Au trecut de la shoegaze la electronică și de la garage la acid-house, și-au schimbat componența de atâtea ori încât e greu de spus cine mai e în trupă și cine nu, s-au luptat cu diverse dependențe, au provocat scandaluri, uneori chiar și politice, și au produs două albume (Screamadelica & XTRMNTR) care ar trebui să fie material didactic pentru oricine vrea să se apuce de cântat.
Subapreciați de critică, dar respectați de public și mai ales de alți artiști, Primal Scream se reinventează cu fiecare album fără să se teamă nicio clipă că ar putea fi ridicoli. Un demers onorabil având în vedere că e vorba de o trupă a cărei medie de vârstă se apropie de 50. Produs de Paul Epworth (Bloc Party) și de Björn Yttling (Peter Björn and John), „Beautiful Future“ e pop simplu și accesibil, ceva ce Primal Scream n-au mai făcut până acum.
Cele două colaborări cu Lovefoxxx (I Love To Hurt) și cu Linda Thompson (Over&Over) și maniacala „Suicide Bomb“ sunt cam cele mai bune piese de pe acest disc care, deși departe de a fi cel mai bun făcut de Primal Scream, e printre cele mai bune albume apărute în 2008.