Laura Cîrnici, senior fashion editor, și David, 5 ani
David spune povești. Le construiește singur, jonglând cu elemente din filme, piese de teatru, desene animate, jocuri pe calculator sau povești auzite la grădiniță, și le spune oricui e bucuros să asculte – cel mai mult se distrează când e cineva care-i înțelege referințele.
– A fost odată ca niciodată? Cum ca niciodată? Deci nu a fost, nu? Spune, mamă! A fost sau… NU?
– A fost!, îi confirm eu. Îi dă de furcă formularea „odată ca niciodată”.
– OK! A fost o fetiță mică, mică de tot, dar știi, ceva mai înaltă decât Pupidulce (o prințesă, personaj preferat de-al lui), pe care mama ei a costumat-o în Scufița Roșie și a trimis-o la bunica ei care era tare bolnavă. Scufița a plecat cu un coș plin de bunătăți: budincă Doctor Otcăr, cereale Cinimini, copănele și pireu și… Coca Cola?
Scufița și-a pus papuceii fermecați și s-a teleportat la bunicuța acasă. Dar Lupul cel Rău ajunsese înaintea ei și se transformase în bunica și o aștepta… în pat. Åži Scufița a întrebat:
– Bunico de ce ai ochii așa de mari?
– Ca să te văd mai bine!, răspunde tot el, cu vocea schimbată. (Uneori, ca să dea gata asistența, mai presară și cântece sau dansuri.)
– De ce nu îți pui ochelari? Åži dinții sunt așa de mari și strâmbi! De ce? Ai ținut și tu degetul în gură?
Åži, hop!, a înghițit-o și a venit Vânătorul, care l-a pus pe lup pe foc și burta lupului a crăpat de cald și au ieșit din ea cei doi iezi neascultători, Scufița, Bunicuța și, desigur, Iedul cel Mic, drăguț și ascultător! (când spune de iedul ascultător, se împunge cu degetul arătător în piept). Åži au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Åži Bunica a devenit Super Granny, cei trei iezi și-au făcut o casă mai solidă, din cărămidă, iar Scufița s-a dus și ea la Disney Land, la Paris.
Åži-am încălecat pe-o șea – încalecă o pernă – și v-am spus povestea așa! Își îndreaptă spatele și întinde mâna în sus, cu degetele desfăcute în semn de VICTORIE.