Imi amintesc de ziua in care l-am cunoscut ca si cum ar fi fost ieri,dar au trecut 6 ani de atunci si inca ne iubim la fel ca in prima zi. Era o zi mohorata de septembrie,dar o zi ce avea sa fie speciala…….Eu aveam 14 ani,el 19. Ne-am cunoscut printr-o prostie,as zice. Eram in parc cu prietenele mele,la agatat,cum as zice,dar eu eram cea mai tacuta si timida dintre ele.
Deodata trec 2 baieti prin fata noastra,cand Andreea,prietena mea din copilarie incepe sa fluiere dupa ei……mie mi se parea foarte penibil si o rugam sa inceteze..dar……se pare ca daca ea nu ar fi facut gestul acela penibil,nu am mai fi trait o poveste de dragoste minunata ca a noastra: Lavinia si Emanuel……acesta a fost inceputul noii noastre relatii care persista si in ziua de azi la fel ca parfumul preferat:iti doresti sa il simti toata ziua,iar cand observi ca dispare,se spulbera si viata ta
.Ne iubim!!!!Ne iubim enorm de mult si ne dorim o familie fericita,ne dorim sa imbatranim impreuna,ne dorim sa ne aducem aminte de trecutul nostru,povestindu-le copiilor nostri prin cate am trecut impreuna.Mama mea nu l-a acceptat nici in ziua de azi pe iubitul meu,deoarece este de o alta etnie.Am suferit ani de zile la rand,ne vedeam in ascuns,plecam de la meditatii sa il vad,ba chiar am mintit-o pe mama ca am cunoscut un alt baiat ca sa pot sa ma intalnesc cu el.Intr-o zi l-am chemat sa-l cunoasca si ai mei pe "noul" meu prieten sub numele de "Radu",desi el era unu si acelasi:iubirea mea Emanuel…….a mers o vreme minciuna aceasta,dar intr-o zi aflase de la cineva ca el este de fapt cel pe care nu-l suferea.
Am vrut sa fug de acasa,pentru mine despartirea de el ar fi fost ca si condamnarea mea la moarte….nu-mi vedeam viata fara el….El este aerul pe care il respir…….el este Elixirul meu………tot ce este mai frumos incape intr-un singur cuvant:EMANUEL_(Dumnezeu este cu noi)