Amour, filmul lui Michael Haneke, povestea înduioşătoare a cuplului în vârstă care încearcă să supravieţuiască bolii şi bătrâneţii a fost filmul răsfăţat al sezonului 2012 – 2013. Începând cu Palme d’Or, obţinut anul trecut la Festivalul de la Cannes, filmul a pornit într-un turneu al gloriei, care a inclus o veritabilă recoltă de statuete la European Film Awards (Cel Mai Bun Film European, Cel Mai Bun Regizor, Cel Mai Bun Actor – Jean Louis Trintignant, Cea Mai Bună Actriţă – Emmanuelle Riva), Globul de Aur pentru Cel Mai Bun Film Străin, Marele Premiu la FIPRESCI Awards, Filmul Anului, Actriţa Anului şi Scenaristul Anului, din partea London Film Critics Circle, Premiul pentru Cel Mai Bun Film Străin şi pentru Cea Mai Bună Actriţă din partea Societăţii Criticilor de Film din Boston, Premiul pentru Cel Mai Bun Film Străin în cadrul Los Angeles Film Critics Awards, respectiv New York Film Critics Circle Awards, Chicago Film Critics Awards, San Francisco Film Critics’ Awards, WDCAFCA Awards (adică Premiile Criticilor de Film din Districtul Washington şi împrejurimi), Critics’ Choice Awards, Kansas City Film Critics Awards, Las Vegas Film Critics Awards, Oklahoma Film Critics Awards, National Society of Film Critics Awards (aceştia i-au premiat şi pe Haneke, în calitate de cel mai bun regizor, respectiv pe Emmanuelle Riva, în calitate de cea mai bună actriţă), nemaivorbind despre Premiul Pentru Cel Mai Bun Film Străin din Partea Alianţei Femeilor Jurnaliste de Film.
Cu atâţia fani printre criticii de film americani, nu era greu de anticipat că Amour va nominalizat la multe dintre categoriile importante ale Premiilor Oscar. Şi totuşi, dubla nominalizare Cel Mai Bun Film / Cel Mai Bun Film Străin e o raritate. Până acum, au existat numai trei filme care au izbutit performanţa dublei nominalizări – şi toate trei au câştigat Oscarul pentru Cel Mai Bun Film Străin:
În 1969, Costa Gavras ecraniza excelentul roman – satiră politică Z al lui Vassilis Vassilikos, relatând o versiune ficţionalizată şi şarjată a asasinării democratului grec Grigoris Lambrakis, care avusese loc în 1963. Paradoxal, filmul îl număra printre protagonişti tot pe Jean Louis Trintignant.
La vita e bella, tragicomedia regizată şi interpretată de Roberto Benigni, izbutea aceeaşi performanţă la ediţia din 1998 a Premiilor Oscar. Povestea înduioşătoare a evreului italian care inventează o veritabilă poveste pentru a-şi apăra fiul de ororile lagărului de concentrare nazist, bazată pe experienţele trăite de tatăl cineastului, îi aduce lui Benigni şi Premiul Pentru Cel Mai Bun Actor. Dovadă că nu toate filmele cu regizori care se autodistribuie în rol principal sunt demne de ridiculizat.
Crouching Tiger, Hidden Dragon (2000) i-a adus consacrarea internaţională singurului asiatic care, până în prezent, a obţinut un Oscar pentru Cel Mai Bun Regizor: Ang Lee. E drept, premiul pentru regie l-a obţinut cinci ani mai târziu, cu Brokeback Mountain. După cum îi sugerează şi titlul, filmul este o poveste cu distribuţie exclusiv asiatică şi scene impresionante de arte marţiale, dar, spre deosebire de filmele tipice ale genului, vorbeşte despre potenţialul feminin ignorat pe nedrept şi despre efectul devastator al discriminării.
Intra pe HOMEPAGE TABU si participa la concursul OSCAR 2013: poti fi unul dintre cei care jurizeaza si poti castiga 6 PREMII in valoare totala de 6.000 lei!