Home > Agenda > Stella Stevens, în căutarea ielelor românești

Stella Stevens, în căutarea ielelor românești

Chiar dacă-ți spune cineva că Stella Stevens era acum aproape o jumătate de secol una dintre cele mai fotografiate femei din lume, alături de Marilyn Monroe, Rachel Welch și Brigitte Bardot, nu ești pregătită pentru o întâlnire cu frumusețea ei aparte. Ne-am văzut la mijlocul lunii mai și sunt gata să jur că, dacă o priveam din spate, nu i-aș fi dat mai mult de 25 de ani pentru că primul lucru la care m-am uitat au fost picioarele spectaculoase, apoi m-a frapat alura impecabilă și atitudinea foarte sexy. E o femeie incredibilă și își poartă cei 72 de ani cu atât de multă tinerețe și energie încât te în-trebi „la ce bun atâtea campanii anti-ageing?“

tabu: Ați început să lucrați de foarte tânără. Cum s-a întâmplat?
Stella S.: La 16 ani eram model în ceainăria Goldsmith de la magazinul central din Memphis Tennessee. Un agent de presă care a trecut pe acolo mi-a spus că, dacă merg la New York, va putea să mă prezinte celor care lucrau la studiouri.

tabu: Åži ați avut încredere în el, încă de la început?
Stella S.: Da. O adusese acolo pe Tina Louise (nota red.: model și actriță celebră în anii ’50, una dintre vedetele filmului original „The Stepford Wives“ – 1975) și știam că e conectat la lumea filmului. Iar Tina arăta superb, era îmbrăcată cu o blană micuță ca un top, pe deasupra unei bluze cu bretele foarte subțiri, cu părul roșu și strălucitor. M-a impresionat look-ul ei. Agentul acesta de presă a fost prima mea legătură cu lumea filmului. Apoi am făcut niște fotografii foarte frumoase alb-negru, pe care le-au văzut cei de la 20 Century Fox, și mi-a propus un job.

tabu: „Say one for me“ în 1959…
Stella S.: Da. A fost primul meu film, dar nimeni nu mi-a spus că trebuie să pontez cu o cartelă intrările și ieșirile mele din studio, la începutul și la sfârșitul zilei de muncă. Åži, deși lucrasem multe ore suplimentare, n-am fost plătită în plus, ba, mai mult, la sfârșitul filmărilor mi-a fost încheiat contractul pentru că părea că nu am lucrat deloc. Îmi făcusem treaba, filmul era foarte de succes (nota red.: A avut o nominalizare la Oscar), cu două dintre vedetele studioului la acea vreme Bing Crosby și Debbie Reynolds, și nu înțelegeam de ce m-au concediat.

tabu: Cum era Crosby?
Stella S.: Îl știam din copilărie, mă uitam cu familia la filmele lui, așa că am fost foarte încântată să îi fiu pe aproape. Mai târziu am aflat că toată lumea credea că pe platourile de filmare noi doi am avut o relație, dar nu a fost așa. Eu eram doar foarte dornică să fiu pe lângă el, îi urmăream toate gesturile, eram ca o fană, pur și simplu.

tabu: Åži cum ați ajuns la Paramount?
Stella S.: S-a întâmplat ca la studiouri să trec pe lângă Edward Dmytryk care făcea un remake după un film cu Marlene Dietrich, Blue Angel. Mi-a spus că am chipul pe care și-l dorește pentru film și m-a chemat să joc un rol mic, o blondă drăgălașă plină de cârlionți. După premieră m-a sunat președintele de la 20 Century Fox să mă întrebe dacă n-aș vrea să semnez un contract cu ei și l-am anunțat că mă concediaseră cu o lună în urmă. Am rămas la Paramount pentru o vreme și am făcut aici câteva filme frumoase. Mai ales că trecusem la un alt nivel, primeam și roluri vorbite nu doar cele în care îmi arătam picioarele, plus că aveam alt gen de contract, mai avantajos.

tabu: Pentru că ați amintit de picioarele dvs., care sunt și acum spectaculoase, puteți să-mi spuneți dacă a fost vreun moment în carieră în care v-a deranjat frumusețea dvs.?
Stella S.: Darling, dar eu nu mă vedeam frumoasă. Erau alte femei mult mai frumoase decât mine la Hollywood, iar dimineața când mă uitam în oglindă nu vedeam nimic special, eram doar eu.

tabu: Dar nu vroiați să primiți și roluri cu mai mult accent pe interpretare, nu doar pe înfățișarea dvs.?
Stella S.: O, ba da. Ei vroiau o blondă naivă și primeau o blondă naivă. Dar pe vremea aia vroiam doar să obțin roluri ca să-mi câștig existența. Întotdeauna mi-a plăcut comedia, nu cred că aveam fața potrivită pentru tragedie. Eram fericită cu orice rol aș fi primit, dar pe parcurs am început să-mi doresc să fac tot mai multe pentru că învățasem mai multe lucrând. Doar că lor le rămăsese în minte că sunt „blonda naivă“ și mă distribuiau în rolul acela. Åži-am făcut asta mult timp. Interval în care mi-am luat și diploma în literatură engleză pentru că vroiam să scriu. La vremea aceea nu știam exact ce vreau să scriu, dar pe parcus am început să mă descopăr. Iar mai târziu am trecut la regie. Acum am trei western-uri și oamenii cred că sunt nebună că scriu și regizez filme western, dar eu vorbesc în ele despre familie, iar astea sunt povești care trebuie spuse și tinerilor de astăzi.

tabu: Da, dar e un gen de cinema care e pe cale să moară.
Stella S.: E mort dacă ne gândim doar la oamenii care călăresc. Dar western-ul e mai mult decât atât. Westernurile mele nu au nici un „fuck“ în ele. Åži mai sunt povești nespuse. De exemplu, am aflat că femeile din perioada aceea nu aveau lenjerie pe sub fuste pentru că erau puține șanse să găsească toalete atunci când aveau nevoia, așa că își făceau necesitățile pur și simplu desfăcându-și picioarele, pe sub fuste. Nu-i așa că nu știai asta?

tabu: Da, nu știam. De ce ați plecat de la Paramount?
Stella S.: Noul președinte al studioului a refuzat să facă un film în care eu aveam rolul principal, dar personajul avea doi copii. Nu vroia ca bomba lor sexy să fie transformată în mamă într-un film serios. Așa că mi-am întrerupt contractul și am plecat la Columbia. Iar faptul că am lucrat cu trei mari studiouri încă de la începutul carierei m-a ajutat să învăț cum să mă comport, ce să fac, cum să vorbesc în lumea aceasta care are ritualurile ei.

tabu: Ați avut rolul principal într-un film cu Elvis. (nota red.: „Girls! Girls! Girls!“)
Stella S.: Da, și încă de la prima întâlnire, i-am dat replica la ceva nepoliticos ce spusese el, așa că n-a mai vorbit cu mine până la sfârșitul filmărilor. Am lucrat 6 zile și nu mi-a mai adresat nici un cuvânt în afara cadrului de filmare. Cred că nu știa foarte multe despre business la vremea respectivă. Bănu­iesc că, pe parcurs, a devenit un actor mai bun, dar atunci el se aștepta să mă opresc în patul lui pe loc. Åži n-am făcut asta, veneam de la școala catolică, credeam că sunt o doamnă, nu o vagaboantă. El n-a crezut asta. Mai apoi am jucat cu Jerry Lewis în „Nutty Professor“, apoi cu Dean Martin cu care am făcut două filme. Dean era minunat, un gentleman. I-am cunoscut soția și familia, toți au fost foarte drăguți cu mine. Se lucra foarte frumos cu el, am amintiri foarte plăcute despre acele filme.

tabu: V-ați căsătorit și ați făcut un copil de foarte tânără, apoi ați început să lucrați ca actriță. Cum ați reușit să administrați cele două laturi: familia și cariera?
Stella S.: N-am reușit deloc. Am divorțat după trei ani și copilul a rămas prin hotărâre judecătorească la soțul meu. Åži-au făcut tot posibilul să-l determine să mă urască. I-au cumpărat toate lucrurile pe care și le dorea, l-au răsfățat foarte tare și i-au spus mereu că am plecat la Hollywood și nu-l mai iubesc.

tabu: Fiul dvs. a ajuns un producător cunoscut la Hollywood (Andrew Stevens a produs filme cu Jack Nicholson, Michael Douglas sau Robert de Niro). Ați lucrat în filmele lui. Ați rezolvat relația dvs. cu el mai târziu?
Stella S.: Am încercat, dar nu am reușit. Îmi place să cred că are în jurul lui oameni pe care-i iubește, chiar dacă nu sunt eu. E ok, face ceea ce-și dorește, a ales calea asta. Cred că uneori trebuie să lași lucrurile așa cum sunt și să mergi mai departe, să-ți continui viața oricât de greu ar fi. Åži la un moment dat, am renunțat să-l mai vreau înapoi în viața mea chiar dacă-l iubesc.

tabu: Îmi imaginez că era la fel de greu și acum 50 de ani să reușești la Hollywood.
Stella S.: Da, era greu și am avut și momente foarte dificile. Dar am avut și unele minunate când am fost în Beverly Hills sau în Bel Air și am cunoscut oameni minunați. Fred Astair era un gentleman impecabil, un om minunat. Åži Cary Grant era extraordinar. Ei erau bărbați frumoși și aș fi putut avea relații cu ei, dar nu vroiam să iau nicio inițiativă în partea asta pentru că aveam un fiu și nu vroiam ca el să audă lucruri urâte despre mine, de la tatăl lui.

tabu: Sunteți membră a Academiei Americane de film, iar asta înseamnă că votați pentru Oscar. Chiar vedeți toate filmele care sunt în competiție?
Stella S.: Da. Sunt cam 30-40 de filme, le primesc acasă cu un aparat la care doar dvd-urile lor pot fi văzute pentru a fi protejate de piraterie. Îmi ia cam două trei săptămâni, văd 2-3 filme pe zi.

tabu: Dar există legende despre lobby-ul pe care-l fac unii ca să câștige un film sau altul. Ați primit vreodată un telefon prin care erați rugată să votați ceva anume, promițându-vi-se o altă favoare?
Stella S.: Nu. Dar Hollywood-ul e un loc înșelător. Mereu ți se spune că dacă faci asta, primești la schimb altceva. Tu trebuie însă să alegi ce e cel mai bun pentru tine, pentru că dacă alegi lucrurile ieftine, o să se spună „e ieftină, face oricum ce vrem noi, să nu-i dăm chestiile mari.“

tabu: Am remarcat că vorbiți despre Dumnezeu ca despre o Ea („she“), de ce?
Stella S.: Pentru că este Creator de viață și doar o femeie poate da viață. Dumnezeu a creat toată viața de pe Pământ și trebuie să fi fost o femeie, nu un bărbat. Eu și la Soare mă refer ca fiind femeie, pentru că și ea este o sursă de viață.

tabu: E parte dintr-o teorie sau e credința dvs.?
Stella S.: Așa cred eu. Noi femeile purtăm viața în trupul nostru, noi creem. Bărbații pot fi cel mult creatori de război. Dar Dumnezeul creator de viață e femeie.

tabu: Da, dar femeile îi cresc pe bărbaîi, ca mame, ele îi educă. Ele îi ajută să fie așa cum sunt.
Stella S.: Nu, pentru că ei sunt mai mari decât noi, mai puternici decât noi, și vor să fie văzuți ca Dumnezei. Dar sfârșesc prin a crea războaie care ucid oameni. Ei ajung la violență pentru că nu pot polemiza. Noi, femeile putem; suntem foarte bune la argumentație, avem bun simț, cunoaștem durerea nașterii și avem mai multă înțelegere. De asta sper ca Hillary Clinton să devină președintă pentru că e femeie și ea nu va încuraja războaiele. A fost acolo, la Casa albă, e foarte deșteaptă, are copii, cred că ar fi o președintă foarte bună. Mai sunt femei care sunt președinți și care fac treabă foarte bună pentru că le pasă de oameni. E o femeie foarte puternică, gândește-te că a putut să-și ierte soțul după scandalul cu fata aia. Uite, un bărbat dacă e înșelat, ori divorțează ori își bate femeia, pe când o femeie e mult mai înțeleaptă.

tabu: Ce ați găsit atât de special în România de v-ați întors să scrieți un scenariu?
Stella S.: Îmi place România pentru partea ei veche, dar îmi plac foarte mult și oamenii. M-am împrietenit cu Smaranda (nota red.: Smaranda Comănescu a lucrat ca asistent personal pentru Heather Graham, la filmul „Blessed“ în care juca și Stella), m-am întors pentru ea, e una dintre cele mai bune prietene ale mele. Am vizitat împreună România, m-am îndrăgostit de folclorul vostru, am scris un scenariu despre povestea Ielelor și acum sunt aici să scriu continuarea, care se va numi „Iele M“. Vreau să fac o poveste în care și bărbații tineri să fie asemeni Ielelor. Sper să mă reîntorc să fac filmul aici, la studiouri în România.

Întâlnirea cu Stella a durat peste patru ore și ni s-a părut că timpul trece foarte repede. Era spectaculoasă cu atitudinea ei plină de energie („și iubitul meu e mai tânăr decât mine“, a spus râzând) și cu tinerețea pe care o degaja. Am înțeles de ce una dintre cele mai bune prietene ale ei, Smaranda, are de trei ori mai puțin anii ei: la nivelul spiritului, ­au amândouă aceeași vârstă.


Loading...

Comenteaza acest articol

Stella Stevens, în căutarea ielelor românești

by realitatea   9 min
0