Home > cristina nemerovschi

Cum a murit în praf dragonul

Recent, i-am luat un interviu Cristinei Nemerovschi. Undeva,  jooos de tot, printre multe altele, a zis că un editor are foarte multe aşteptări de satisfăcut de la critici. Asta a stârnit o imensă indignare pe Facebook, atât printre critici cu ştaif ca Marius Chivu, cât şi printre tineri cu blog de carte, care se simt justificaţi să-şi apere idolii. La cererea publicului, am rugat-o pe Nemerovschi să dezvolte subiectul. Mi-a răspuns printr-un articol. Cum a murit în praf dragonul sau de ce nu-l poţi lua în serios pe criticul literar român   de Cristina Nemerovschi Multe

Run, Lolita, Run!

Aşa cum blogărul responsabil îşi marchează advertorialele cu tag-ul "publicitate", vreau şi eu să încep  prin a marca acest text  cu tag-ul "subiectivism". Pentru că îmi place mult prea mult Nemerovschi, atât ca om, cât şi ca scriitor; este  genul ăla de afinitate pe care-l ai   pentru lucrurile care-ţi sunt, cumva, foarte asemănătoare şi apropiate, şi mi-e frică să nu ajungem într-o relaţie de tip Tim Burton  - Johnny Depp. Aceea în care doi oameni se plac atât de mult încât pierd busola şi fac orori de tip Alice in Wonderland.   The point of no return   Bun. Acum,

CRISTINA NEMEROVSCHI: „Mama a urecheat pe cine nu trebuia”

Lansarea romanului Sânge satanic (2010), romanul de debut al Cristinei Nemerovschi, poate fi comparată, în istoria muzicii, cu naşterea grunge-ului. A apărut de nicăieri, sub un label independent, să dea cu tifla marii industrii. Acum, Cristina e la al patrulea album… pardon, roman. În prag de lansare, ne-a spus una-alta despre viaţă, Dumnezeu şi bocancii de rocker.   TABU: Ne pregăteşti o variantă feminină a sângelui satanic? 21:03 Cristina