“Gunoierul” este o frescă a societății universale. În preajma unui bloc se vor întâmpla scene greu de imaginat, motorul dialogului fiind resturile unei familii: "Gunoiul, domnule, este oglinda omului, cartea lui de identitate. În gunoi ni se regăsește destinul, viața… reușitele și nereușitele… iubirile împlinite și iubirile neîmplinite… Tot ceea ce se poate spune despre un om se găsește aici, în gunoi", cum spune unul din personaje.
Cătălin Neamțu reia acest spectacol, cu care a debutat ca regizor în 2006, alături de o parte din colegii săi de la ImproVizați, Mihai Bobonete, Tania Popa și cu un invitat special de data aceasta, Răzvan Simion. Din distribuție mai face parte și Daria Popa, fetița Taniei.
Răzvan urmează cursurile școlii de actorie de film a lui Dragoș Bucur, Alexandru Papadopol și Dorian Boguță, iar sugestia de a face pasul spre teatru a apărut firesc, dintr-o discuție cu Mihai Bobonete și Cătălin Neamțu, așa cum li se întâmplă prietenilor vechi.
“Spectacolul nostru s-a născut subit din dorința acerbă a membrilor trupei ImproVizați de a încerca și ceva scris de dinainte. Textul îi aparține lui Mimi Brănescu. Am repetat puțin, am râs mult și vrem ca și cei care vor vedea spectacolul să împărtășească aceleași simțăminte. Este o comedie neagră spre final, pentru că nimic nu rămâne nepedepsit. Durează o oră și o ții minte o viață”, spune Neamțu.
Autorul piesei, Mimi Brănescu, este unul dintre exponenții dramaturgiei românești recente. “Acasă la tata”, “Bigudiuri”, “Dumnezeu de a doua zi”, “Flori, filme, fete și băieți” și “Insomniacii“ sunt câteva din piesele scrise de el. Spune despre textele lui că “sunt inspirate din realitatea imediată și povestite sincer, cu onestitate".