Pe tablourile de la BCR Open nu mai e nici un român nici la simplu, nici la dublu. Teoretic, asta nu putea aduce nimic bun pentru turneu. Åži totuși.
Lăsați fără români pe care să-i susțină necondiționat și străini pe care să-i aplaude cu jumătate de palmă, spectatorii nu țin musai cu nimeni. Înclină poate spre unul dintre jucători, dar nu aleg categoric. Asistă relaxați la meciuri și se bucură de vremea frumoasă, de naturalețea mișcărilor de pe teren și de mingi care zboară când lung, fulgerător, aterizând fix pe linii, când scurt, prelung, fentând netul și așternându-se exact unde trebuie. Aplauzele se îndreaptă plin, fără rețineri când spre un jucător, când spre altul. Åži sună bine. Sună că tenisul este marele favorit.
