După nu mai puțin de 7 albume lansate până la 28 de ani, toate alături de Bright Eyes, prolificul indie-emo-kid minune al Americii, Conor Oberst debutează solo. Nimic spectaculos în asta, până la urmă și Bright Eyes e, aproape integral, proiectul lui. Însă dacă alături de Bright Eyes, Oberst a reușit cel puțin să pară veritabil și deloc redundant, solo nu reușește decât să fie teribil de patetic și plictisitor. Generația hippie a murit, Bob Dylan e unic, iar folk-ul, cu mici excepții, e foarte enervant.
Articolul anterior
Articolul următor
2 comentarii