Home > Lifestyle > Dragi femei care nu vă doriţi copii

Dragi femei care nu vă doriţi copii

Adevărul e că suntem multe în această situaţie. Şi o grămadă de… hai să zicem neînţelegători ne freacă la melodie insistent cu rolul primordial al femeii (?) şi cu caracterul nostru deviant, de parcă toate femeile ar trebui să fie identice. Eu o tai de obicei scurt, cu “frate, ăsta e caracterul meu deviant, altul n-am, stop joc!”, dar e o soluţie personală. Şi, cu toate că detest preluarea de pe Internet, unele lucruri sunt atât de bine scrise încât doreşti să contribui la împrăştierea lor. Textul pe care l-am tradus e preluat de aici.

Dragi femei care nu vă doriţi copii, am un singur lucru să vă spun: Vă mulţumesc. 

Probabil că nu auziţi îndeajuns de mult chestia asta. Sau, poate, n-o auziţi niciodată. Ceea ce auziţi e o serie de reacţii care pledează pentru procreere, cum ar fi: “Las’ că te răzgândeşti tu într-o zi” (cu amendament românesc “Şi-o să-ţi pară răăăău când vei arde în iad şi satana o să facă ciulama din oasele tale”, că aşa suntem noi românii, când reproşăm ceva, trebuie să inducem şi o stare nasoală în interlocutor, n. r.) Sau: “Maică-ta nu vrea nepoţi?” Sau: “N-o să-ţi găseşti niciodată un soţ dacă nu vrei deloc copii.” 

Gândindu-ne la toate astea, “mulţumesc” e probabil opusul a ceea ce auziţi voi. 

Dar, pe bune, mulţumesc. Vă mulţumesc că recunoaşteţi că a face şi creşte copii nu e pentru voi şi că sunteţi fidele faţă de voi însevă. Asta nu înseamnă că urâţi copiii. Înseamnă doar că a creşte unul nu e parte a traseului vostru în viaţă. 

Vă mulţumesc că nu cedaţi presiunilor sociale. Am cunoscut prea mulţi părinţi care aveau copii doar pentru că societatea aştepta acest lucru din partea lor. Când lucrezi cu copiii, vezi genul ăsta de om mai frecvent decât ţi-ai dori. Resentimentele sunt aproape palpabile. Ei îşi iubesc copiii – sau, cel puţin, nu au altă opţiune decât să-i iubească – dar fiecare gest al lor pare să urle: “Nu-s făcut pentru chestia asta!” Am cunoscut prea mulţi oameni care au crescut cu minim un părinte care afişa acest resentiment, iar acest resentiment le dicta atitudinea de părinţi. Am văzut influenţa acestui lucru asupra modului în care se poartă aceşti copii acum, la maturitate, sau chiar în calitate de părinţi. 

Vă mulţumesc că nu încercaţi să faceţi un compromis legat de ceea ce sunteţi, pentru a ţine un partener în preajmă.  Vă mulţumesc că sunteţi cinstite şi deschise, şi pentru că refuzaţi să vă cereţi scuze pentru ceea ce sunteţi. Fiecare om are propriile lui valori şi tânjeşte după lucruri diferite în viaţă. E nevoie de mult curaj şi încredere în tine să spui: “Asta îmi doresc eu. Nu e calea tradiţională, dar e drumul meu!” 

Vă mulţumesc pentru că nu încercaţi să blocaţi acel sentiment instinctiv, doar pentru a vă valida în ochii altora. Sunt prea mulţi oameni în lume care nu se pot decide care e drumul lor – sau care s-au împiedicat în timp ce parcurgeau respectivul drum – şi au hotărât că, poate, naşterea unui copil ar putea da un sens şi un conţinut compensator. Voi înţelegeţi că asta poate duce spre o viaţă de ipocrizie şi spre sentimente rănite şi recunoaşteţi că sunt atâtea alte căi pentru a găsi iubire, sens şi bucurie în viaţă. 

Să creşti copii e o sarcină dificilă, presantă, frustrantă şi dezamăgitoare. E destul de greu şi pentru aceia care şi-o doresc. Desigur, e o sarcină care poate oferi mari satisfacţii şi multă dragoste, dar nu e un lucru în care să intri concentrându-te doar pe ceea ce vei obţine, pe iubire şi pe acceptarea societăţii. În epoca asta, când aproape fiecare ţară e suprapopulată, nu are sens să presezi fiecare persoană să facă un copil. Dar noi ne cramponăm de tradiţie şi suntem tipicari până-n pânzele albe. 

Aşadar, vă mulţumesc. Nu-i uşor să vă respectaţi ferm convingerile. Sincer şi profund: vă mulţumesc! 

Foto: candiesfoundation.org

Articole asemanatoare
sarcini
Studiu: Cât ar trebui să aștepte femeile între sarcini
Criza din Yemen: 85.000 de copii morți din cauza malnutriției
O nouă anchetă în cazul copiilor nou-născuți cu malformații congenitale din Franța
cancer mamar
Nașterea prematură la 34 de săptămâni poate reduce riscul de cancer mamar?

Loading...

29 Responses

  1. Guru

    Prin viata se poate trece si fara scoala. Fara principii. Fara morala. Si fara copiii.

    Copiii trebuie facuti la vremea lor, asta nu se discuta, nu e optiune.

  2. Kathy Bates

    E o opţiune pentru care le mulţumeşti acum.

    Când ţi se spune că nu va fi demis/restructurat/concediat Dorel fiindcă are copii, şi eşti cea demisă în locul lui, e ceva mai dificil să îţi susţii opţiunea. Sau se mai poate întâmpla când vrei să închiriezi un apartament să ţi se răspundă că dacă nu ai soţ şi copii trebuie să fii ceva curvă (cu anunţ în Libertatea) de felul tău.

    1. lorena

      1. Mi se pare că dorinţa de a avea copii ar trebui să aibă la bază ceva mai profund decât un job unde nu eşti cu adevărat necesar (că cei cu adevărat necesari nu-s concediaţi) sau chiria unui apartament.
      2. am întâlnit mai multe cazuri inverse, de proprietari care nu doreau familii şi angajatori care doreau angajaţi liberi de obligaţii.

  3. Madalina

    Eu inteleg prin “optiune” o alegere in cunostinta de cauza. Normal ca oricine e liber sa nu faca copii, dar nu poti sa spui ca stii ce inseamna pana cand nu ai copilul tau. Poti sa lucrezi cu mii de copii inainte…

    1. Ioana

      MAdalina, daca simt eu ca nu prea-s facuta pt asta, ca nu prea vreau copii dar din cauza unora ca tine, fac; zic sa vad si eu cum e (“trebuie sa stie oamenii astia despre ce vorbesc, sa intru si eu in rand cu lumea ca nu mai am subiecte de discutie cu trecerea timpului si toti prietenii mei au copii”), sa nu vb in necunoastere de cauza. Si-mi dau seama, imediat dupa, la 2-3 luni, la 1 an sau mai incolo ca nu, intr-adevar, nu-s facuta pt asta. Ce fac? E o perioada de gratie unde pot returna produsul? Come on, bagati-va mintile si bunul simt in cap. Si, for your info, eu imi doresc ffff mult un copil, lucrez cu mare drag si spor la asta si de-abia astept sa iasa. Dar asta nu ma-mpiedica sa observ ca-s oameni diferiti in lumea asta, cu pareri, aptitudini si interese diferite.

      1. Madalina

        Ioana, eu nu spun ca nu e just sa iei o decizie de genul asta. Daca cineva nu vrea copii, e liber sa nu faca si sa nu dea curs presiunii sociale. Pe de alta parte, nu ai cum sa stii cum te schimba experienta asta. Si poate ca s-a intamplat dintr-o greseala si vei fi o mama extraordinara. Sau poate ca ti l-ai dorit atat de mult, incat devii super protectoare si ii faci mai mult rau. Ideea e sa ne asumam niste responsabilitati, orice decizie am lua. Si “unii ca mine” ar aprecia mai mult atacul la ideea discutata si nu cel la persoana.

        1. Ioana

          Imi cer scuze pt atacul la persoana, era tarziu, m-a dus valul revoltei prea departe.
          De acord cu parintii “super protectori”, am cateva cazuri in preajma… bietii copii 🙁
          Cred ca decizia de a avea un copil este cea mai importanta pe care o poti lua in viata. Spun ca trebuie cantarita fff bine si ffff responsabil decizia asta, este una personala sau de cuplu, chiar daca la scara larga poate afecta si societatea. Si nu ar trebui considerat deviant un individ care, indiferent de motivele sale, nu-si doreste copii. Am vazut atatea cazuri de parinti si/sau copii care imi provoaca multa tristete…

          1. Madalina

            Sunt de acord cu tine ca unii oameni nu ar trebui sa faca copii si ca decizia este una personala. Fiecare este liber (sau ar trebui sa fie) sa faca cum crede de cuviinta. Societatea n-ar trebui sa aiba nici o implicare in treaba asta. Numai ca mie mi se pare ca, daca stai sa te gandesti si sa calculezi, niciodata nu e un moment potrivit sa faci un copil. Si sunt multi care nu fac copii pentru ca e “prea greu”. Cam asta inteleg eu din acest articol. “Să creşti copii e o sarcină dificilă, presantă, frustrantă şi dezamăgitoare.” Astea sunt niste cuvinte spuse de cineva care nu are copii. E dificil, e frustrant cateodata, de acord. Dar dezamagitor? NICIODATA! Pot sa spun asta cu mana pe inima. Si am doi copii 🙂 Vei vedea cum, iti doresc mult succes si copii sanatosi si frumosi care sa te implineasca 🙂

  4. Ana

    Adevarul este ca multi oameni au copii mai mult din cauza presiunii sociale. Rudele sunt cap de lista. E ca si cum ar muri clanul daca nu faci un copil, asa se comporta. Dar de ce nu-si vede fiecare de viata lui si sa-si dea singuri sfaturi gratuite?
    Altii ii fac spunand ca la batranete nu ai cum sa-imai faci, ca si cum ar fi o chestie care trebuie obligatoriu bifata in viata pentru a avea succes. Dar la responsabilitati cine se gandeste?

  5. Mariana

    Lorena Lupu unde exact pe pagina thecandiefoundation.org ai gasit mesajul pe care zici ca l-ai tradus?
    De ce confuzionezi lumea cu stiri false? Ai citi mecar care este staementul organizatiei non-profit din USA?

    1. Irina

      Mariana, zice clar: FOTO – thecandiesfoundation.org.
      Articolul este luat de pe un alt site care are un hyperlink pe cuvantul “aici”, acolo unde Lorena a scris, la inceputul articolului ei: “Textul pe care l-am tradus e preluat de aici.” Deci nu te grabi sa arunci cuvinte aiurea.

        1. Mariana

          Lumea este confuzionata de stirile false si alarmate pe care asa zisii ziaristi si mass media workers le difuzeaza.Intre ce face fundatia Candie si ce ai scris mata acolo nu e nici o legatura. Pune o poza cu o femeie de 30 de ani care refuza sa schimbe lumea facind copii si lasa adolescentii cu problemele lor. Cind combini ce ai facut tu iese confuzie si dezinformare. Cu alte cuvinte “aici” care te duce la un alt link nu-l amesteci cu o poza care nu are nici o legatura (parerea mea duduie irina). Gaseste-ti materiale care sa mearga impreuna chiar daca iti ia mai mult din timpul pretios.

          1. Irina

            Nu inteleg de ce esti atat de revoltata, Mariana. Continutul articolului este mult mai important decat fotografia. Putea sa puna si poza cu un kkt ca tot era irelevanta (vorba vine). Parerea mea este ca merge foarte bine cu ce a vrut Lorena sa ne explice si cu ocazia asta a tras si un semnal de alarma pt toate curvistinele de 13-14 ani care, in zilele de astazi, raman insarcinate cu una cu doua. Asa ca chill. Incearca sa privesti situatia dintr-un unghi mai larg. Si inca o chestie…nu ne “duduim” pt ca 1 nu mai suntem in 1970 si 2 nu ne cunoastem atat de bine.

        2. lorena

          nu ţi-a explicat frumos Irina că am dat sus linkul de unde am luat textul şi jos, la foto, am precizat sursa fotografiei? sau vrei desen?

          bun, acum îţi ceri frumos scuze pentru balamucul nemotivat sau ne luăm adio de la tine pe acest site.

          1. Mariana

            Lorena, good bye! Birfa asta n-as fi citit-o daca nu aparea postata cu comentarii si in alta parte. Tu draga mea, invata sa scri articole serioase, lasa mahalaua pentru coltul strazii.

  6. Larisa

    Foarte adevarat ceea ce se spune in articol, felicitari creatoarei! Adevarul e ca daca ii intrebi pe oameni de ce vor copii, cei mai multi vor da fie un raspuns evaziv, fie unul egoist.

  7. Ioana

    Draga mea,
    Felicitari ca-ti asumi aceasta parere! Cred ca toti oamenii ar trebui sa caute deep down inside inainte sa conceapa. Cred ca astfel am putea micsora numarul oamenilor frustrati, slab echipati pt viata, oameni care in aproape toate cazurile, au o acuta lipsa de dragoste, atasament si incredere in ei, zamislita din frageda pruncie de oameni nepregatiti sa aiba copii sau care nu-si doresc la un anumit moment copii sau niciodata. Chiar cred ca exista oameni care nu-si doresc copii si care ar face o treaba execrabila ca parinti.
    Nu sunt insa de acord cu generalizarea stupida facuta in articol “Să creşti copii e o sarcină dificilă, presantă, frustrantă şi dezamăgitoare”. Cred cu toata fiinta mea ca este valabila doar pt cei care nu-si doresc sau nu sunt pregatiti pt asta.
    In legatura cu stupida intrebare de genul “Dar tu cand faci un copil?” nu inteleg de ce si-ar dori cineva sa distruga si omul ala care nu-si doreste asa ceva si pe copilul nefericit pe care l-ar zamisli. Lipsa de subiecte probabil si o viata destul de saraca in trairi mai interesante.
    All in all, apreciez pozitia, argumentatia insa este destul de slaba si pe alocuri articolul este chiar mediocru.

    Toate cele bune!

    1. Ioana

      Si o recomandare pentru comentariile inadecvate la acest articol sau ca un raspuns oferit celor care mai pun intrebari stupide de genul “dar de ce nu vrei copil?” “dar nu mai faci si tu un copil? ca trece vreme” (si seria poate continua): va rog, uitati-va la “We need to talk about Kevin” si, cine este inzestrat cu ceva putere de intelegere, va multumi cerului pentru oamenii care-si asuma (din convingere si cu toata responsabilitatea) decizia de a nu avea copii. Acum sau vreodata.

  8. Pingback : De ce nu mai vor femeile sa aiba copii? | Clubulfemeilor's Blog

  9. Ioana Serescu

    Pe mine nu ma sperie oamenii care nu vor sa aiva copii! Si asa e Planeta suprapopulata si resursele prea putine. Ma sperie cei care se “impuiaza” fara discernamant, rezultand viitori adulti traumatizati.

  10. Ioana Serescu

    Si mai cred ca intr-o lume ideala, am fi serios testati pishologic si emotional inainte de a ne reproduce. Tocmai pentru a nu aduce pe lume suflete care vor suferi din cauza noastra si a nu impovara societatea cu indivizi frustrati si dezorientati, asta in cel mai bun caz.

  11. Cristina P.

    Un articol super! Poate asa se vor mai schimba minti si pe la noi, si nu se vor mai inmulti multi doar ca asa le dicteaza ceilalti, de parca traieste altcineva in locul cuiva! De asta altii vor avea mereu de cine se folosi si pe cine manipula in jocurile lor pentru putere si lacomia de bani si pozitii suspuse! De dat sfaturi multi sunt buni, insa la necaz e adevarat ca fug toti – dovedit! Iar problema e ca multi care cred ca “vor” copii, ca asa le induc ideea altii, cu parere de rau, dar sunt f.iresponsabili si egoisti, nepregatiti deloc sa faca un asemenea pas mare, iar acest lucru se oglindeste in numarul alarmant de copii bolnavi pe care ii avem la nivel national, intr-un sistem deja afectat de coruptie si instabilitate! Si mai trist e ca ei platesc si vor plati un pret greu, toata viata probabil, multe femei nefiind constiente ca astfel isi fac mai rau lor insele, lasandu-se astfel pacalite si “exploatate”, iar in f.multe cazuri se “trezesc” singure cu mai multe responsabilitati si poate si fara loc de munca, in acest sens vin sa precizez ca vad in jurul meu f.multe asemenea femei, din ce in ce mai multe datorita cresterii ratei divorturilor si nevoii de a asigura un trai, ce isi plang de mila cand ajung pe rand intr-o asemenea situatie, nemaiavand cum da inapoi, majoritatea nu mai au niciun sprijin, unul dintre exemple pot sa zic ca este insasi mama mea, care a ramas singura si fara loc de munca la un moment dat (datorita sistemului), s-a consumat extrem de mult, cred ca nu mai e nevoie de cuvinte, iar eu m-am simtit ca o povara mai mult pt.ea, chiar si mi-a reprosat acest lucru si nu doar de f.multe ori, astfel consider ca am invatat din propria experienta dura de viata ce presupune un fapt, o alegere atat de importanta in viata, cu care nu ne jucam, mai ales cand pe langa noi, plateste si altcineva acest pret, prin insasi existenta sa!

Comenteaza acest articol

Dragi femei care nu vă doriţi copii

by   3 min
29