dar ești tot o enigmă în capul, și-n ficatul, și-n rinichiul, și-n cordul meu.

Am ajuns într-un suflet acasă…gata să fiu completată cu altul. Mi-am rujat zâmbetul și mi-am fardat farmecul. Degeaba, oricum sunt goală în preajma ta. Åži te priveam cum dormi așa dezbrăcat, ținându-ți zâmbetul și privirile adunate în palmă și știu că nu ești perfect. Dar unei eternități de singurătate liniștită îi prefer câteva ore, câteva minute, câteva clipe de zbucium, de uitare, de pasiune, de tine, de…TINE.

Deci te-ai trezit dacă citești această scrisoare. Bună dimineața! Bună dimineața! Bună dimineața! Å¢i-am lăsat „prada” pe masă. Nu uita: zâmbetul, privirea și bineînțeles parfumul.

E deja vreo 12:42. Hai că sunt în bucătărie și te-aștept. Cafeaua e gata. Să pun eu 6 lingurițe de zahăr sau vii tu?

 

 

 

III

Am ajuns cam târziu aseară și adormiseși deja. Până să apuc să mă dezbrac de păreri, am ajuns lângă tine și te priveam cum dormi.

La lumina neonului din stradă, ce pâlpâia de 3 ori mai repede decât inima mea, ochii ni se împleteau alene, aruncând umbre leneșe pe cearșafurile mototolite. Åži deodată m-a cuprins o dorință stranie, de undeva dintre coapse și ochi, dintre degetele-mi subțiri și lungi, de undeva inteligență și naivitate. Åži m-am strecurat nevăzută, ca o infractoare, prin bariera de praf de stele a genelor tale. M-am infiltrat supusă prin sita pupilei și m-am adăpostit cuminte la adăpostul pleoapelor asteptând o scânteie de vis.

Am așteptat o bună bucată de timp, credeam că n-o să mai vină. Când, dintr-o dată, am devenit lichidă și am început să mă scurg pe lângă iris. Mă simțeam ca un apus la amurg de seară, iar cerul era doar o umbră în calea mea. Am rămas doar o clipă suspendată în infinitul ochilor tăi, a cărui singură limită eram eu. Åži de acolo de sus, vedeam că pământul e rotund și Cerul îl sărută pe toate părțile, pe toate netezimile și asprimile, pe toate stâncile în care ar fi vrut să se întrupeze.

Apoi m-am scurs rapid din ochii tăi, trăgând o perdea invizibilă, ca nu cumva vreo altă imagine banală să o altereze pe a ta. M-am întors numai ca să văd că e dimineață.

Bună dimineața! Bună dimineața! Bună dimineața! Eu te aștept în bucătărie, unde te-am și inventat deja până la venirea ta. A fost ca un vis simplu, ca o cafea cu lapte și 6 lingurițe de zahăr, dar trupul îmi era încă plin de ființa ta.

O fi vreo 12:42 deja… Bună dimineața!

 

 


Comenteaza acest articol

LOVE STORY 2: Răvașe matinale

by realitatea   5 min
0