Home > Agenda > Venera Arapu. Plus unu

Venera Arapu. Plus unu

TABU: Am auzit câte ceva despre ceea ce se va întâmpla la clubul Gaia în această toam­nă. Despre ce este vorba? Care este implicarea dvs. în acest proces?
Venera Arapu: În primul rând, am redecorat. E un domeniu în care e foarte necesar să faci asta, ca un fenomen de modă. Trebuie să intervii din când în când asupra spațiului. Åžtii cum e, în afară de concept, trebuie să și supraveghezi lucrările și să vezi că lucrurile sunt cum trebuie.

Trei centimetri la stânga sau la dreap­ta contează, poate să nu mai fie bine. Am in­tenționat să direcționăm Gaia spre fashion și să facem din ea un locșor în care să se întâlnească creatorii locali, să aibă posibilitatea să își expună piesele pe care le consideră interesante, să colaboreze cu fotografi, artiști. Par­tea din față a localului va funcționa în timpul săptămânii ca un lounge pentru că mi se pare că lipsește acest gen de spațiu.

Cafeneaua în­seamnă ceva în București, dar are altă conotație. Dacă nu ieși la masă, nu prea ai unde altfel să ieși. Cred că există o dorință a oamenilor de a se întâlni într-un loc care nu e slab frecventat și am zis să creăm locșorul ăsta și să se întâmple ceva acolo. Să vii să vezi, să existe niște seri organizate cu tematici.

TABU: Care sunt planurile pentru aceste seri? Cine sunt personajele care vor expune în primă fază la Gaia? Sunt selectați cum­va, după niște criterii?
Venera Arapu: Designerii sunt cei pe care îi știm cu toții: Pelger, Irina Marinescu, Lucia Hohan, Lena Criveanu. Cred că nu există o selecție pe care o face cineva, selecția se face de la sine, e o chestie de bun simț și de afinități până la urmă, pentru că există persoane care se separă de la sine. Sunt oameni pe care îi cunoaștem, oameni care ne sunt clienți deja. Acum nu există locuri de socializare, există doar evenimente sporadice unde oamenii se duc mai degrabă ca să se mai vadă decât din obligație profesională.
 
TABU: Care este astăzi traiectoria unui de­signer? A fost mai greu sau mai ușor pentru dvs. decât pentru generația mai tânără ?
Venera Arapu: Cred că nouă ne este greu acum, pentru că lucrăm într-un domeniu care nu fi- gurează pe o listă de priorități. În orice mo­ment de cumpănă, de descreștere econo­mică, moda e primul domeniu atins. Trăim vremuri în care jocurile sunt făcute sau de branduri bine stabilite, sau de prețuri mici. Între ele e deruta.

Nu știm încotro să ne dirijăm, trebuie să facem un mix între prețuri mici și accesorii de bună calitate, mix posibil, de altfel, dacă ai simț estetic și oarecare pre­­gă­tire. După știința mea, un brand ca Zara funcționează foarte bine în România, există multe lucruri drăguțe, care nu sunt deloc ostentative și e bine că nu le remarci. Sunt lucruri ok, pe care le poți combina cu accesorii de calitate sau cu piese vintage și cred că reușești să te descurci.

TABU: Dacă tot a venit vorba de vintage, e un adevărat curent în ultimul an…
Venera Arapu: Cred că se poartă vintage pentru că nu avem acces la piese originale și actuale. Pentru originalitate, trebuie să ne întoarcem în­dărăt. Din punct de vedere financiar, e cu si­- guranță un semn rău. Noi simțim rece­siunea foarte puternic… dacă o resimte și piața imo­biliară, atât de avântată în ultima vreme, vă dați seama că fashionul, care e la coada listei de priorități, o simte. Moda ne face viața mai plăcută în măsura în care ne-o permitem. Noi avem alte necesități. E o viziune realistă și atâta tot, nu e reflectarea unei dezamăgiri.

TABU: Cum se resimt aceste lucruri în Franța, față de România?
Venera Arapu: Lucrurile sunt diferite. Franța nu crește acum, la noi e o perioadă în care ne repo­zi­țio­năm, facem, construim, creăm. În Franța lu­crurile sunt sedimentate, e o liniște și o siguranță pe care noi nu o avem. Trebuie să ne și con­struim case, să ne și îmbrăcăm, să călă­torim, toate se reduc la bani și re­ve­nim la lista de priorități. Pe stradă îmi atrag des atenția fețele oamenilor, la noi au fost și sunt în continuare îngrijorați, fiecare e preocupat de alt­ce­va, familie, școală, mașină. Generația tânără e mai preocupată de aspectul exterior, și, latini fiind, ne preocupă mai mult ceea ce se vede.

Dar sunt lucruri fă­cute cu efort. În spatele unei mașini sau unor hai­ne frumoase rămâne preocuparea că ai două camere în loc de trei și nu știi cum să te înghesui cu copiii acolo. Trebuie să sal­văm ceea ce se vede. La Paris nu te preocupă toate lucrurile astea. Atâta timp cât știi că nu ai o slăbiciune, nu trebuie să o maschezi… dacă nu te simți slab ca fundament. Trebuie să te ma­chiezi și să te îmbraci bine, pentru că se vede atât de tare, încât trebuie să te maschezi.

Vestimentația, mașina, tot ce se vede e un strat de fard pe care îl aplicăm pe paloarea noas­tră. Pă­călim ușor în jur. Tinerii sunt nemulțumiți pentru că nu își trăiesc cu lejeritate vârsta; doresc să iasă, să se distreze, de aici și exodul spre cluburi, spre cafenele. De asta merg atât de bine aceste afaceri.

TABU: Cât de bine merg afacerile astea conduse de o femeie?
Venera Arapu: Åžtiu și eu, pe mine m-a atras mai mult partea creativă. Îmi place să mă gândesc la un proiect și să îl pun în aplicare. Nu sunt un om care să urmărească munca propriu-zisă. Imediat după ce am făcut o colecție, trebuie să încep ceva nou. E o neliniște creatoare. Tre­buie să fie nou, nou, nou. Partea de pro­iect îmi e cea mai dragă.

TABU: Cu toate astea, trebuie să fie un pro­iect care v-a reținut mai mult.
Venera Arapu: Probabil că tot ce este legat de meseria mea, pentru că a avut cea mai lungă durată ca timp. Balthazar, French Bakery, Gaia, Market 8 au avut un început și prezența mea a fost necesară în partea de pornire. Partea de amenajare de interior, iarăși, durează. Este un domeniu creativ mai solid decât moda.

Eu le-am compensat – puțin aici, puțin dincolo. Sunt un om împlinit din acest punct de vedere. Mă bucur că se ivesc lucruri noi de făcut și mă întreb când o să mă potolesc. La un moment dat copiii cresc, vrei să te ocupi mai mult de tine, cerințele sunt mai mari.

TABU: Ați spus că sunteți un om împlinit dintr-un punct de vedere. Ce se întâmplă cu celelalte?
Venera Arapu: Å¢inând cont de faptul că am divorțat după foarte mulți ani, nu pot spune în nici un caz că mă simt împlinită. Sunt, prin copiii mei, care sunt sănătoși, frumoși și inteli­genți, dar pe partea personală vor veni, cu siguran­ță, vremuri mai bune. Copiii s-au mutat acum în România pentru că trebuie să petreacă mai mult timp cu tatăl lor, a venit vremea să nu mai penduleze atât între Paris și București.

TABU: Cum este pendularea asta pentru mama lor?
Venera Arapu: M-am obișnuit călător de atâția ani, eu cu geamantanul. Eu și drumul. Mi se pare normal, nici nu mă mai obosește. Am scăpat de dificultatea bagajelor, aș putea să plec ori­când. În primii ani era ridicol ce înghesuiam la fiecare plecare. Parcă ne mutam casa cu to­tul. Am scăpat de problema asta.

TABU: Ați tot vorbit despre muncă, dar par­tea socială a vieții dvs. care este?
Venera Arapu: Viața socială ar trebui să fie. Cred că muncesc prea mult. Mi-aș dori să fac mai mult decât ceea ce pot. Îmi dau seama că nu e în regulă, cred că trag prea mult de mine. Dorințele mele sunt foarte mari, la fel și cerințele celorlalți. La început faci un număr de lucruri. Apoi faci încă unul și ajungi să faci mereu plus unul, plus unul, plus încă unul.

Åži tu ești același. Sunt invitată la evenimente și nu mai apuc să merg deși mi-ar plăcea. Nu mai am puterea fizică și mentală să mă depla­sez. În plus, la un eveniment nu poți să mergi ori­cum pentru că ai o imagine și trebuie să o păstrezi, și dacă nu o faci, oamenii sunt dezamăgiți.

TABU: Care sunt dorințele acelea din ce în ce mai mari?
Venera Arapu: Nu am avut niciodată planuri pe termen lung. Bărbații își fixează de obicei sume. Eu am avut lejeritatea de a-mi crea un parcurs al vieții pe măsură ce se desfășura, în funcție de idei noi, de ce am simțit. Viața mea e construită pas cu pas. Nu am avut un plan.

TABU: Care este motivația din spatele acestor lucruri? Ce vă face să continuați, să mer­geți înainte?
Venera Arapu: Este o necesitate, nu o motivație. Orice presupune creație este undeva în tine și nu îți dă pace. Trebuie să iasă într-o formă sau alta, și din mine au ieșit în multe variante.

TABU: Poate faptul că munca dvs. are rezultate imediate, vizibile vă ajută să continuați?
Venera Arapu: Se prea poate să fie așa. Dacă vezi pas cu pas un rezultat al muncii tale și procesul nu ia foarte mult timp, ai satisfacții imediate.

TABU: Iar proiectele de acum?
Venera Arapu: Unul dintre proiecte este dezvoltarea liniei de accesorii, de aici și colaborarea cu Manoush. Mi s-a propus această colaborare, și, pentru că îmi place colecția lor și există posibilitatea ca ea să se producă în România, am acceptat. Apoi este dezvoltarea liniei mele de accesorii, pentru că este o cerință a pieței.

TABU: Sunteți prinsă în toate aceste pro­iecte. V-ați gândit la un moment dat să fa­ceți lucruri pentru ceilalți, ca un soi de responsabilizare socială?
Venera Arapu:M-am gândit de multe ori că mi-ar plă­cea să fac ceva. Mi se pare că oamenii nu co­munică. Cred că noi, românii, suntem izo­lați. Părem prietenoși și deschiși, dar e doar o apa­rență. Nu avem timp.

Românii sunt ru­și­noși și nu discută niciodată deschis des­pre ceea ce nu este în regulă. Cred că mi-aș dori să existe un cerc de oameni. Cunosc mulți oa­meni in­teresanți, mi-ar plăcea să îi aduc îm­preună. Să fac să existe ceva care să îi lege.





Comenteaza acest articol

Venera Arapu. Plus unu

by admin   7 min
0