Home > Lifestyle > Stiri > Olimpiada de acasă

Olimpiada de acasă

Text de Ana Maria Ciobanu

E o zi de marți înnorată și Zoltan Kelemen s-a trezit la 7 dimineața în camera sa cu două paturi și un șifonier din satul olimpic din Vancouver. Åži-a pus geaca albă cu sigla României și a Jocurilor Olimpice și a plecat cu autocarul către patinoarul Pacific Coliseum aflat la 6,2 km de satul olimpic. După 45 de minute de antrenament în care a ars cam 3000 de calorii, a mâncat niște cereale cu lapte la cantină. Sunt 7 grade și stă să plouă. Zoli se pregătește de prima lui probă la Jocurile Olimpice de Iarnă 2010. Mai are nouă ore până intră în concurs. La Miercurea Ciuc, orașul său natal, e deja întuneric și a început să fulguie slab.
Ibolya Csedo, o femeie micuță cu păr roșcat și ochi migdalați, se teme că starea ei emotivă i-ar putea influența fiul campion al României la patinaj artistic. Dacă ar fi fost singură nici nu s-ar fi uitat în direct la competiție pentru că nu ar fi făcut față presiunii. Acasă la tatăl ei, alături de Maria Bogyo Loffer, prima antrenoare a lui Zoli, e mai liniștită. Bunicul a tras un pui de somn până pe la 1:30 ca să reziste să-și vadă nepotul. Între România și Vancouver e o diferență de fus orar de 8 ore. Ibolya nu a putut să se odihnească deși mâine începe serviciul la 7:30 dimineața. A făcut sandvișuri și cafele tari și s-a așezat alături de doamna Loffer pe canapeaua portocalie, în fața televizorului.

Până să înceapă transmisiunea în direct se uită cu toții pe TVR 2 la patinaj artistic pe perechi, la o înregistrare în reluare. Tăcerea e întreruptă doar de câte o întrebare sau de un oftat.
– La băieți câți patinatori or fi?, încearcă mama să afle pe câți ar trebui să-i depășească Zoliko ca să se califice la programul liber.
– 30, îi răspunde Maria Bogyo Loffer

Ibolya îi privește emoționată pe patinatorii de pe primele locuri și exclamă pentru ea „Ce fericiți sunt… ”. Își dorește fericirea aceea de aur olimpic și pentru Zoliko al ei. Ea i-a cumpărat primele patine după ce a vândut două perechi mai vechi. Ea l-a dus la patinoarul Vakar Lajos când copilul avea cinci ani. Era șase dimineața, într-o zi de noiembrie. I-a legat șireturile la ghetele albe și a plecat la serviciu. Îi era teamă să nu se plictisească, să nu plângă, să nu-l forțeze antrenoarea. S-a întors după o oră ca să-l ducă la grădiniță și l-a găsit patinând de zor. Antrenoarea a întrebat-o uimită dacă e prima dată când copilul patinează.
Zoli ar fi vrut să facă hochei, dar Ibolya nu era de acord cu sportul ăsta „care-i face și pe copii violenți”. Tatăl lui a fost „mare hochesit”, de la el a moștenit Zoliko voința de fier. „I-am spus că dacă face hochei o să fie doar un număr, ca la pușcărie, pe când la patinaj toată lumea va fi atentă numai la el pe gheață, îi va cunoaște numele și el va purta costume frumoase și strălucitoare.” Åžase luni mai târziu Zoli a prins definitiv gustul patinajului: a urcat pe podium la un concurs local și-a fost felicitat de sponsori. A fost așa de impresionat de ceremonie încât s-a dus la Ibolya și i-a spus „mama, nenea ăla mi-a strâns mâna așa”- și i-a arătat o strângere bărbătească. Ibolya are 46 de ani și lucrează ca referent la o unitate militară. A patinat de plăcere în tinerețe dar pentru că are platfus, după jumătate de oră de alunecat, durerile o trimiteau pe bară. Are trei băieți: Laszlo, 25 de ani, Zoli care va împlini 24 de ani pe 31 iulie și Lajos, mezinul care împlinește 23 tot in iulie.

La Miercurea Ciuc e ora 1:45 și Ibolya își ține palmele împreunate între genunchii mici pe care și-i ridică din când în când la piept. A fumat destul de mult astăzi. Când Zoliko e acasă, nu fumează pentru că băiatului nu-i place. Când era mic a văzut în ziar o fotografie cu efectele fumatului. A început să plângă și să o implore pe mama lui să renunțe că altfel o să i se „facă nasul așa”- umflat, iritat și roșu. Dacă ar ști că patinajul îi face rău, Zoli s-ar lăsa și mâine, chiar dacă ar suferi.
La Vancouver e 4 fără un sfert. Peste 30 de minute începe programul scurt la individual masculin. Un program care durează maxim 2 minute și 50 de secunde pentru fiecare patinator și conține opt elemente obligatorii: trei sărituri, trei piruete și două secvențe de pași rapizi. Peste 45 de minute Zoli trebuie să coboare din cameră și să se urce în autocarul care îl va duce la cea mai importantă competiție din viața sa.
*
Când se antrena la Miercurea Ciuc Zoli nici nu visa la Jocurile Olimpice. Vroia să ajungă la Campionatele Europene. A ajuns acolo. Apoi și-a zis: „Hai cu mondialele!”  Dintotdeauna a gândit că nimic nu e imposibil dacă muncești și îți dorești cu adevărat. Se trezea la cinci dimineața ca să aibă timp să mânânce și să fie pe gheață la 6:00. Alerga prin ger și întuneric și ajungea în 12-15 minute la patinoar unde se antrena la un loc cu 30-40 de copii.. La 17 ani, înainte să vină  la București, au fost multe momente în care a vrut să renunte. „Care-i rostul la 15, 16 ani să te duci dimineața de la 6 la antrenament? Pierzi timpul degeaba. Eram tânăr … Bine că s-au schimbat lucrurile.”

Cornel Gheorghe, antrenor al lotului olimpic de patinaj artistic, l-a văzut în 2003 la Ciuc. „A venit și a zis că aș avea potențial. Adică pe viitor, nu de pe o zi pe alta că gata, mâine facem miracole.”  Pe atunci mai erau 10-12 patinatori la lotul național care promiteau. „Toți s-au lăsat. Nu mai puteau să țină pasul. Era greu, se plafonau și atunci simțeau că gata, mai mult de atât n-am cum să fac.”

La antrenamente, Zoltan Kelemen și Cornel Gheorghe au trebuit să corecteze multe sărituri pentru că „tehnica nu era corectă”.  Când a venit la București, Zoli știa să execute „doar dublu Axel și o triplă”, era pe locul al treilea în Campionatul Național. A înțeles că  performanța înseamnă mult mai mult de-atât.  Gheorghe  îl antrena „așa cum a făcut el când era tânăr” iar pe Zoli asta l-a ambiționat. Åži-a propus să ajungă, încet, încet și mai departe decât Gheorghe. Mai departe de locul 9 la Campionatul Mondial, cea mai bună perormanță a antrenorului.

Din septembrie 24 (data calificărilor pentru Jocurile Olimpice) și până la 18 ianuarie data de începere a Campionatului European), Zoli  simte că a progresat. A reușit să meargă în America și să se antreneze pe gheață elastică, perfectă pentru sărituri. „În condiții mai bune pot să trag de mine mai mult, să-mi depășesc limitele.” I-a fost foarte greu să ajungă în America „că bani nu prea sunt”. Federația l-a ajutat cu cât a putut, a fost invitat la „Dansez pentru tine” la PRO TV și din februarie are și un sponsor. „Nu prea sponsorizează nimeni pentru ca patinajul pentru că e un sport în care oricum nu ai voie să ai pe costum sigla firmei respective.” Åži totuși Răzvan Beschea, director general la Electrocasnice Albatros, l-a căutat pe Cornel Gheorghe și i-a spus că ar vrea să-l ajute pe cvadruplul campion al României.

Si Zoli a mers înainte. În calificări a făcut „doar” dublu Axel, la Europene a deschis cu triplu Axel și a făcut aproape 60 de puncte la programul scurt, „ceea ce este promițător”. „La Vancouver dacă merg așa, sunt convins că o să fie bine. Pentru mine asta contează: să patinez bine. Locu’…mi-a spus-o și antrenorul, nu e așa important. Trebuie să fac tot ce pot, să dau ce-i mai bun și să se vadă că-mi place să patinez. Asta e ideea.”  Pentru sezonul următor, Zoli ar vrea să includă și o săritură cvadruplă în program.
*
Mai sunt 15 minute și începe transmisiunea în direct de la Vancover, pe TVR 1. Ibolya rupe tăcerea:
– La 8 ani l-ai luat în tabără în Italia. Când s-a întors trei zile nu vorbea nimic, nu-i plăcea nimic…
– Da? Asta n-am știut…se miră amuzată prima antrenoare a lui Zoli.
– Mi-a zis „- Tu ești de vină că nu m-am urcat pe podium! –De ce mamă? – Că n-ai fost acolo să mă vezi. – Nu-i nimic. Data viitoare când te mai duci gândește-te că sunt acolo în primul rând și ai să vezi că o să te ajute. ” Åži anul următor s-a întors de la Budapesta cu medalie de argint și mi-a zis fericit „ai avut dreptate, a mers”.

Maria Bogyo Loffer zâmbește. După ea, Ibolya e o sfântă. Ar trebui să i se ridice o statuie pentru cât de bine i-a crescut pe băieți singură, pentru cât de apropiată le- a fost și pentru  cum „a stat pe baricade”. Când Zoli s-a facut ceva mai mare, mama îl privea de la distanță îndreptându-se spre școală, mândră – era vioi și rumen în obraji. Se ducea apoi și o întreba pe antrenoare cum merg pregătirile. Când Zoliko a schimbat ghetele de la patine cu unele taiwaneze care i-au învinețit piciorul, mama aștepta să adoarmă, apoi se strecura să-i maseze picioarele.

La 2:15 Ibolya aleargă în camera tatălui să-l anunțe să dea pe TVR1. A început Olimpiada în direct. Se întoarce în mai puțin de un minut, își strânge picioarele sub ea pe canapeaua portocalie din living și așteaptă
Antrenoarea e calmă. Nu contează pe ce loc o să iasă Zoli. Contează că a ajuns în competiție  cu cei mai buni 30 de patinatori din lume. Nu i-a plăcut că, înainte de Olimpiadă, reporterii l-au sunat mult. Când se apropie concursul nu trebuie să știi de nimeni, doar de tine. Nu i-a plăcut nici că jurnaliștii insistau pe ideea „patinatorului cu un singur ochi”. A durut-o pentru că atâția ani l-a protejat pe Zoli și a creat o „mantinelă” în jurul lui „să nu-l judece nimeni, să nu știe nimeni”. Acum, „l-au scos de acolo”.
*
Era în 1992, în prima zi de Paște când s-a întâmplat. Zoli și cei doi frați ai săi se jucaseră toată ziua în fața blocului. Intrau să mănânce, să bea apă și apoi fugeau înapoi afară. Ibolya avusese un sentiment neplăcut toată ziua, dar a vrut să le lase „libertatea”. Îi supraveghea atent de la fereastră și le strigase de nu știu câte ori să se îndepărteze de lângă gunoi că nu au ce căuta acolo. Se înserase și avea de gând să-i cheme în casă. S-a dus să dea drumul la apă ca să le pregătească baia, cu gândul să-i strige după ce se umple cada. N-a mai apucat. Zoliko era deja la ușă plângând. Un tub de spray îi bubuise în față. Ibolya l-a vârât repede în cadă și apa s-a înroșit toată. L-a pansat. Zoli s-a liniștit din plâns doar după ce sângele s-a oprit din gâlgâit. Au sărit în salvare și Ibolya le-a spus doctorilor să-i ducă repede la oftalmologie. Se gândea că Zoli are mizerie în ochiul drept și trebuie curățat imediat. Pe drum l-a sfătuit să spună „Tatăl Nostru”, avea dureri foarte mari. Era singura rugăciune pe care Zoli o știa la cei șase ani. La spital Ibolya  i-a explicat ce va urma: „nenea”, doctorul, o să-l adoarmă. Când o să se trezească, n-o să mai aibă un ochi. Au mers către sala de operație ținându-se de mână. Zoli n-a spus niciun un cuvânt și s-a urcat singur pe masă. „Åžtiam că am pățit ce-am pățit, dar nu știam că n-o să mai văd toată viața și ce mult înseamnă.”

După accident, Ibolya s-a temut când l-a înscris la școală. Îi făcuse și părul permanent ca să nu i se observe cicatricea. Copiii din jurul lui nu au fost însă cruzi. La patinoar, nimeni n-a suflat o vorbă și nu l-a tratat altfel. Abia când era în clasa a opta, a venit Lotul Național la Miercurea Ciuc și secretarul general al Federației i-a spus antrenoarei: „Am auzit că Zoli are un singur ochi”. Nu mai voiau să-l lase să patineze, motivând că e „periculos, și pentru el, și pentru sportivii lotului”. Ultimul lucru de care aveau nevoie erau accidentările. Maria Bogyo Loffer s-a înfuriat. Zoli se antrena zilnic pe gheață de mic, cu alte zeci de copii și nu se întâmplase o dată să dea peste ei. Până când a împlinit 18 ani,  Ibolya și antrenoarea au trebuit să dea declarații pe proprie răspundere la notar pentru ca Zoli să poată concura. Abia anul acesta Institutul Național de Medicină Sportivă l-a considerat „apt pentru peformanță”. Până atunci, Zoli își câștigase deja statutul de cel mai bun patinator al României. Åži era singurul calificat la Jocurile Olimpice de iarnă de la Vancover.

Dacă și-ar fi pierdut ochiul stâng, Zoli crede că n-ar fi putut niciodată să facă sărituri pentru că trebuie să anticipezi și să te uiți în direcția în care sari. „Ăsta a fost un noroc chior, să se întâmple la ochiul drept”.
*
Primul evoluează Ri Song Chol, patinatorul din Coreea de Nord care s-a calificat al treilea la trofeul de la Nebelhorn.
"Tot acolo s-a calificat și Zoltan Kelemen, românul nostru. O să-l vedem însă puțin mai târziu în direct, până atunci va intra pe gheață în a doua grupă Evgheni Plusenko", spune comentatoarea, Alina Alexoi.
Mamei îi licăresc ochii – la tv vorbesc despre Zoliko – și oftează ușor. Se face tot mai mică în canapea de fiecare dată când Maria Bogyo Loffer accentuează: „toți sunt foarte buni” și „au programe fără greșeală”.
Anton Kovalevsky, concurentul ucrainian, își termină programul. Au trecut nouă minute de când în livingul de la Miercurea Ciuc nimeni n-a mai scos un sunet. Se afișează scorul: 63.81 de puncte. Ibolya se minunează șoptit: „Acum ți se pare că el e cel mai bun și e abia al doilea”. Zoli e  concurentul cu numarul 11 din concurs.

Patinatorii de la grupa a doua intră la încălzire. Zoli abia a ajuns la Pacific Coliseum, arena jocurilor de la Vancouver. Are un obiectiv clar: să se claseze în primii 24. Să se califice la programul liber. Își pune costumul negru cu alb, pe care în zona pieptului și a brațelor sunt fâșii brodate ca niște șerpișori aurii și gri. Își leagă șireturile de la patinele negre, mărimea 41.
Evgheni Plusenko, celebru patintor rus, încheie grupa a doua în aplauzele și țipetele ascuțite ale spectatorilor, cu un scor total foarte bun – 90.85. Zoli nu prea îl place pe Plusenko de când acesta  l-a surclasat pe preferatul lui Alexei Yagudin, la Campionatul Mondial din 2001.
Se ia o pauză de 20 de minute pentru refacerea gheții. Ibolya ia o gură de cafea și își aprinde o țigară. La Vancouver, Zoli își face încălzirea cu exerciții de strethcing, mobilitate, alergări, balansări. În minte, derulează elementele din program.
Emoții pentru  România, își începe imediat evoluția Zoltan Kelemen, patinatorul nostru de la Miercurea Ciuc
–    Uite-l!, exclamă Moriko Neli
–    Ooo. Zoliii, chiuie subțire Ibolya și își strânge și mai mult picioarele sub ea.
E 4 dimineața dar, la Bucuresti și la Miercurea Ciuc, mai sunt și alte priviri emoționate care îl așteaptă pe Zoli în fața televizorului. Laszlo Kelemen lucrează în tura de noapte la unitatea de pompieri și a rugat un coleg să-i țină locul cât să poată să-și vadă fratele patinând. La București, doamna Cornelia Georgescu, designer de echipamente sportive la Joy Sport Performance și cea care i-a dăruit costumele pentru Jocurile Olimpice, are emoții mari.

Zoli e la mantinelă. Trage aer adânc în piept. Se fâțâie pe patine în timp ce Cornel Gheorghe îi spune că vrea să vadă că îi place să patineze.

Ritualul dinaintea exercițiului dintre el și Cornel Gheorghe, fostul patinator al nostru, acum antrenor federal.
Cei doi își ating ușor pumnii și Zoltan alunecă spre centrul patinoarului. Maria Bogyo Loffer apucă un pix și o hârtie ca să-i calculeze punctajul. Zoli își arcuiește spatele și așteaptă muzica. Pieptul i se umflă ritmic de sub șerpișorii aurii și gri. Figura cu ochi migdalați exact ca ai mamei apare în prim-plan pe televizorul de la Ciuc.
–    Vai ce palid e …, îngaimă  Maria Bogyo Loffer.
Nu cumva l-au năpădit emoțiile?, se gândește Ibolya. Când au vorbit ieri pe internet Zoliko i-a spus că are un pic de emoții, dar că stăpânește bine gheața.

„Să vedem dacă va reuși acel Triplu Axel foarte necesar pentru el. Trebuie o evoluție curată, perfectă, la fel ca la europene”, se aude Marius Negrea, celălalt comentator, întrerupând pentru o clipă primele acorduri ale fundalului muzical. Zoltan va patina pe un remix de Emil Lassaria după balada lui Ciprian Porumbescu, combinat cu ritmuri de vals (Valsul lui Amelie de Yann Tiersen).

Fiecare mișcare unduită a brațelor și a picioarelor se contopește perfect cu muzica. Ritmul devine tot mai alert, iar Zoltan prinde viteză și se pregătește pentru triplu Axel. Își ia elan și se împinge în piciorul stâng. Sare înainte și mâinile i se înfășoară în cruce peste piept. Se rotește de trei ori și jumătate, în aer, în sensul invers acelor de ceasornic. După două secunde aterizează ferm pe piciorul drept în aplauzele spectatorilor.

Da! Bravo! exclamă aproape în cor comentatorii.
Ibolya chiuie de fericire și își strânge și mai mult mâinile între genunchi. Maria Bogyo Loffer aprobă mulțumită elementul și notează punctaj maxim pentru el (8.20).
Publicul ține ritmul cu palmele și Zoltan patinează rapid pregătindu-se pentru figura următoare. S-a bucurat că i-a ieșit Axelul, dar nu s-a relaxat. Åži-a spus în gând „hai și cu lutz-ul”- combinația de triplu Lutz cu triplu Toe-Loop. Pornește de pe piciorul stâng, se împinge în vârful patinei drepte și se desprinde de pe gheață, dar nu se înalță suficient  Execută două rotații în aer și aterizează pe piciorul drept. Se împinge în vârful stâng și sare din nou încrucișându-și brațele peste piept. Se învârte tot de două ori cam la 40 de cm distanță de gheață.

Doar dublu Lutz cu dublu Toe-Loop. Ratare totală la această combinație. Păcat.
Prima antrenoare a lui Zoli țâțâie scurt și notează. Mama o privește îngrijorată.
Zoltan pare o păpușă manevrată dramatic de un maestru iscusit, atât de expresive îi sunt brațele, ochii triști și gura cu colțurile deloc ridicate. Sala aplaudă și Ibolya murmură: „Parcă totuși țin cu el”. În mai puțin de un minut i se va sfârși exercițiul. Maria Bogyo Loffer calculează de zor și spune încet, cu teamă să nu o supere pe Ibolya: „Nu trece”.

Zoltan vrea să lase în urmă ce-a fost și să se concentreze pe următoarele elemente. Își ia din nou viteză și patinele negre zgârie gheața cu zgomotul unei unghii plimbate pe-o tablă. Execută un triplu flip și apoi se învârte pe piciorul stâng într-o piruetă joasă.
Presiunea e foarte mare pe patinatorii români de obicei la toate întrecerile pentru că știu că trebuie să evolueze mereu la cel mai înalt nivel al lor, fără greșeală. Doar așa se pot califica.

Zoltan se oprește o dată cu muzica la minutul 2:49, dar cronometrul stă abia la 2:51. Va primi o penalizare de un punct pentru depășirea timpului.  Își acoperă fața cu mâinile, lasă capul în jos, îl clatină a dezaprobare și alunecă să salute publicul care i-a dat energie. Patinează lent, privind în sus, exact cum fac copiii la Ciuc când greșesc: se uită spre vârful patinoarului căutând parcă acolo un răspuns. Ridică de pe gheață o broască de pluș verde aruncată de admiratori. Figura caldă îi revine și le mulțumește râzând. Antrenorul îl ia în brațe și îl bate părintește pe spate: „Asta e”. Dacă i-ar fi ieșit combinația de triple avea șanse mari și să se califice pentru programul liber.

Totul se datorează nervilor. Că dacă îl pui după concurs mai sare de zece ori această săritură. Nu e că n-o știe., zic comentatorii.
Zoltan și Cornel Gheorghe se așează pe bancă în așteaptarea notelor. Înainte de afișare, Zoli își amintește de doamna Georgescu și arată la cameră sigla minusculă JSP de pe mânecă, apoi trimite pupici către cei de acasă. În mâna strange jucăria culeasă de pe gheață. Ia o gură de apă și închină râzând cu sticla de plastic. Cu ochii nedezlipiți de tv, mama râde înduioșată: „Zoliii cu apaaa…”
Tabela arată scorul: 51.95. Zoli s-a clasat pe locul 29.
*
La 4 săptămâni de la prima participare la Olimpiadă, Zoli și-a facut bilanțul. A analizat în detaliu exercițiul și crede că a fost cel mai reușit program din toată viața lui.  Åži  nu se lasă. Vrea și speră să participe și peste 4 ani la o nouă Olimpiadă, la Soci.
Până atunci, în țară se poate antrena la patinoarul nou de la Brașov. Singura problemă e taxa: pentru o singură oră pe gheață e puțin mai mare de jumătate din „suplimentul alimentar” de 500 de RON pe care Zoli îl primește de la clubul din Miercurea Ciuc.
La 24 de ani, Zoli Kelemen și-a depășit visul, a fost la Olimpiadă în ciuda condițiilor grele de antrenament și a oficialităților care au crezut că nu poate să patineze. Acum începe să se gândească la facturi, chirii, la viața de dincolo de patinoar. „O să vedem ce-o să fac. Nu o să pot să renunț la sportul ăsta așa ușor. O să încerc treptat, mai întâi spectacole afară, apoi să antrenez pe undeva.  E greu. Asta e ce să facem? Dacă noi n-avem.”


Articole asemanatoare
Kings on Ice live la Sala Polivalenta

1 Response

  1. Pingback : Tabu de mai si retrospective | Zăpăcita

Comenteaza acest articol

Olimpiada de acasă

by admin   15 min
1