Tarile din America de Sud au o reputatie destul de proasta cand vine vorba de consumul de coca. Se pare, insa, ca reputatia aceasta nu este atat de intemeiata. In Anzi, consumul de coca prin mestecare este un obicei foarte vechi, care nu are nimic (sau prea putin) de-a face cu consumul de narcotice.
Consumul de coca prin mestecare este destul de comun printre comunitatile din Anzi, mai ales in Columbie, Ecuador, Bolivia si Peru, unde pungi cu diverse cantitati de frunze de coca se vand in pietele din orase. Urme de coca au fost gasite chiar si in mumii mai vechi de trei mii de ani, iar arheologii si istoricii banuiesc ca la inceput acest obicei era limitat doar la partea estica a Anzilor. Planta era privita ca avand o origine divina, iar cultivarea ei revenea ca o obligatie statului, in timp ce consumul era rezervat doar celor din clasele de sus. Dupa declinul imperiului Inca, frunzele de coca au devenit accesibile tuturor, dar Filip al II-lea al Spaniei a emis un decret prin care nega rolul frunzelor de coca in ritualurile religioase.
Astazi, coca se mai mesteca inca in mod traditional, cu o mica adaugire de quinoa, care activeaza alcaloizii din frunze. Totusi, in 1961 Conventia Natiunilor Unite asupra narcoticelor a plasat frunzele de coca in aceeasi categorie cu cocaina, si a abolit consumul. Bolivia a semnat aceasta conventie in 1976, iar interdictia de 25 de ani asupra consumului a expirat in 2001. De atunci, milioane de oameni si-au reluat obiceiul de a mesteca frunze de coca, considerand ca obiceiul lor este similar consumului de cafea, alcool sau tigari. Pozitia bolivienilor este ca frunza de coca este un simbol al istoriei si identitatii culturilor indigene din Anzi; iar presedintele Evo Morales Ayma considera ca a venit timpul ca politicile internationale gresite sa fie revizuite.