Voi fi acolo în cinci minute. De câte ori ai primit acest mesaj? Și de câte ori ai reușit să-l scrii chiar tu? Spunem cinci minute așa cum am putea spune două sau zece minute ca să avertizăm persoana care ne așteaptă că va trebui să ne mai aștepte puțin.
Aceste cinci minute nu vor fi niciodată cinci minute, acestea se vor transforma rapid în zece, dacă nu mai multe. Toată lumea știe că aceste cinci minute sunt doar o formă de politețe. De ce, totuși, o mai folosim?
Este un mod de a ne autoconvinge și de a-l liniști pe celălalt? Este acesta un mod de a minimiza întârzierea pe care nimeni nu pare să o mai suporte, dar pe care o practică toată lumea? Sau este o modalitate de a vă cere scuze? Întrebările par ridicole, dar sunt totuși fundamentale: de ce persistă în a trimite informații care nu sunt informații? Pentru că ceea ce este paradoxal este să noi credem în continuare că un astfel de mesaj este eficient atunci când nimeni. Am fi putut spune „Vin”, „Voi fi acolo în curând”, dar nu, spun „Voi fi acolo în cinci minute”, de parcă ar fi adevărat.
Ne comportăm de parcă timpul nu ar fi cuantificabil, ci modular, de parcă fiecare dintre unitățile care îl compun ar putea fi întinsă după bunul plac, de parcă nu ar exista înainte și după, nici punctualitate sau întârziere. Pură iluzie, spun experții. Durata și timpul sunt concepte total diferite. Ambele au cu siguranță de-a face cu existența.