Săptămânal Tabu: Film, concert, expoziție, Street Delivery și picnic

Cristina Bazavan, SATC 2, 10 iunie

Cind am fost mi-era foame. Rau, dar rau rau. Si pe ecran rochiile erau la concurenta cu mesele copioase. Mi-am pus o marja ca la a 5-a mancare delicioasa care apare pe ecran, sa-mi iau frumos posetzica si sa plec. s-a intimplat dupa o ora si 10 min. cind am iesit, domnisoarele din rindurile din spate au scos un Ahhhh, dezamagite. Ma iertati. Mi-era foame.

 

Ioana Ulmeanu, Expo Constatare la fata locului, 12 iunie

Weekendul trecut am vazut una dintre cele mai emotionante expozitii din ultimii ani, asta in conditiile in care frecventez galeriile si stiu cam tot ce misca prin Bucuresti. Iar expozitia aceasta, Constatare la fata locului, pe numele ei, organizata de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc in pasajul de la Universitate, este un sir de fotografii surprinse in zilele mineriadelor. Sunt imagini care ar misca pe oricine si care mi-au adus o lacrima, imagini pe care, poate, as fi preferat sa nu le vad. Dar sunt foarte fericita ca le-am vazut, pentru ca este bine sa stii de unde ai plecat.

 

Cristina Bazavan, Street Delivery, 12 iunie

Când am fost mi-era foame. Rău, dar rău rău. Åži pe ecran rochiile erau la concurență cu mesele copioase. Mi-am pus o marjă ca la a 5-a mâncare delicioasă care apare pe ecran, să-mi iau frumos poșețica și să plec. S-a întâmplat după o oră și 10 min. Când am ieșit, domnișoarele din rândurile din spate au scos un Ahhhh, dezamăgite. Mă iertați. Mi-era foame.

Ioana Ulmeanu, expoziție Constatare la fața locului, 12 iunie

Weekendul trecut am văzut una dintre cele mai emoționante expoziții din ultimii ani, asta în condițiile în care frecventez galeriile și știu cam tot ce mișcă prin București. Iar expoziția aceasta, Constatare la fața locului, pe numele ei, organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Romanesc în pasajul de la Universitate, este un șir de fotografii surprinse în zilele mineriadelor. Sunt imagini care ar mișca pe oricine și care mi-au adus o lacrimă, imagini pe care, poate, aș fi preferat să nu le văd. Dar sunt foarte fericită ca le-am văzut, pentru că este bine să știi de unde ai plecat.

Cristina Bazavan, Street Delivery, 12 iunie

Trist. Deși celor mai mulți care au fost acolo li s-a părut o oază minunată. Eu n-am putut să trec cu gândul de mormanele de gunoaie și de faptul că ideea și-a pierdut spiritul. E loc de desfacere pentru campanii promoționale de orice fel.

 

 Ioana Ulmeanu, concert Elton John, 12 iunie

Tot în weekendul trecut am fost la concertul lui Elton John. Visam de multi ani sa il vad, caci mi se pare ca exista foarte putini oameni cu adevarat cool pe lumea asta, iar Elton este cu siguranta unul dintre ei. Iar ceilalti sunt morti. Chestia care m-a uimit a fost ca nu imi era teama defel ca voi fi dezamagita, asa cum mi se intampla cand ma duc la alte concerte ale unor icon-uri. Si nici nu am fost. Sir Elton a cantat impecabil si m-a distrat si m-a emotionat, fix asa cum ma asteptam. Cred ca trebuie sa ii multumesc pentru asta, fie si in acest mod.

Sînziana Pop, picnic in Herastrau, 13 iunie

N-am fost prea mondenă în această săptămână, doar în comuniune cu natura și prietenii. Am mers cu bicicleta, am mâncat cei mai buni biscuiți de casă, m-am luptat cu insectele și am mai ațipit pe cuvertura colorată. A fost o zi de duminica gingașă 🙂