Avocat, predicator motivațional, sculptor și fotograf, Tom Bianchi este unul din cei mai publicați artiști gay actuali. Totul a început de la o primă expoziție de nuduri în 1978, iar acum cele 12 albume de fotografie ale sale sunt republicate frecvent, expozițiile sale adună mii de vizitatori și documentarele sale despre albumele ‘The Pool’ și ‘On the Couch 1&2’ sunt considerate platforme pentru o fină analiză a artei fotograficea.
Tabu.ro: Când ai simțit prima dată nevoia să radiografiezi nudul masculin și de ce?
TB: Am început prin a desena bărbați în copilărie. Åžtiam că trebuie să ascund desenele, și mare parte din ele le-am și distrus în adolescență, dar nevoia de a-mi crea propriul univers erotic a apărut relativ devreme. Apoi am început să frecventez locurile unde se întâlneau bărbați și am început să îi fotografiez. Hrănirea apetitului meu sexual și împărtășirea muncii mele cu ceilalți au fost simultane. Am dorit ca toată lumea să vadă bărbați superbi care ies ‘din dulap’ și frații mei gay să crească știind că există un loc în lumea reală și pentru ei.
Tabu.ro: Fotografiile tale ne transportă totuși într-o lume paralelă.
TB: Întotdeauna am fost de părerea că bărbații gay au atâtea atracții în comun, încât trebuie încurajați să își exprime dragostea unii față de ceilalți. Nu trebuie să uităm niciodată că imaginile care ne atrag sunt o lume paralelă. Lumea pe care o fotografiez este reală, dar mai puțin cunoscută, este lumea iubirii și legăturilor. Există și o lume falsă, a distorsiunilor și fricii, dar cu aceea suntem prea obișnuiți.
Tabu.ro: În albumul ‘On the Couch’ ai adăugat un jurnal de bord despre felul în care evoluează modelele tale. La ce nevoie răspunde introspecția asta?
TB: Am ales lumea frumuseții, artei și sexului ca epicentru al universului meu. Este minunat când vrem să împărtășim experiența noastră și astfel le facem viața mai împlinită celorlalți. Îmi place să explorez și empatizez cu nevoile altor bărbați de a redefini senzualitatea. Mă consider privilegiat că pot să trăiesc asta.
Tabu.ro: Spui deseori că nu-ți alegi modelele, ci ele vin la tine. De ce vrea cineva să fie într-o fotografie de Tom Bianchi?
TB: Utilizez deseori un termen, ‘păstaie de suflete’. Gândiți-vă la doi delfini care înoată împreună. ‘Păstaia de suflete’ este formată din bărbați care vin la mine și vor să se dedice. Eu le ofer apa în care să înoate și să descopere sinele lor erotic. Când oferim dragoste, este ca și cum înotăm împreună. Oriunde ne îndreptăm, o facem pentru că vrem să simțim alte corpuri și să auzim alte bătăi de inimi.
Tabu.ro: Ce face Tom Bianchi atunci când are la îndemână o cameră foto?
TB: Eu sunt un simplu observator. Nu pot să fotografiez ce nu mi se arată. Intimitatea este multidimensională și infinită. Cu cât sunt mai receptivi subiecții mei, cu atât mai mult am de arătat și de împărtășit. Ei sunt cei care dau dimensiuni noi artei mele, iar eu îi asigur că vom arăta lumii orice altceva decât exploatarea unor instincte josnice. Îmi place când dragostea face parte din ecuație. Scopul meu este să surprind în fotografie cea mai tandră și pasională îmbrățișare.
Tabu.ro: Adeseori Tom Bianchi este un personaj al fotografiilor, fie că este vorba doar o mână cu camera sau chiar de o reflecție în oglindă…
TB: Am încercat să dărâm zidul dintre observator și subiect. Intenția mea este să fiu cât se poate de viu și prezent în experiența fotografică. Sper ca persoanele care îmi văd fotografiile citesc invitația pe care le-o fac. Åži, până la urmă, nu fac altceva decât să urmez pașii altor artiști care recunosc că arta vine în egală măsură din vintre și din cap. Picasso a făcut același lucru cu Satirul său, Yeats în poeziile inspirate de Lady Jane, așa și-a conturat Tom of Finland universul erotic. Nu sunt primul artist care să aibă o erecție din cauza operei sale, și sper că pe viitor mult mai mulți artiști vor dori să fie prezenți și conștienți în opera lor. Cred că asta e o cale onestă și sănătoasă prin care arta poate evolua.