[gallery link="file" columns="4" ids="108443,108444,108445,108446,108447"]Articol scris de: Cristiana Apostol"Hai, vino spre mine"Ne indreptam incet spre locul din care incepe panta. O tin de maini pe F si merg cu spatele catre mijlocul piscinei. Nivelul apei creste si urmeaza sa ne oprim acolo unde F se simte in siguranta.Imi simt mainile reci si, ca de obicei, nu dureaza mult pana sa incep sa tremur. Incerc sa reduc la minim reactia pe care oricum nu o pot controla; nu vreau s-o sperii pe F care inainteaza, legata la ochi, fara sa stie sa inoate, catre punctul cel mai adanc al piscinei.In urma cu cateva luni publicasem pe internet un anunt care suna cam asa: "Fotografa, caut colaborare de lunga durata cu un model, colaborare bazata pe respect reciproc si seriozitate". Citez aproximativ, pentru ca anii mi-au sters anumite detalii din memorie. F m-a contactat si, dupa o prima intalnire la care am tinut aproape tot timpul nasul intr-un carnetel in care desenam un labirint de linii (tactica pe care o foloseam cand aveam emotii intense), am inceput colaborarea.Atunci cand am inceput nebunia cu fotografia subacvatica F m-a sprijinit si in acest demers si s-a oferit sa-mi pozeze. Eram intr-un punct in care faptul ca ea nu stia sa inoate completa perfect lipsa mea de cunostinte in materie de fotografie subacvatica. Practic, amandoua invatam lucruri noi - despre scufundare in sine, despre reflexii, reflexe si timpi de respiratie, si cate si mai cate (invatate de voie-de nevoie).Asadar F mi-a dat drumul la maini si, legata la ochi, s-a scufundat. Odata cu ea m-am scufundat si eu si inima mi-a stat pana am revenit la suprafata. In urma cu ani de zile, am orbit pentru un timp care mie mi s-a parut foarte lung dar despre care mi s-a spus pe urma ca a fost de doar 5 minute.Imi amintesc si acum, foarte viu, cum mi-a disparut vederea si cum m-am dat in spate pentru a gasi un punct de sprijin. Eram foarte speriata. Ma lasasem sa alunec pana pe podea si acolo m-au si gasit bunicii mei, terifiata. Aveam impresia ca totul se prabuseste peste mine.O senzatie similara am avut si privind-o pe F, pe masura ce ne scufundam. Apa se inchidea in urma noastra si nu puteam decat sa imi imaginez ce simte si ce temeri are si ea. Oricum, mi s-a parut ca renuntand de buna voie la un simt, intr-un mediu nefamiliar, a fost mult mai curajoasa ca mine.Model: Florentina Ciocan -Fotograf: Cristiana Apostol - https://www.facebook.com/cristiana.apostolAsistent: Florian Ardelean - https://www.facebook.com/florianardelean
