Nina Paley semneaza productia, scenariul, animatia, montajul si regia unui film la care utilizeaza Flash si After effects pentru a spune o poveste simpla, folosindu-se de o epopee (Ramayana), de spectacolul jazz-ului anilor ’20 si de o istorioara proprie.
Sita, o frumusete tulburatoare, e sotia credincioasa a lui Rama, care odata ajuns conducator si zeu pune mare pret pe respectul supusilor si pune la indoiala virtutea nevestei increzatoare in dragostea neconditionata, indepartand-o.
Nina e o tipa romantica, lucreaza in animatie si e amorezata pana peste cap de Dave, care pleaca sa lucreze in India.
Dupa ce revine la New York dintr-o scurta vizita pe care i-o face lui Dave, acesta o paraseste prin email, lucru care-o trimite direct intr-o depresie.
Ramayana e cartea pe care o citeste Nina inecata in singuratate si tristete, mangaindu-si pisica. Iar cantecele lui Annette Hanshaw (aka "The Personality Girl") vorbesc in mare parte despre amorul ravasitor care sustine o femeie sa faca orice pentru barbatul iubit.
Animate diferit, cele trei ipostaze ale povestii (tragedie antica, musical, drama romantica) se completeaza amuzant si sensibil.
Ce-i drept, daca n-ar fi blues-ul, Sita n-ar rezista prea mult in memoria spectatorului altfel decat ca un exemplu de ce poate face o doza mare de estrogen intr-un film de animatie despre a iubi adevarat si-a pierde…
In realitate, se spune ca Sita a murit din dragoste. Annette Hanshaw a cantat vreo zece ani, dupa care a renuntat la cariera, dedicandu-se familiei, caci iubea si nu voia decat sa fie o buna nevasta. Daca Ninei i-a mai trimis amorul vreo sageata care sa-i redea increderea in "everlasting love", nu stim.
Dar merita sa-i urmarim filmul.
Si poate, s-o ascultam pe Hanshaw apoi, sa ne revina optimismul, cu:
" So long sad time, so long bad time
we are rid of you at last
Howdy gay times, cloudy gray times
you are now a thing of the past
Happy days are here again,
the skies above are clear again"