La început, a fost reţeaua aia socială unde eu, tu şi vecinul tău  Costică ne-am înscris gratuit, să ne batem pe burtă cu ce vedetă ne plăcea şi să ne spionăm ecşii fără ca ei să ştie. Apoi am început să ne facem pagini pe Facebook, să ne facem evenimente pe Facebook, să ne facem publicitate pe Facebook, să trăim şi să dormim cu Facebook. La fel de natural ca şi grija. Şi să ne isterizăm de câte ori Facebook vrea şi el ceva, de parcă pe mama ar chema-o Zuckerberg.   Într-o noapte, deşi aveam de scris, mă agasa un cetăţean cu chef de vorbă. Genul de ins care are impresia că şi-a luat