TIFF pe scurt / Despre Aurora si alte filme
Tot ce-mi place. Polonia 2009. Film care, conform catalogului festivalului, a obtinut premiul Radio Gdansk pentru cele mai indelungate aplauze. Tot ce se poate. Pelicula spune povestea lui Janek, un tanar de 18 ani, solist al unei trupe liceene de « punk rocka ». Janek vrea sa se exprime, ceea ce nu e tocmai usor in anul 1981, an in care insasi existenta Solidaritatii e pusa sub semnul intrebarii prin instituirea legii martiale si trimiterea conducatorilor sai la Moscova. "Tot ce-mi place" e un film corect, cu un look optzecist convingator, cu baieti draguti si razvrati, un fel de Liceeni rockroll « a » mai de bun simt. Din pacate se simte lumanarea cu care se cauta conflictul iar mixul de iubire, muzica, tradare, context politic nu se ridica deasupra nivelului generic al filmelor pentru adolescenti. Aplauze. 2 ½ /5
http://www.youtube.com/watch?v=VZCwzxiXEpc
A urmat La mare. Mexic, 2009. Povestea ultimelor zile petrecute in Mexic de un tata si fiul sau, inainte ca acesta din urma sa plece la Roma pentru a locui cu mama sa. Filmul incepe cu o scurta introducere a relatiei parintilor pentru a continua pana aproape de final intr-o totala lipsa de respect a regulii «fara conflict nu exista poveste». O gura de aer. Tatal si fiul merg la pescuit, fac de mancare, se joaca, dreseaza o pasare salbatica, totul sub semnul indiferentei fata de timp si mersul «normal» al lucrurilor. «Esti batran» spune tatal colegului sau de pescuit. «Batrane sunt doar drumurile iar noi mergem pe ele» i se raspunde, iar pestii continua sa fie scosi din mare, curatati, capetele sa le fie aruncate crocodililor care asteapta cuminti, ca niste animale de casa. Din pacate nevoia de conflict se face totusi simtita pe final, cand baietelul, ajuns la Roma, imbracat in haine groase si redus la normalitate, se uita la baloanele de sapun facute de mama sa. O metafora prea mult. 3 ½ / 5
http://www.youtube.com/watch?v=7cRKgk4_4bQ
In sfarsit Aurora. Romania, 2010. Intr-o sala arhiplina si dornica, cel putin apriori, sa reziste la trei ore de film. Dupa un scurt speech al lui Puiu, in care salile de cinema din Romania si sistemul invechit au mai fost trase de urechi, iar spectatorilor li s-a cerut sa mearga la toaleta inainte de film si nu in timpul acestuia, luminile s-au stins. Au urmat aproximativ doua ore si jumatate in care Viorel/ Cristi Puiu a bantuit Bucurestiul, in cautarea unui sens pe care insa era destul de clar ca nu mai putea sa il gaseasca. Nu as vrea sa spun nimic din poveste deoarece inainte de a vedea Aurora stiam deja atat de multe lucruri despre incat mai lipsea doar sa am o fisa pe care sa bifez ce am vazut din ce aflasem inainte. Acum, dupa o prima vizionare, care nu a fost atat de dificila cum parea sa recomande lungimea filmului, Aurora imi apare a fi opera unui regizor care controleaza totul perfect, coregrafia actorilor, miscarea de urmarire a camerei, felul in care sunt livrate informatiile, creand o asteptare nervoasa a deznodamantului. Din pacate acesta vireaza in cu totul alta directie, eu unul recunoscandu-ma confuz in urma ultimelor 15 minute de film, la care, din varii motive, s-a ras foarte mult. Cristi Puiu a vrut sa demitizeze se pare crima, asa cum o stiu majoritatea oamenilor prin intermediul filmului, al televiziunii, al presei. Nu imi este clar insa daca un caz la limita patologicului era cea mai buna solutie pentru a face acest lucru. Ramane de vazut. Deocamdata voi retine Aurora ca pe un film hipnotic, in care fiecare gest are sunetul unei bombe cu ceas. 4 /5
http://www.youtube.com/watch?v=Qo8oXJqH2Yo
Ziua s-a terminat cu Brotherhood. Danemarca, 2010. Cliseul absolut al iubirii dintre doi barbati, intamplate in ciuda gruparii neo-naziste prin intermediul careia cei doi se cunosc. Iarasi, o nevoie de conflict superficiala, compensata la nivel pozitiv de imaginea curat-nordica, in care obscuritatea e folosita foarte expresiv si de relatia convingator jucata de catre cei doi actori Thure Lindhardt si David Dencik. Din pacate prea putin pentru a scoate filmul din categoria filmelor de gen. 3 /5