Trebuie să specific de la bun început că nu mi-a plăcut niciodată R Kelly. Am prins o bună parte din perioada lui de glorie deși, e adevărat, la noi era mai puțin apreciat decât în SUA – de exemplu. Dar chiar și așa cred că am avut vreo 10 ani de I believe I can fly prin toate taberele, excursiile, petrecerile și discotecilor din copilărie/adolescență. După I would do anything al lui Meat Loaf și An Angel de la Kelly Family cred că piesa lui R Kelly și clipul acesteia cu el în păpușoi mă enerva cel mai tare și mi se părea că asta este una dintre cele mai lungi melodii pe care aș putea avea ghinionul să dansez cu cineva care nu-mi place. Totuși, știu că avea (are) mulți fani și la noi – că prea era tot a doua piesă pe unde se întâmpla să asculte copiii muzică în anii 90.
Nu mi-am imaginat însă vreodată că ar putea avea fane care să-l urmeze orbește și indiferent de consecințe peste tot, inclusiv în niște case/studiouri construite special pentru a le ține prizoniere și a le transforma în sclave sexuale, membre fidele ale unui soi de cult sexual dedicat zeului R Kelly.
În documentarul Surviving R Kelly, femeile care l-au acuzat pe cântărețul R&B de agresiuni sexuale își împărtășesc poveștile dureroase și îngrijorătoare. Practic am văzut 6 ore de testimoniale ale victimelor lui Kelly și declarații deznădăjduite ale unora dintre părinții acestor adolescente pe care polițiștii nici nu le caută, nici nu le salvează din jocul pervers al unui om bolnav.
Una dintre martorele principale ale abuzurilor lui R Kelly, cântăreața Jovante Cunningham își amintește cum a fost să lucreze pentru vedeta R&B și să asiste la manipularea a zeci de femei și fete tinere. “Am trecut prin multe. Am experimentat multe. Am văzut multe.” Nu e vorba că un cântăreț care era arhi-cunoscut se culca cu fanele lui care se întâmpla să fie minore. El le căuta special împreună cu angajații lui prin malluri, prin curțile școlilor, prin cluburi. Adică, le căuta tocmai din cauză că erau adolescente și deci mai ușor de manipulat. Ori, ce poate fi mai trist și scârbos decât un hăndrălău matur care se dă mare cuceritor dar doar atunci când vorbește cu copilițe de 14-17 ani? Iar chestia asta a durat zeci de ani de zile și încă nu s-a terminat. Chiar mai trist și îngrijorător mi se pare faptul că în ShowBiz cam toată lumea știa sau bănuia ce se petrece în spatele studioului și porților caselor sale și nimeni n-a făcut nimic să împiedice asta. E incredibil cum, parcă să-și bată joc și mai mult de restul lumii, R Kelly a și compus o piesă în care mărturisește ce a făcut/ ce face și n-are niciun regret.
Din documentar am aflat și că, spre exemplu, avortul uneia dintre fanele abuzate – Lizzette Martinez, pe care a cunoscut-o cînd aceasta avea 17 ani, a fost evenimentul care l-a inspirat să compună piesa You are not alone pentru Michael Jackson. Sau că la 27 de ani, s-a căsătorit cu Aaliyah, care avea 15 ani, falsificând documentele minorei conform cărora ea ar fi împlinit vârsta de 18 ani.
Cred că cel mai șocant a fost pentru mine faptul că toți fanii lui care știau de aceste probleme au continuat să-l iubească și să-i găsească scuze. Dovezile video și mărturiile verbale par că n-au fost niciodată suficiente pentru a-l incrimina. Kelly nu a fost niciodată judecat în legătură cu acuzațiile de viol, iar un juriu l-a achitat în 2008 pentru toate cele 14 acuzații de abuz asupra copiilor, chiar și după ce a văzut o înregistrare video cu el care făcea sex cu o fată de 14 ani pe care la un moment dat urina, aceeași înregistrare care a determinat arestarea sa în 2002. De atunci el a mai reușit să atragă niște adolescente în plasa lui și pe unele chiar le-a privat de libertate spre disperarea părinților neputincioși.
După ce săptămâna trecută serialul documentar a început să fie difuzat de televiziunile din SUA, poliția n-a mai avut încotro și a vizitat reședința lui R. Kelly din Chicago când, potrivit TMZ, biroul procurorului statului a primit un mesaj anonim că vedeta ținea închise două femei împotriva voinței lor. Kelly locuiește în prezent într-un apartament din clădirea Trump Tower din oraș. Cele două, Joycelyn Savage și Azriel Clary au fost interogate și au spus că s-au aflat tot timpul acesta de bună voie și nesilite de nimeni în casa lui Kelly. Părinții fetelor pretind că acestea ar fi spălate pe creier. De altfel, din tot documentarul, asta pare să fie cea mai convenabilă teorie a participanților la filmări, indiferent că sunt foste victime sau rude/prieteni ale acestora. Nu știu exact cum funcționează asta cu spălatul pe creier al unei persoane, habar n-am cum e să ai un idol pentru care să fii în stare să te umilești și degradezi constant doar ca să te bage în seamă. Totuși, dacă în cazul fetelor majore care s-au lăsat îndobitocite în halul ăsta de un prost care întâmplător are talent muzical nu simt neapăra nevoia să-l văd condamnat și după gratii, în cazul tuturor minorelor pe care le-a vrăjit cu ușurința adultului care vinde dulciuri unui copil, cred că atât comunitatea afro-americană cât și cea muzicală și de divertisment, inclusiv presa au fost complici la o crimă. Prima pentru că a închis ochii la toate mărturiile de peste ani pentru a-și apăra un membru sub pretextul rasismului împotriva persoanelor de culoare iar ceilalți pentru bani și faimă. În orice caz, documentarul Surviving R Kelly înseamnă 6 ore de tristețe și frustrare.