Home > Agenda > Totul despre sex

Totul despre sex

O producă­toare de film, pe la vreo 40 de ani, pe care o voi numi Samantha Jones, a intrat în Bowery Bar și, ca de obicei, toată lumea s-a uitat să vadă cu cine era. Apărea mereu însoțită de cel puțin patru bărbați, iar jocul era să ghicești care dintre ei e iubitul ei.

Nu era mare filozofie, deoarece iubitul era ușor de reperat, fiind cel mai tânăr și cel mai frumos, în sensul hollywoodian al termenului – și stătea cu o expresie stupidă de gelozie pe față (dacă tocmai o cunoscuse pe Sam) ori avea o mină plictisită și prostească, în caz că ieșise cu ea de câteva ori.

Dacă se încadra în ultima categorie, probabil că începea să realizeze în sinea lui că nimeni dintre cei prezenți nu va vorbi cu el. Åži de ce ar fi făcut-o, având în vedere că avea să dispară din peisaj în două săptămâni? Toate o admirăm pe Sam. În primul rând pentru că nu e atât de ușor să te combini cu un tip de 25 de ani când tu ai 40. În al doilea rând, Sam este o muză a New York-ului.

Dacă ești o fe­me­ie de succes și ești singură în acest oraș, ai două posibilități: te poți da cu capul de pereți, încercând să ai o relație, sau poți spune „la dracu“ și doar să ieși și să faci sex ca un bărbat. Așadar: Sam. Asta e o problemă serioasă pentru femeile zilelor noastre în New York.

Pentru prima oară în istoria Manhattanului, multe femei de 30-40 de ani au la fel de mulți bani și putere ca bărbații – sau cel puțin îndeajuns de multe pentru a simți că nu au nevoie de un bărbat decât pentru sex.

În timp ce acest paradox constituie subiectul multor discuții, de curând, prietena mea, Carrie, o jurnalistă de vreo 35 de ani, s-a hotărât, într-o zi în care luam ceaiul împreună cu câteva amice la hotelul Mayfair, să încerce să-l pună în practică. Să renunțe la dragoste, așa cum o cunoaștem și să facă uz de putere, pentru a găsi satisfacție. Åži după cum vom vedea, treaba a funcționat. Într-un fel.

Femei cu testosteron și bărbați stupizi

– Cred că mă transform în bărbat, a zis Carrie. Åži-a aprins cea de-a douăzecea țigară din acea zi, iar când șe­ful de sală s-a apropiat în grabă rugând-o s-o stingă, i-a replicat:

– Doamne, nici prin gând nu mi-a trecut să supăr pe cineva! După care a aruncat țigara pe covor. Vă amintiți când m-am culcat cu tipul acela, Drew?, a întrebat ea. Am aprobat dând din cap. Fuseserăm ușurate să aflăm vestea atunci, pentru că nu mai făcuse sex de luni de zile.

– Ei bine, după ce s-a întâmplat, n-am simțit nimic. A fost o chestie de genul: „Trebuie să mă întorc la muncă, dragă. Dar mai vorbim“. Åži l-am uitat complet.

– Păi și de ce naiba ar trebui să simți ceva?, s-a mirat Magda. Bărbații nu o fac. Eu nu simt nimic după o partidă de sex. Mi-ar plăcea, desigur, dar ce rost are?

Stăteam toate acolo, aranjate, sorbind ceai, de parcă eram membrele vreunui club important. Eram dure și mândre de acest lucru și nu ne fusese ușor să ajungem aici – în acest stadiu al independenței totale, când ne permiteam luxul de a-i trata pe bărbați ca pe niște obiecte sexuale.

Munciserăm mult și înduraserăm destulă singurătate până să ajungem la concluzia că, din moment ce e posibil să nu-ți găsești perechea, trebuie să ai grijă de tine în toate privințele.

– Ei bine, e vorba de multe răni, am zis eu. Răni făcute de toți acei bărbați care până la urmă te-au dezamăgit. După un timp, nici nu-ți mai dorești să simți ceva, vrei numai să-ți vezi de viața ta.

– Cred că e vorba despre hormoni, a zis Carrie. Ieri eram la coafor și îmi făceam un tratament împotriva căderii părului și am citit în Cosmo despre testosteronul masculin la femei.

Acest studiu punea în evidență faptul că femeile care au un nivel ridicat de testosteron sunt mai agresive, au mai mult succes, mai mulți parteneri sexuali, dar și mai puține șanse de a se mărita. Era ceva absolut reconfortant în informația asta, te făcea să nu te mai simți o ciudată.

– Totul e să-i faci pe bărbați să coopereze, a intervenit Charlotte.

– Bărbații din orașul ăsta dau rateuri în două privințe, a fost de părere Magda. Nu vor să aibă o relație, dar nu le convine nici varianta în care îi vrei doar pentru sex. Nu sunt în stare să facă ceea ce se presupune că ar trebui.

– Ați sunat vreodată la miezul nopții și i-ați spus unui tip: „Vreau să trec pe la tine“, iar el a fost de acord?, a întrebat Carrie.

– Problema e că de sex ai nevoie tot timpul, a zis Charlotte. Obișnuia să le spună bărbaților foarte buni la pat – „zei ai sexului“. Dar chiar și ea avea probleme. Cea mai recentă cucerire a sa era un poet, grozav în pat, dar care, zicea ea, „Voia să ieșim tot timpul în oraș și să trecem prin faza statului la taclale“. De ceva timp n-o mai suna.

– Încerca să-mi citească poeziile lui, dar nu l-am lăsat. E o graniță foarte subțire între atracție și repulsie, a continuat ea. Åži, de obicei, repulsia începe când au pretenția să-i tratezi ca pe niște oameni și nu ca pe niște jucării sexuale. Am întrebat dacă problema „femeii care face sex ca un bărbat“ era, într-adevăr, îndreptățită.

– Trebuie să fii o scorpie, a zis Charlotte. Ești așa sau ești incredibil de dulce și drăguță. Nici noi nu mai știm cum stă treaba, iar bărbații sunt și ei confuzi.

– E prea târziu pentru dulcegării, a zis Carrie.

– Așa că nu îți mai rămâne decât să devii o scorpie, a concluzionat Magda. Dar uiți un lucru.

– Care?

– Iubirea.

– Nu prea cred, a zis Carrie. Se lăsă pe spate cu scaunul. Purta jeanși și o jachetă veche Yves Saint Laurent. Stătea ca un bărbat, cu picioarele desfăcute.

– O s-o fac, o să devin o adevărată scorpie. Ne-am uitat la ea și am izbucnit toate în râs.

– Care-i problema?, s-a mirat ea.

– Tu ești deja o scorpie.

Să-l cunoaștem pe MR. BIG

 

Pentru a studia problema, Carrie s-a dus să vadă filmul „The Last Seduction“ la ora trei după-amiază. Auzise că filmul era despre o femeie care, pentru a avea parte de bani, sex sălbatic și putere absolută, se folosește de fiecare bărbat pe care-l întâlnește și n-are nici regrete, nici răbufniri de genul: „O, Doamne, ce-am făcut?“

Carrie nu mergea niciodată la film – maică-sa îi spusese că numai oamenii săraci cu copii bolnavi își trimit odraslele la cinematograf. Prin urmare, nu i-a fost ușor să facă pasul ăsta. A sosit târziu la cinema, iar când controlorul de bilete a informat-o că filmul începuse deja, ea izbucni:

– La dracu’! Fac o cercetare, doar nu-ți închipui că am venit special să văd filmul ăsta? După ce a ieșit, s-a tot gândit la scena în care Linda Fio­ren­tino agață un bărbat într-un bar și face sex cu el într-o parcare, proptindu-se de un gard de plasă. Despre asta era vorba?

Carrie nu a avut ocazia să-l întâlnească pe Mr. Big timp de câteva zile. Apoi se duse la o petrecere, la una dintre premierele lui Peggy Siegal și se întâlni cu un producător de film, mare și el, care o conduse cu mașina la Bowery Bar. Acolo era Mr. Big. Mr. Big se strecură lângă ea, pe canapea. Se atingeau.

– Åži ce ai mai făcut în ultima vreme?, o întrebă el.

– În afară de a ieși în fiecare seară?

– Da. Cu ce te ocupi?

– Păi cu asta mă ocup. O prietenă mi-a dat ideea să mă documentez despre femeile care fac sex ca bărbații. Åžtii, fac sex după care nu simt nimic. 


Loading...

1 Response

  1. Alixandra

    Intr-adevar este geniala si cartea, si serialul si the movie. Si de ce??? Pentru ca spune in fiecare secunda cu voce tare ceea ce noi nu avem curaj dar gandim, sau ceea ce nu gandim din diverse frustrari, dar stim ca este asa. Doamnelor, I can’t help to wonder, cand va veni momentul in care nu vom mai astepta pe cineva sa vorbeasca in locul nostru, momentul in care vom fi destul de curajoase de a nu mai trai si exterioriza prin intermediul altcuiva/altceva? Va veni?? Sau pe planeta noastra, a femeilor, este interzis asa ceva??? Pana atunci sa savuram acest concept “Sex&The City” like we own it!!! En joy!

Comenteaza acest articol

Totul despre sex

by realitatea   6 min
1