Home > Lifestyle > Stiri > Lucruri care fac diferența: interviu cu Tudor Kovacs

Lucruri care fac diferența: interviu cu Tudor Kovacs

Tabu: Cât de important este coming-out-ul (n.red: măr­turisirea publică despre orientarea sexuală)? De ce trebuie să spun despre mine?
Tudor Kovacs: Coming-out-ul este important pentru că orientarea sexuală este o parte semnificativă din persoana unui om. Lumea o identifică, în general, cu un comportament se­xual, dar ea este un întreg complex de sentimente, afec­țiu­ni, dorințe, atracție. În momentul în care oamenii as­cund această parte afectivă în mod susținut, efectele sunt dău­nătoare.

Imaginează-ți că ai purta o mas­că și e ca și când ai fi crescut la casa de copii, dar spui tuturor că ai pă­­rinți, că ți-ai petrecut weekendul cu mama ta. Se construiește un fel de personalitate dublă, ai două identități și asta te roade pe dinăuntru. Când spui, scapi de toate astea. Apoi, este important și pentru exterior, în sensul că nu se poate obține acceptare din partea celorlalți atâta vreme cât ei nu văd persoane gay printre ei.

Este un fel de cerc vicios. Dacă există oameni, ei nu pot fi ignorați tocmai pentru că exis­tă. Dacă fiecare dintre noi și-ar face coming-out-ul fa­ță de prietenii, colegii, familia lui, ar fi altfel. Schimba­rea s-ar produce de jos în sus. Pentru fie­care există mo­mente, proceduri și tactici diferite.

Tabu: Cum se face? Există training-uri, persoane specializate care să ofere consiliere?
Tudor: Consilierea nu prea există. De obicei găsești sprijin pe Internet, din partea unor persoane care sunt ca tine; sunt și forumuri pe care se discută despre coming-out. În primul rând trebuie să te pregătești emoțional, să te gândești că vrei să faci asta, să cântărești beneficiile și pericolele în același timp.

S-ar putea să apară un mo­ment, o situație excepțională de care să poți profita, sau poți să o faci într-un moment de eroism. Nu cred că exis­tă o rețetă clară, dar este cel mai bine să fii pregătit dinainte, să te gândești la ce ți se va întâmpla după aceea, ce dezavantaje vor apărea.

Tabu: Dar ce se întâmplă cu coming out-ul față de tine însuți, cu acceptarea propriei tale orientări?
Tudor: Istoria personală a fiecăruia face ca lucrurile să se întâmple foarte diferit. Acum sunt oameni care trec prin asta mult mai ușor decât înainte pentru că au fost expuși, au văzut la TV, au citit despre asta.

Dar sunt și alții pentru care această experiență este foarte grea pentru că își dau seama că există ceva care îi face diferiți, dar nu reali­zează despre ce este vorba. Poți ajunge în situația mai fericită în care să accepți ceea ce ți se întâmplă sau în aceea, mai tristă, în care lupți cu tine însuți, te sperii, încerci să nu mai fii așa.

Este un drum prin care trece fie­care cu mai mult sau mai puțin succes. Unii se vor chinui, mulți dintre ei se vor căsători ca să își găsească normalitatea și îi vor chinui și pe cei din jurul lor, o vor face pe ascuns din când în când și se vor da cu capul de pereți. Pentru alții drumul se poate încheia cu acceptarea și cu un fel de mo­ment epifanic în care își vor da seama că ceea ce li se întâmplă e totuși normal.

Tabu: De ce eu? Ce e asta și de unde vine?
Tudor: Nu se știe de unde vine toată povestea asta, s-au făcut tot felul de studii, dar pe populații prea mici ca să fie semnificative statistic. Există indicii care înclină spre una dintre explicații – fie cea genetică, pentru că sunt mici diferențe biologice; apoi există teoria că s-ar putea să fie vorba despre niște dezechilibre hormonale prenatale. A treia mare explicație este influența mediului în­con­jurător: oamenii nu se nasc, ci devin așa.

Atunci când a apărut pentru prima dată mișcarea de emancipare gay, dreapta religioasă a spus că este vorba despre un comportament care nu este înnăscut, deci poate fi schimbat; acum lu­cru­rile se inversează: dreapta spune că dacă descoperim gena, putem să o inversăm înainte de naștere. Teoria cea mai acceptată este că s-ar putea să fie vorba de toate și să nu se știe care este ponderea fiecăreia.

Tabu:
Cine este vinovat pentru orientarea sexuală?
Tudor: Vina apare pentru că tu crezi că e un lucru greșit. De cele mai multe ori e foarte greu să trăiești în lumea asta și să crezi că ceea ce ți se întâmplă este ok. Gândește-te cum erai în școală și ce ai citit în cărțile de literatură, în po­veș­­­tile cu zâne. Nu există niciun mo­del gay. Atunci e normal, dacă nu te potrivești unui mo­del pe care îl vezi, să crezi că e ceva în nere­gulă cu tine. Aici apare au­tomat și vina, care nu se manifestă în sen­sul „ce am făcut eu de am ajuns așa?”, ci „ce aș putea să fac ca să nu mai fiu așa”.

Tabu:
Ce se întâmplă cu creștinismul? Care este conflictul care apare aici?
Tudor: Acum există câteva curente subte­rane care conciliază sexualitatea cu creș­ti­nismul, dar trebuie să le găsești și nu sunt foarte accesibile. Dacă ești o persoană foarte religioasă, vei crede că nu e normal să fii așa cum ești, îți spui că faci un păcat, arzi în iad etc. Eu, care nu eram creștin, am găsit religia ca pe un fel de salvare, voiam să mă refugiez în asta ca să mă schimb. Acum tinerii trec prin etapa asta mult mai repede și mai ușor.

Poți să găsești resurse și sprijin. Mai nou, există lucruri care par să explice conflictul dintre doctrina creștină și orientarea sexua­lă. Cheia se bazează pe traduceri ale unor pasaje din Biblie, care ar fi putut fi prost interpretate de exegeții creștini. De exem­plu, se pare că păcatul Sodomei și Go­morei nu era păcatul homosexualității, ci cel al lipsei de ospitalitate.

Tabu: Există o problemă a relațiilor? Este adevărat că relațiile gay durează mai puțin?
Tudor: Răspunsul strict politic ar fi că nu este adevărat, că noi avem relații solide, care durează. Așa apar și exemplele. Eu cred sincer că, statistic vorbind, nu poți să le compari. Relațiile noastre sunt mai precare, mai trecătoare, mai puțin stabile.

În cercetările pe care le-am făcut noi (la PSI România), relația care apare în cel mai mare procent în comunitate este cea des­chisă, în care ai un partener stabil și mai mulți parteneri ocazionali, cu sau fă­ră cunoștința celuilalt. Sunt două explicații foarte mari privind problema rela­ții­lor. Una, că modelul de relație mo­nogamă în­tre doi oameni începe să se destrame, nu mai sunt cupluri la fel de clare cum erau înainte. Explicația asta se po­tri­veș­te atât la gay, cât și la populația straight. Suntem foarte tradiționaliști în ceea ce ne dorim, dar socie­ta­tea noastră nu mai e așa tradiționalistă.

Pe de altă parte, este mult mai greu să ai o astfel de relație având în vedere că nu ai experiență socială, nu ai mo­dele din cărți, din filme și nici în familia ta. Pe lângă toate astea mai este o explicație: faptul că mulți din­tre noi ne începem viața sexuală mai târziu, pentru că avem perioada aceea de luptă cu noi înșine, și apoi simțim nevoia să recuperăm și suntem într-o fază de adolescență e­mo­țională și sexuală.

Tabu: Diferența activ/pasiv este reală?
Tudor: Răspunsul politic este că persoanele nu sunt neapărat active sau pasive. Cum din ce în ce mai mulți oameni gay se obișnuiesc mai ușor cu ideea de a fi gay, simt și ei nevoia să își iasă din roluri, de asta există mult mai mulți versatili ca înainte. În România, din cauza stigmei so­cia­le, sunt foarte mulți bărbați pa­sivi care mint în legătură cu asta, de­oa­rece le este frică să nu fie considerați a fi lipsiți de masculinitate.

La începutul unei relații, întrebi imediat dacă respectivul este activ sau pasiv ca să știi dacă ai ce să faci în pat cu persoana de care ești in­teresat. Este tipic pentru fe­lul oarecum imatur în care încep relațiile gay. Noi nu intrăm în relații în mod normal. Contactele, care se în­tâm­plă pe Internet sau în cluburile de pro­fil, sunt un pic mai practice, mai imediate. Cauți toa­te informațiile care te pot ajuta să faci o alegere corectă.

Tabu: Sunt bărbații gay mai promiscui decât restul oamenilor?
Tudor: Acesta este un stereotip venit din exteriorul comunității, dar există o explicație și pentru asta. În primul rând, este vorba despre bărbați, și ei sunt un pic mai sexuali, deși, de fapt, femeile sunt doar limitate, constrânse din afară să fie mai cuminți. Apoi, emanciparea gay a co­incis cu mișcarea de emancipare a fe­me­i­lor și de atunci cred că ne-am simțit, toți, un pic mai liberi să facem ce vrem.

Tabu: Care sunt stereotipurile care apar în comunitate?
Tudor: Un stereotip care apare des în lumea gay este că nu poți să ai încredere în ceilalți. Teoretic, dacă mi-am făcut un prieten, nu îl scot în club pentru că alții îi vor face avansuri – asta vine de la lipsa de modele și de la faptul că nu ești sigur pe ceea ce se întâmplă.

Din cauza asta cu­plurile gay sunt mai puțin vizibile și deci, există mai puține modele. Viața socială în comunitate se limitează la sex, pentru că, în general, persoanele gay trăiesc în tim­pul zilei o viață heterosexuală, din cau­za fricii de stigmatizare. Apoi, în timp, s-au creat niște ima­gini dezirabile.

În România de astăzi tipul cel mai acceptat și mai popular este twink-ul, pentru că are o imagine co­pi­lă­roasă și trendy, fiind cel mai liber și cel mai des întâlnit. Musculosul, bear-ul, bi­se­xualul sau bisexualul căsătorit sunt alte tipuri clasice, dar mai puțin întâlnite. Iar când vine vorba despre gay mai în vâr­stă sau cei care preferă practici sado-maso, ei sunt complet invizibili în țară. Mai există, desigur, și prostituații, care sunt, de multe ori, băieți heterosexuali care oferă servicii bărbaților gay.

Åži nu trebuie să uităm nici efeminații – o categorie la care comunitatea reacțio­nea­ză destul de prudent când este în contact cu exteriorul. Åži în cele din urmă, travestiții: ei sunt cei care au o doză de curaj mai mare decât ceilalți, poate și pentru că sunt mai exhibiționiști. Ei provoacă ste­reotipuri de gen care sunt vizibile.

Tudor Kovacs are 34 de ani. Åži-a făcut coming-out-ul cu 13 ani în urmă. A fost, pentru câțiva ani, președintele asociației ACCEPT și derulează, din 2005, un program de prevenire HIV/SIDA destinat comunității gay.


Articole asemanatoare
Cand spun „premiere”, ma gandesc la Timisoara
Cand spun “istorie” si “natura”, ma gandesc la Galati…
Partenere de nunta pentru MIKE si DAVE – interviu Anna Kendrick
Interviu AMI: “Muzica ma echilibreaza si ma mentine intr-o forma buna”

Comenteaza acest articol

Lucruri care fac diferența: interviu cu Tudor Kovacs

by admin   7 min
0