Nu suporti să-ți auzi colegul de birou când mănâncă, devii nervos când cineva respiră lângă tine sau respiră puțin prea tare? S-ar putea să suferi de misofonie! Iată cum poți face față mai bine acestei aversiuni față de zgomot.
Misofonia este o tulburare care desemnează o intoleranță la zgomotele organice ale altora, cum ar fi atunci când mesteci, când miroși ceva, de exemplu. Această tulburare poate fi o sursă de furie, anxietate, chiar depresie. Misofonia este un simptom, nu este o boală, spun experții. Acest termen desemnează incapacitatea de a reacționa normal la sunetele organice emise de alții. Dacă nu suporti să auzi pe cineva mestecând gumă sau mâncând cu gura deschisă, de exemplu, este posibil să te superi degeaba.
Toate zgomotele organice (zgomote ale corpului) ale altora pot deranja așa-numitele persoane „misofoane”, dar pe de altă parte, propriile lor zgomote nu le deranjează. Pot fi zgomote bucale – mesteci un aliment sau un obiect, aspirarea lichidelor cu paie, îndepărtarea resturilor alimentelor dintre dinți. De asemenea, pot fi zgomote provenite din nas, cum ar fi: mirositul, respirație – sau zgomote din gât – înghițire, dar și zgomote din sistemul digestiv.
De unde știu dacă sunt misofon?
Oricine poate fi afectat de misofonie, indiferent de sex și la orice vârstă. Această intoleranță, care se limitează, prin urmare, la zgomotele organice (provenite din gură, nas, gât sau chiar din sistemul digestiv), poate fi asociată de-a lungul anilor cu alte intoleranțe. Alte zgomote deranjante ar fi: zgomote din viața de zi cu zi (hiperacuză), Mișcări repetitive (misokinezie), Zgomote deosebit de repetitive (atingerea mouse-ului computerului, picătură de apă, ceas etc.)
Nu există semne specifice, toate asociațiile de intoleranță pot exista, în funcție de istoria fiecăruia. Dar misofonia este frecvent asociată cu hiperacuzie și misokinezie (intoleranță la mișcări), potrivit experților citați de Femme Actuelle. Numai pacientul poate identifica această tulburare, pur și simplu prin observarea neplăcerilor cauzate.
De ce sunt sensibil la zgomot?
Persoanele așa numite „nervoase” sunt susceptibile să sufere de misofonie, explică psihoterapeuții. În cauză, stresul vieții moderne, supărările legate de conflictele interumane, tăcerea de la masă datorită unui dezacord între părinți, zgomotele sunt atunci mai audibile, sau chiar un motiv anxios și depresiv. Sexualitatea, lipsa de respect față de cei din jur, comportamentul lor intruziv și, chiar mai grav, traume legate de abuz sunt cauzele misofoniei.
Alte cauze pot fi mai vechi, cum ar fi prematuritatea și suferința neonatală, părinții fac sex zgomotos atunci când copilul doarme în camera lui. Emoțiile sunt atunci foarte puternice. Zgomotele care le amintesc sunetele percepute într-o perioadă timpurie a vieții readuc aceste emoții.
Misofonia: posibilele consecințe ale acestei tulburări
Misofonia poate afecta persoana și poate provoca senzații neplăcute. Emoțiile provocate de aceste zgomote sunt însoțite de manifestări fizice neurovegetative: transpirații, palpitații, respirație blocată, greață, vărsături, amețeală, frisoane, tensiune musculară. Pe lângă aceste reacții fizice, pot fi adăugate probleme psihologice.
Pacienții care suferă de misofonie se simt rușinați și vinovați atunci când își pierd cumpătul la cel mai mic zgomot. La unii oameni se dezvoltă un comportament antisocial, o furie teribilă care se încheie cu izolarea până la refuzul de a sta la masă cu familia. Această hipersensibilitate la zgomot este cauzată de hiperexcitabilitate. Prin urmare, primul obiectiv va fi să rămânem calmi, să ascultăm și să înțelegem.