Home > Lifestyle > Stiri > Scurtă istorie gay

Scurtă istorie gay

Dacă până la jumătatea secolului XX cazurile nominale de persoane gay au fost în special victime ale discursului homofob, fie al societății (cum a fost cazul celebrului proces al lui Oscar Wilde), fie al bisericii (unde o lungă listă de persoane au fost judecate, închise sau arse pe rug după 342, anul primelor legi creștine anti-gay), cea de a doua jumătate a secolului XX a însemnat din multe privințe o recuperare istorică a persoanelor gay din trecut și utilizarea acestora ca precursori și teoreticieni gay, chiar și în cazul în care homosexualitatea persoanelor în cauză era greu sau imposibil de dovedit.

Vărsta de aur a homosexualității istorice rămâne și astăzi în conștiința colectivă antichitatea. De la personaje mitologice, cum este Ahile, sau filozofi ca Socrate, Platon, sau Aristotel, generali ca Alcibiades sau chiar și Alexandru cel Mare, lista de bărbați a căror homosexualitate a fost pe rând transmisă ca un mare secret, discutată ca o picanterie de salon sau utilizată politic în discursul de afirmare al mișcării gay conține sute de nume.

Chiar dacă astăzi dovezile scrise nu confirmă în totalitate faptul că persoanele în cauză ar fi fost gay, numele lor sunt utilizate deseori ca un fel de apologie a homosexualității. Deși nu poate fi negat faptul că homosexualitatea a existat în primele civilizații despre care avem dovezi documentare, o mai mare libertate de exprimare sau o mai mare permisivitate socială nu sunt dovezi suficiente pentru descrierea personalității acestora.

Dacă Evul Mediu a fost mai rezervat în a avea un discurs pro-gay, Renașterea a fost primul pas al unei recuperări istorice a modelului antichității și a condus la reciclarea arsenalului de personalități ‘gay’i. Leonardo da Vinci, deși a fost judecat pentru acte homosexuale și ne-a lăsat scrieri homoerotice, nu este un caz singular, dar nici un caz exemplar. Din nou, o mai mare libertate de exprimare și o relaxare a regulilor sociale a condus la prezumția că vorbim de persoane gay. Oricât de util ar fi exemplul lui Leonardo sau al lui William Shakespeare în mișcarea gay, absența unui discurs despre homosexualitate în perioada respectivă nu conduce la concluzia că vorbim de indivizi gay asumați sau exclusiviști.

Poate primele cazuri de persoane a căror homosexualitate nu este un mister apar în secolul XIX. Nu numai bogatele cronici ale vremii, dar și corespondența personală și jurnalele joacă un rol important în desemnarea unor persoane gay: Hans Christian Andersen, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud sau Piotr Ceaikovski sunt doar câteva nume în cazul cărora putem vorbi de mai mult decât simple speculații. Procesul care a condus la încarcerarea și oprobriul public al lui Oscar Wilde este de asemenea o bornă importantă în istoria persoanelor gay.

După procesul lui Wilde, destinul unui E.M. Forster, André Gide sau Constantin Cavafy nu avea cum să fie unul solar, dar resursele documentare pe care aceștia le-au lăsat sunt o dovadă a faptului că vorbim de persoane gay. Nu același lucru devine evident și în cazul lui Walt Whitman, ale cărui versuri homoerotice lasă loc la interpretarea unei frății constructive, doar ușor homoerotice.

Åži în secolul XX există persoane a căror homosexualitate a fost fie redusă la tăcere (cum este cazul lui Winston Churchill sau al lui Alan Turing, recent ‘iertat’ de guvernarea britanică actuală). De la ei și până la primele cazuri de persoane publice gay asumate a fost nevoie de căteva decenii de activism gay și de primii ani de luptă anti-sida pentru ca personalități ca Harvey Milk, Rock Hudson sau Ian McKellan să vorbească deschis despre homosexualitate și să lupte pentru acceptarea persoanelor gay în societate.
 


Comenteaza acest articol

Scurtă istorie gay

by realitatea   2 min
0