Azi am avut o zi plina cutreierand prin Bucuresti. Acum stau la birou, ochii imi sunt obositi, insa ma simt bine. Scriu cuvinte gresit, le sterg, apoi le scriu din nou gresit.
Azi am intrat in contact cu diferite strazi, am privit tot felul de oameni. Cred ca unul din lucrurile care ma sperie la Bucuresti este amalgamul asta de oameni. Imi plac oamenii, imi place diversitatea, imi place sa-i individualizez. Cu toate astea, multitudinea asta ce se gaseste in Bucuresti este infricosatoare, daca stai sa o privesti. Uneori ma intreb de ce ma tot chinui sa le caut frumusetea, sa le caut scuze pentru modul in care reactioneaza in diferite imprejurari. Am vazut astazi tot felul de oameni, pe tot felul de strazi. Am vazut amabilitate si buna vointa, dar am vazut si rautate si aroganta. Am vazut oameni care tipa unii la alti, insa nu am vazut oameni care sa se ajute unii pe alti. Am vazut zambete si am vazut priviri rautacioase. Oameni de diferite feluri. Locurile pe care le-am vazut azi, insa, sunt frumoase fara a incerca eu sa le caut vreo scuza, vreo calitate ascunsa pe undeva.
Gradina Icoanei
Sector 2. Oaza de liniste, poarta spre trecut. Parcul este micut, frumos in simplitatea lui. La intrarea in parc se gaseste statuia lui Cantacuzino. Gradina Icoanei este un loc perfect pentru relaxare: copaci mari si umbrosi, leagane colorate. Santul care strabate parcul e linistitor, privit de pe una dintre bancute. E o combinatie jucausa de relaxare si agitatie specific copilariei.
Ateneul Roman
O gradina mare in fata, o bucata de cultura in spate. Cladirea a fost construita in 1886-1888 si este o bijuterie a Bucurestiului. Aici au conferentiat mari personalitati si savanti din Romania, aici au concertat toti artistii consacrati, cat si tinerii artisti profesionisti ai tarii, iar in ceea ce priveste artistii de nivel international, ateneul le-a fost podium. Acesta si-a castigat respectul de-a lungul anilor si continua sa fie un sediu cultural de prestigiu.
Scoala Centrala
Mi-a atras atentia aspectul. E inedita. Am vazut-o, iar cand am ajuns acasa am vrut sa aflu mai multe despre ea. Pe 19 martie 1851, domnitorul Barbu Stirbey porunceste constructia „Pensionatului Domnesc de Fete”. Astazi, Scoala Centrala din Bucuresti. Arhitectura este spectaculoasa si meritele se indreapta spre munca arhitectului Ion Mincu. Cladirea este in forma de patrulater, in centru existand o gradina spre care dau o multime de ferestre mari, proiectate in stil neo-romanesc.
Vezi si:
https://www.tabu.ro/plimbare-pe-strazile-bucurestiului/
https://www.tabu.ro/locuri-magice-bucuresti-natura-inviata-din-urbanism/
https://www.tabu.ro/locuri-magice-bucuresti-episodul-3/