"…. si acolo, intre ratiune si pasiune, vorbind doar in soapta despre singuratate au hotarat sa faca lumea lor.
O lume in care talpile ei erau pline de zahar, o lume in care ea nu avea responsabilitatea zambetelor frumoase, stia sa merga cu tocurile pe deasupra norilor si putea sa piarda ore intregi pe covor, ratacita in privirea aia speciala si cu nasul rece cufundat in palmele lui calde.
O lume in care el, papusa cu ochi sticlosi ce nu vroia sa stea niciodata cuminte in raft, adormea spre dimineata in mirosul iubirii dintre cearceafurile albe, purtand pe piele urmele degetelor ei. Acolo, putea sa o priveasca la infinit fara se se sature vreodata.
… asa a inceput povestea oamenilor mari. "
De Elena N.