Camaraderia masculină e un lucru binecunoscut, preaslăvit de legende, cântat de trubaduri şi pus la loc de cinste în toate romanele, de la cele de capă şi spadă până la poveştile contemporane cu seringi. Echivalentul feminin e rar, de cele mai multe ori, atenţia autorilor e captată de rivalitatea feminină, de infinita inventivitate a femeilor de a-şi face reciproc viaţa amară.
Spre norocul nostru, genul ăsta de relaţionare, specific îndeobşte genului cunoscut popular ca “proasta cu spume” începe să se estompeze, pe măsură ce femeile învaţă că fraternizarea (surornizarea?) înseamnă putere. Şi o poveste adorabilă ne este relatată de The Telegraph – o poveste din Australia, unde femeile ştiu că bărbaţii pot rezista oricărei arme, fie ea de foc sau albă, sau chiar nucleară, la o adică, în schimb cedează nervos în faţa unui biet şi nevinovat tampon.
Naţiunea care, acum jumătate de an, îşi înlătura primul prim-ministru femeie, Julia Gillard, pentru că, în pofida abilităţii acesteia de a menţine economia stabilă pe vreme de criză, n-a reuşit să iasă din imaginea de “femeie urâtă” cu care o şicana presa de opoziţie – de parcă politicienilor de sex masculin le-ar cere cineva să fie fotomodele Calvin Klein – le-a dat recent o lecţie membrilor guvernului, printr-o acţiune de protest exclusiv feminină, de o amploare fără precedent. Dovada că, deşi, punctual şi pe moment, performanţele lui Gillard nu i-au adus aprecierea cuvenită, femeia le-a dat totuşi o lecţie de “girl power” reprezentantelor sexului slab.
Una dintre cele mai teribile forme de misoginism împotriva persoanelor aflate în azil în Australia, şi reţinute în centre speciale, este zgârcenia la tampoane şi absorbante. La cerere, acestea primesc numitele absorbante – dar numai unul-două per solicitare. Insuficient, nu-i aşa? Chinuitor, meschin, umilitor şi… nesănătos, mai presus de toate.
De aici şi #StopTheTampons, o campanie de awareness iniţiată de un grup feminist numit Destroy the Joint, care a îndemnat australiencele să-l aprovizioneze pe Ministrul Imigraţiei, Scott Peterson, cu o rezervă generoasă de tampoane, în caz că guvernul duce lipsa numitelor articole de igienă. Fetele au creat şi un calendar cu remindere periodice “să asigurăm cursivitatea (ha!) fluxului de tampoane”, să înţeleagă şi Peterson că lucrurile sunt mai complicate decât par.
În cele din urmă, o purtătoare de cuvânt a lui Peterson a afirmat pentru The Sidney Morning Herald că e un zvon mincinos, iar azilantele pot cere câte tampoane vor. Evident, n-a precizat dacă le şi primesc conform cererii. Că aşa, voi toţi puteţi cere un milion de dolari pentru viitoarea leafă. Nimeni nu te poate opri să-ţi exprimi dorinţele.
Deocamdată, Scott Peterson continuă să primească tampoane prin poştă. Zi de zi. Nu se ştie dacă le şi trimite mai departe. Important pentru sănătatea lui mintală e că bombardamentul nu include decât produse nefolosite.
Foto: telegraph.co.uk