Principiul artei este emoția. O secvență din filmul adorat îți face pielea să tresară. Te bântuie. Un citat dintr-o carte își ocupă locul de mare cinste printre cele zece porunci ale unei vieți spirituale și trendy. Imaginea are forță cuvântului, așa cum cuvântul poate avea forța unei imagini. Dacă filmul e esență, cartea e chintesență. Nimic riscant în această alăturare, mai ales într-o lume a diversității. Citiți, priviți!
Studenție, Suburbie
Doi scriitori 100% americani sunt pentru prima dată traduși în românește. Michael Chabon cu ai săi „Băieți teribili” (Editura Humanitas Fiction) și laureatul Pulitzer Richard Ford, cu romanul „Cronicarul sportiv” (Editura Humanitas Fiction). Aduși din condeiul traducătoarelor înspre suflul generației lectoricești tinere, cei doi ne arată America lor cea de toate zilele. Chabon scrie exuberant. Despre maniile studenților și profesorilor.
În fond, despre drumurile inițiatice de care putem avea parte la orice vârstă, fie învățăcei, fie maeștri. Ford, pe de altă parte, aruncă un ochi matur-detașat asupra vieții. Despică ițele eșecului amoros ori profesional. Åži plasează totul într-un context spațial esențial: peisajul suburbiei americane. „Băieții teribili” a fost ecranizat în 2000. De Richard Ford va fi tradus curând și romanul „Independence Day” care, din fericire, n-are nici o legătură cu filmul omonim.
Cine se teme de Juli Zeh?
O apariție de senzație: romanul „Schilf” (Editura Polirom) al nemțoaicei Juli Zeh. Scriitoare pe care pariază Günter Grass și cea care, de ceva vreme, îi face deschiderile de speech-uri. Un fals thriller, o scriitură atipică, o temă cu implicații sociale. „Schilf” e demonstrația unui „uite că se poate” scrie literatură consistentă și fară fasoane elitiste.
Bird on the wire
În „O pasăre pe sârmă” (Editura Polirom), Ioana Nicolaie povestește viața unei femei, la începutul anilor ’90. Atunci, nici măcar România însăși nu știa prea bine cine este. Un posibil subiect, printre puține altele, pentru un scenariu autohton de film.
