Dacă lobby-ul gay internațional își propune eliminarea treptată a stereotipurilor care planează asupra comunității gay, foarte multe persoane găsesc modalități creative de a incorpora și redefini aceste stereotipuri. Departe de a fi o politică identitară greșită, felul în care indivizi diverși își reclamă dreptul de a fi așa cum simt că sunt este unul din puținele răspunsuri solare pe care individul le poate da societății. Nu, scopul acestui scurt articol nu este identificarea stereotipurilor, ci observarea lor, așa cum sunt trăite pozitiv de către unii indivizi.
Poate cel mai stereotipizat grup gay sunt așa numiții bears. Neapărat hirsuți și corpolenți, aceștia par a încarna ideea masculinității neîngrijite: cu toate acestea, oricine cunoaște persoane care par a fi bears va fi gata să recomande persoanele respective ca fiind calde, tandre și inimoase.
Deseori, bears și membrii comunităților leather/latex își împrumută reciproc atribute. Astfel, nu este greu de găsit un bear îmbrăcat în piele. Dar dacă trecem peste obiceiuri sartoriale, vom descoperi același sentiment pozitiv exprimat de ambele categorii. Atât bears cât și tipii leather au propriile fan cluburi în cadrul comunității, activități comunitare și participă la parade fie independent, fie amestecați în mulțime. Dacă în România cluburile pentru bears sau leather sunt încă o chestie de bifat pe o listă de sarcini a comunității, în orice altă țară sunt o prezență pitorească și un motor al comunității.
Tipii leather, pe de altă parte, după un trecut istoric al dezmățului sexual, al experimentării S&M și al unor noi libertăți sexuale, sunt practic cei mai fervenți promotori ai responsabilității practicilor sexuale. Lor li se alătură din perspectiva aceasta un alt grup foarte activ și care se voluntarizează cu ușurință în activitățile comunitare, și anume efebii (twinks). Purtători mai întotdeauna ai unui mesaj solar (cu excepția, poate, a celor care se auto-intitulează gay & emo), și de cele mai multe ori în vizorul oricărui membru al comunității, tinerii care se descoperă pe sine și își trăiesc viața experimentând cu responsabilitate sunt o altă categorie aparte a comunității gay. Fără a avea o coerență vestimentară clară (vorbim și de tipii sporty, și de cei classy, dar și de geeks și skateboarders), ei știu că devenirea comunității le aparține și dacă există un viitor al comunității, ei vor fi cei care îl vor dicta.
Persoanele gay tinere găsesc alte multe modele abordabile în interiorul comunității: fashionistul este unul dintre cei mai vizibili și reacțiile pe care le atrage sunt din cele mai diverse, în funcție de îndrăzneala vestimentară, la fel și muscle men, abonații sălilor de sport pentru care nutriția și cardio sunt doar unele din multele legi nescrise ale unui lifestyle sănătos. Pentru cei trecuți de o anumită vârstă, modelul daddy este cel mai des menționat, fiind deseori considerați în tandem cu efebii.
În România, restricțiile sociale fac dezvoltarea unor nișe de scenă gay improbabilă pentru moment. Nu se poate vorbi de comunități bears sau leather atâta vreme cât libertatea vestimentară nu este privită întotdeauna cu ochi buni. Faptul că din acest punct de vedere comunitățile gay sunt arbitrare în România nu este decât încă un semn că apartenența la un lifestyle – stereotip nu spune mereu ceva despre coeziunea sau coerența unei comunități.
Tipologiile de mai sus nu sunt exclusive și nu încearcă să epuizeze potențialul nimănui de a fi, a deveni sau a se reconstrui identitar ca persoana gay. Nici măcar una din categoriile de mai sus nu este de apartenență obligatorie și nici nu se instituie în elită. Importanța pe care fiecare individ o acordă felului în care este sau simte să se exprime diferă atât de mult, încât cele câteva exemple de mai sus nu fac decât o introducere la diversitatea gay actuală.