Sunt din Constanta si m-am mutat de curand in Bucuresti. Sunt vesnic indragostita de mare, indragostita de vitalitatea pe care o transmite, de linistea si calmul in care te poti cufunda in zilele de toamna la malul marii.
Sunt indragostita de tot ce are marea de oferit, de toata frumusetea ei. Primele texte pe care le-am scris vreodata au fost inspirate din perfectiunea marii, din briza dulce-amaruie ce-ti ajunge la ureche cand te plimbi de-a lungul malului. Ii sunt vesnic recunoscatoare. De cand am venit in Bucuresti imi lipseste din ce in ce mai mult, o caut prin orice fotografie, prin orice text scris vreodata sub privirile ei. Caut locuri care ar putea sa-i semene, care mi-ar putea transmite un gram din tot ceea ce inseamna pentru mine splendoarea marii. Caut natura prin toata agitatia capitalei, iar uneori chiar o gasesc…
Parcul Cismigiu
Cum am mai spus, imi plac parcurile. Sunt unele dintre locurile mele preferate de aici. Gasesc liniste, pasiune, dragoste. Gasesc natura si frumusete. Gasesc oameni care pur si simplu iau o pauza si traiesc cu adevarat pentru cateva zeci de minute. Parcul Cismigiu este cea mai veche gradina publica din Bucuresti si este clasat pe lista monumentelor istorice ale capitalei. Arhitectura Cismigiului impresioneaza prin imbinarea perfecta a zonelor de odihna si relaxare, a coltisoarelor de izolare sau de promenade.
Strada Xenofon
Locuim in blocuri inalte, avem biroul intr-o cladire cu multe trepte de urcat pe care le evitam de cele mai multe ori folosind liftul. Dar totusi, hai sa urcam pe scari pe strada Xenofon! Singura strada in trepte din Bucuresti este acoperita de culoare. Straduta stramta, urca agale cu ajutorul a 70 de trepte pana in cel mai inalt punct al Bucurestiului: dealul Filaret. Tinerete, asta e ceea ce traiesti prin fiecare treapta pe care piciorul tau apasa in drumul spre inaltime.
Castelul lui Vlad Tepes
Situat in inima orasului, constructia de peste 100 de ani denumita “Castelul lui Vlad Tepes” reprezinta o replica a Fortaretei din Poenari detinuta de domnitor. In timpul regelui Carol I, castelul era folosit pentru a detine un rezervor cu apa. Desi povestea nu este pe atat de impresionanta pe cat ne-am fi imaginat, constructia pastreaza aerul unor vremuri de demult. Miroase a istorie!
Vezi si:
https://www.tabu.ro/locuri-magice-bucuresti-natura-inviata-din-urbanism/
https://www.tabu.ro/jurnalul-unei-insotitoare-de-bord-new-york-orasul-fiecaruia-dintre-noi-2/
https://www.tabu.ro/jurnalul-unei-insotitoare-de-bord-new-york-orasul-fiecaruia-dintre-noi/