Uneori filmele, sau piesele de teatru, sau spectacolele de dans, sau picturile etc ne ating într-un mod foarte personal. E greu să explici cuiva de ce tu plângi la o secvență care nu-i mișcă pe ceilalți.
E ceva foarte intim și nu doar că ți-e greu să faci public ceea ce simți, dar e greu să și verbalizezi emoțiile pentru că le/te confrunți cu tine.