Traim sub spectrul Marii Depresiuni. In SUA, deznadejdea americanilor nu e doar reflexul somajului de 8,1% sau a disparitiei a 13.000 mld. dolari de pe piata imobiliara si cea de capital, de la mijlocul lui 2007 si pana acum. Exista o teama, o anxietate amorfa ca vom cadea intr-o prapastie economica profunda, din care va fi dificil sa iesim. Aceste griji s-ar putea dovedi fara fundament.
Dar pana atunci, ele promoveaza pesimismul si stocurile de lichiditati, atat in randul consumatorilor, cat si al companiilor, ceea ce slabeste in continuare economia. Singura noastra referinta pentru asemenea colaps este Marea Depresiune. In mod superficial, comparatia pare absurda. Suntem departe de anii ’30, asa cum observa recent Christina Romer, sefa sfetnicilor economici ai presedintelui Obama. Somajul a atins 25% in 1933. La cel mai coborat nivel, economia (produsul intern brut) scazuse cu 25% fata de varful din 1929.
Pana acum, PIB-ul SUA a scazut cu numai 2%. In plus, Depresiunea ne-a schimbat felul in care gandim si institutiile. Suferintele oamenilor in timpul tulburarilor economice s-au diminuat. Cititi in ultimul numar MONEY EXPRESS comentariul lui Robert J. Samuelson (comentator al “Newsweek” si al “Washington Post”), preluat in exclusivitate din “Newsweek”, despre cercul vicios in care ne aflam, state avansate si state sarace laolalta. (Serban Enescu)