Viitorul mașinilor electrice poate depinde de exploatarea de metale importante care se află pe fundul oceanului. Acesta este punctul de vedere al inginerului care conduce o investigație europeană majoră asupra noilor resurse care se vor ecologice.
Laurens de Jonge, care conduce proiectul UE, spune că trecerea la mașinile electrice înseamnă că „avem nevoie de aceste resurse”.
Ce este „exploatarea la mare adâncime”?
Este greu de vizualizat, dar imaginați-vă că extragerea în loc să aibă loc în aer liber, are loc pe fundul oceanului, unde mașini uriașe cu telecomandă vor excava roci din fundul mării și le vor pompa la suprafață. Conceptul a fost discutat de zeci de ani dar până în prezent s-a crezut că este prea dificil să funcționeze în condiții de înaltă presiune, la 5 km adâncime. Acum, tehnologia avansează până la punctul în care zeci de proiecte guvernamentale și private câștigă dreptul asupra minelor de pe fundul oceanului.
De ce s-ar deranja cineva? Răspunsul scurt: cerere și bani. Stâncile de pe fundul mării sunt mult mai bogate în metale valoroase decât cele de pe uscat și există o tendință în creștere pentru a putea ajunge la ele. Miliarde de roci de mărimea cartofilo, cunoscute sub numele de „noduli” zac pe câmpia abisală a Pacificului sau pe fundul altor oceane și mulți vor acum să ajungă la acel cobalt, dintr-o dată foarte căutat, deoarece a crescut enorm trendul pentru mașini pe baterie. În momentul de față, cea mai mare parte a cobaltului mondial este extrasă din Congo, unde de ani de zile au existat acuzații de exploatare prin muncă a copiilor, daune aduse mediului și corupție la un nivel cum nu ne-am putea imagina vreodată că poate exista. Extinderea producției de pe uscat în oceane nu este simplă, ceea ce face ca toate companiile miniere să cântărească potențialele avantaje și dezavantaje ale cobaltului extras acvatic.
Laurens de Jonge, care este responsabilul proiectului UE, cunoscut sub numele de Nodule Albastre, a declarat: „Nu este dificil de accesat – este disponibil aproape de malul, la doar 5 km adâncime în ocean”. El mai spune că societatea se confruntă cu o alegere: pot exista în viitor modalități alternative de fabricare a bateriilor pentru mașinile electrice – iar unii producători le explorează – însă tehnologia actuală necesită cobalt. “Dacă vreți să faceți o schimbare rapidă și radicală, aveți nevoie de cobalt rapid și aveți nevoie de o mulțime de cobalt – dacă doriți să faceți o mulțime de baterii aveți nevoie de resurse pentru a face asta.” Opinia sa este susținută de un grup de oameni de știință de seamă de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra și alte instituții.
Este acceptat pe scară largă faptul că orice este în calea mașinilor miniere va fi distrus dar ceea ce este incert este cât de departe vor ajunge daunele, în special dimensiunea penelor de silt și nisip turnate și distanța pe care o vor parcurge, putând pune în pericol viața marină mult dincolo de situl minier. Omul de știință, Henko de Stigter, de la institutul olandez de cercetare maritimă NIOZ, subliniază că viața din Pacificul adânc – unde probabil că mineritul va începe mai întâi – s-a adaptat la „condițiile de apă limpede”. Deci, pentru orice organism care se hrănește prin filtrarea apei, apele care sunt umplute brusc cu sedimente agitate vor fi deosebit de periculoase. “Multe specii sunt necunoscute sau nu sunt încă foarte bine cunoscute și, cu atât mai mult, nu știm cum vor răspunde la această activitate – putem doar estima”. Stigter a avertizat despre pericolul pe care-l reprezintă această acțiune în cazul oceanelor „Cu fiecare nouă activitate umană, de multe ori este dificil să se prevadă toate consecințele pe termen lung. Ce este nou aici este că intrăm într-un mediu aproape complet neatins”.