Home > concurs > CONCURS: Parfumul copilăriei!

CONCURS: Parfumul copilăriei!

Atunci descrie-ne  în cca. 50 de cuvinte mirosul care ți-a marcat copilăria și cea mai impresionantă poveste va fi premiată cu un voucher în valoare de 250 RON oferit de Beautyarena.ro.

Pentru a participa la concurs trebuie să postezi un comentariu în cadrul acestui articol în perioada 8 iunie-5 iulie. În fiecare zi de luni, timp de patru săptămâni, va fi desemnat câte un câștigător.

Desemnarea câștigătorilor se va face conform următorului calendar:
Saptamana 1: 08-14 iunie, cu desemnarea castigatorului pe 15 iunie (ora 12.00)
Saptamana 2: 15-21 iunie, cu desemnarea castigatorului pe 22 iunie (ora 12.00)
Saptamana 3: 22-28 iunie, cu desemnarera castigatorului pe 29 iunie(ora 12.00)
Saptamana 4: 29 iunie- 05 iulie, cu desemnarea castigatorului pe 06 iulie (ora 12.00)

Căștigători concurs:
Saptamana 1: Daniian.
Saptamana 2: Adeana
Saptamana 3 : MayTrey
Saptamana 4: Aduta

Citește regulamentul de participare

Beauty Arena este magazinul online de parfumuri cu cea mai mare gamă de produse cosmetice din România: parfumuri de la cele mai mari case producătoare la nivel mondial și produse cosmetice disponibile pe măsura apariției cererii din partea clienților noștri!

Mai nou, Beauty Arena te invită să încerci serviciul de precomandă prin care îți pune la dispoziție o gamă de peste 500 de parfumuri. Åži dacă nici în această gamă extinsa nu ți-ai găsit parfumul dorit, scrie-ne și îl vom căuta noi pentru tine într-o gamă de peste 6000 de produse, disponibile la furnizorii noștri.

Tu comanzi ce vrei, noi ți-l aducem în cel mai scurt timp acasă. Intra pe www.beautyarena.ro și descoperă cea mai mare gamă de produse cosmetice online din România! Click și oricând parfumul tău se întoarce la tine!


113 Responses

  1. aliass

    Intr-o sticla banala, fara nicio insemnatate, zacea pe rafturile tutungeriei, prafuit, parfumul marcant al copilariei mele…”Lacrimioare de padure”. In fiecare an, de 8 martie, mama primea cu aceiasi bucurie acest parfum…si l-a tot primit ani de-a randul. Niciodata nu am banuit-o ca nu l-ar folosi, de fiecare data eu aruncam sticluta goala. M-a urmarit mereu acel miros floral pe care mi-l amintesc cu exactitate, paraca intorcandu-ma in timp ori de cate ori regasesc acel miros…
    De fapt, daca stau bine si ma gandesc, el ma leaga de multe amintiri frumoase caci, chiar daca nu era de o calitate extraordinara cu siguranta era daruit unui om extraordinar… Intotdeauna va fi o stransa legatura intre acel parfum si copilaria mea si voua va multumesc ca mi l-ati readus in minte…

  2. cyucy

    Hmm,pai ce sa zic,mi-amintesc ca si cum as fii si acum in camera bunicii mele de la tara,langa care era bucataria…parca simt si acum pana-n adancul sufletului ,mirosul de paine facuta in cuptor,paine care o facea ori de cate ori mergeam la ea in vacante,si pe care o mancam mai mult de jumatate asa calda cum era,nu mai aveam rabdare sa o mananc cu mancare.era atat de buna…de rumena si de gustoasa…si-acum cand trec pe langa o brutarie imi amintesc de painea bunicii,cu toate ca niciodata ,nici o paine ,nu va mai avea gustl si mirosul acela pe care-l simteam eu la casuta bunicii.din pacate,s-a stins mult prea devreme din viata,iar acum am ramas doar cu acel sentiment de placere cand ma gandesc la painea facuta de ea.

  3. irinao

    Un parfum deosebit este cel care inca imi persista in papilele olfacive. Cel al mamei mele, care din pacate nu mai imi este alaturi. Copil fiind, admiram gratia recipientului din portelan, iar aroma ultrafeminina si delicata a notelor de portocala si zambila imi bucura sufletul. Caci stiam ca este mirosul mamei. Dupa atatia ani si acum simt parfumul dulceag imbutetliat intr-un flcacon pe care scria Anais Anais. Pe atunci nu intelegeam ce este un parfum si ma jucam adesea cu el. Stiam doar ca asa miroase mama. Si ma bucur acum ca exista intr-adevar memoria olfactiva. Caci ea te ajuta sa porti in suflet pentru totdeauna imaginea unei fiinte dragi.

  4. adinuzza

    cand ma gandesc la copilaria mea,nu stiu de ce si prin ce asocieri ma gandesc intotdeauna la mirosul de iasomie.Stateam la casa si in gradinita de flori aveam un copacel de iasomie.cand inflorea era o mare bucurie pentru mine caci insemna venirea verii,si un bun prilej sa petrec mai mult timp in gradinita cu prietenele mele.nu stiu daca iasomia este folosita in vreun parfum insa cred ca ar merita.

  5. Lily40

    Parfumurile copilariei…stau la birou si incerc sa-mi aduc aminte simturile sau ce-mi placea cand eram mica…. Copilăria este o lume fermecată, duioasa, dulce, fina, lină ca un parfum! Parfumurile care imi aduc aminte de copilarie sunt cele legate de mirosul laptelui, aici includ caramele cu lapte, laptele cu cacao, inghetata de cacao s.a.,imi mai este dor de parfumul dulceturilor de casa, de capsuni, de trandafiri, erau ptr.mine..cele mai savuroase parfumuri..
    Nu știm când și unde începe și nu știm când și unde se termină copilaria. Ne trezim doar că numai suntem copii, că am ieșit din copilărie, uneori fără să o fi trăit pe deplin…

  6. lioara

    Mirosul copilariei mele e cel mai simplu si mai desavarsit dintre toate. Este mirosul fanului proaspat cosit care se leaga iremediabil de primele mele amintiri din sura bunicilor unde ne adunam trei copii, aceiasi mereu, si ne jucam cu papusi ciunte si oloage care insa noua ne pareau zane din povesti. Mirosul acesta de fan il port mereu intr-un coltisor al creierului, desi bunicii au murit demult si copiilor care se jucau in sura le-au aparut primele riduri la coada ochilor…

  7. rlknice21

    si in ziua de astazi imi aduc aminte de mireasma puternica a bujorilor roz din gradina bunicii. bujorii imi inspirau inceperea verii, mireasma lor puternica ce greu o intalnesti la alta floare, ma imbata…iar cand isi deschideau elegant petalele imi desfatau ochii si-mi incantau inima. niciodata nu am sa uit mireasma bujorilor roz ce-mi incantau simturile, ma faceau sa plutesc.

  8. daniian

    Vacantele mele din copilarie erau intotdeauna petrecute la tara. Era superb, si chiar si acum imi place sa merg acolo. Este minunat. Nu este apa, nu este gaz, multi ani nu am avut decat lumina de la lampa, dar este minunat. Si aveau bunicii mei, la poarta de la intrare o salcie. Mirosea dumnezeieste. Cam acum un an mi-am cumparat un parfum. Cand i-am incercat mirosul, imediat mi-am adus aminte de vacantele mele petrecute la tara. Dar nu identificam exact mirosul. M-am dus direct la mama mea, i-am dat parfumul si i-am spus: “miroase ca la mamaie, dar ce exact, nu stiu”. Nu puteam deloc sa identific mirosul. Dupa vreo doua luni parintii mei au plecat la mamaie. Cand s-au intors, au adus cateva crengute cu flori din salcia respectiva. Cand m-am apropiat sa le miros, mi-am amintit de mirosul parfumului. Asta era mirosul pe care nu il puteam identifica. De atunci, cand mi se face dor de mamaia mea si de vacantele mele, imi dau cate un puf din parfumul respectiv.

  9. neliana15

    Mirosul care mi-a marcat mie copilaria este mirosul dulce de bomboane,stiu ca exista si un parfum cu acest miros pentru ca mai simt,foarte rar, acel miros la diverse persoane.Este un miros care inspira inocenta pentru mine,cred ca din cauza acestui miros eu folosesc in ziua de azi doar parfumuri dulci, in cinstea acestei amintiri frumoase:))

  10. andreeac85

    Fiecare dintre noi are un parfum, un miros aparte ce-l cuprinde si ii reflecta personalitatea.
    In opinia mea un parfum bun este acela care este armonios, bine definit si niciodata plictisitor , la care nu vrem sa renuntam pentru mult timp! Trebuie sa aiba o aroma naturala , dar sa si surprinda! Trebuie sa caracterizeze persoana care-l foloseste si nu trebuie sa fie ales doar ca urmare a modei trecatoare!
    Un parfum care ma caracterizeaza foarte bine este parfumul Bvlgari Au The Blanc,.. un parfum elegant, rafinat, luxos, cu o aroma unica de ceai alb, pe care il foloseste de foarte mult timp.:)

  11. zuzi23

    Imi aduc aminte cu bucurie de zilele copilariei mele, de casa bunicii mele, de mirosul de gutuie coapta din zilele reci de iarna. Chiar si acum mai merg iarna la bunici, si fiindca sunt norocoasa si inca ii mai am pe ambii bunici din partea mamei langa mine, o rog pe bunica sa mai bage o gutuie la cuptor..asa cum o facea odata…si asta nu poate decat sa o bucure nespus.

  12. tdj31

    In copilaria nu m-am bucurat de parfum,aroma si culoare ca acum.Erau timpuri gri,sobre si saraci.Acum 20 ani imi amintesc lavanda fina,o sticla groasa de forma patrata,prea simpla pentru un parfum,cu miros tare si care se evapora imediat.Mai era deodorantul Farmec,la fel de tare ca miros si intr-un recipient uratel.Nu ma dadeam in vant dupa ele,dar neavand de unde alege le foloseam si ne obisnuisem cu ele.Cred ca era si un stick care se numea Bob,mama nu il folosea pentru ca pielea ei nu il suporta,avea un miros destul de tare si el.

  13. vio201985

    Intotdeauna am asociat copilaria cu mirosul gumei “Turbo”. Nu stiu de ce acest miros mi-a marcat atat de mult copilaria. Adult fiind, de fiecare data cand un miros asemanator cu acel al gumei Turbo imi mangaia narile, parca in interiorul meu suna un clopotel ce vestea ca e momentul sa ma intorc in copilarie. O fericire pura si intensa ma cuprinde instantaneu si pret de cateva secunde ma simt din nou copil. Practic, primele mele amintiri sunt legate de guma Turbo: prima colectie, primul “dulce” oferit de parinti si chiar prima jucarie (confectionam din etichete orice imi trecea prin minte) . Cand parintii ne inchideau in casa,stateam ore intregi pe langa usa cu prietena mea si ne puneam la curent cu noile achizitii si schimburi in materie de surprize. Acum ,tin in mana in servetel umed al carui miros seamana cu cel al gumei Turbo …si sunt fericita! Sunt copil din nou!

  14. andreeabacau

    Parfumul copilariei mele reprezinta o imensitate de arome de la mirosul proaspat al firelor de iarba acoperite de roua diminetii,mireasma imbatatoare de iasomnie,aroma dulce acrisoara a visinelor si a merelor,esenta dulce,puternica si afrodisiaca a fragutelor,murelui si zmeurei ce imi colora viata, pana la mireasma profunda de la apus a “reginei noptii” !

  15. iassmyna

    Poate o sa radeti, dar copilaria mea a fost inconjurata de mirosul bananelor !
    In acele vremuri se gaseau cu mareee greutate, doar verzi si doar iarna; dar si cand se gaseau aveam voie sa cumparam cca 2kg de banane de persoana. Noi famile numeroasa :)) ( patru la numar ) ne asezam toti la coada ( coada formata pe n-spe randuri ) si cumparam la capacitate maxima ( bine-nteles ca nu ne vorbeam la rand pt a nu isca scandaluri de genul : ” Aha, v-ati asezat tot familionul la rand si noi nu o sa mai apucam banane !” etc.-desi sunt sigura ca nu era nimeni la coada fara rude 🙂 ). Dupa incarcarea sacoselelor ( acelea de panza facute de buni ) ne reuneam pe drumul catre casa. Cand ajungeam le asezam invelite in ziare sus pe dulapul din bucatarie !
    Sa va mai spun ce miros imbietor plutea in casuta copilariei mele ? Nu cred ca mai este cazul, dar va spun : al bananelor coapte !

    Urez succes tuturor participantilor la concurs !

    Dana 😉

  16. MLuana

    Mi-am petrecut copilaria la tara la bunici.Vacantele petrecute acolo erau cu adevarat minunate.Aveam tot ce ne trebuie deoarece era o comuna foarte bine ingrijita.Mirosul care imi aduce aminte de copilarie este acela specific de tara.Este o combinatie intre frunze arse,balegarul lasat de oi,vaci pe ulita,aerul proaspat,copacii infloriti,legumele,fructele si fanul.
    Mirosul copilariei mele este combinat din multe miresme..dar este mirosul care il simteam de cum intram in comuna.
    Era un miros minunat pt ca era pur,nepoluat.
    Deasemenea mirosul painii din brutaria comunei mi-a marcat copilaria.
    era bucuria noastra sa mergem sa luam paine deoarece aveam acces in spate unde vedeam masinaria imensa care producea painea aceea gustoasa.si vatra imensa unde painea se rumenea.
    wow..mi-ar placea sa mai existe ceva din toate astea..dar cu timpul totul s-a modernizat,iar mica comuna e de nerecunoscut.

  17. lalala

    Note de baza: bulinele de pe bluza mamei intr-o dimineata de toamna cu soare galben, lamaie si miere, petale de trandafiri de dulceata la foc mic cu zahar mult, primele capsuni de la bunica, pe 1 iunie, in bucataria de acasa, cu perdelute in carouri ca sa tina soarele departe. Miezul aromei: picioarele pe gresia rece cand gustam inghetata de casa din iaurt si zmeura, miros de porumb proaspat cules, pepene rosu taiat acum, paine de casa la test, lana din jacheta de la bunica, hartie de cadou, dulapul cu fainuri si vanilii de la casa bunicilor mei, lada de panzeturi. Note de varf: primul meu parfum care mirosea a magnolii si dezamagiri-ca-la-12-ani. Toate astea fac un parfum care tine o clipa si pe care nu-l poti tine captiv in niciun flacon. Cateodata imi bate inima mai tare cand cred ca il prind incet de coada aromata, ca pe pisica mea de acasa. Si chiar il prind. Azi, cand port o bluza cu buline si imi sare in brate fii-mea.

  18. m3gaira

    Parfumul copilariei mele il reprezinta floriile de iasomie din curtea parintilor mei, parfumul lor parfumand toata curtea, toata livada. De cate ori mergeam prin curte, in locul unde aveam pomii fructiferi, florile colorate de toate felurile, fantana, stateam si ma relaxam, in leaganul din lemn cu umbrela desupra in mijlocul gradinii minunate, deseori adormind si visand sub mirosul imbietor al florilor de iasomie.
    Acum, ori de cate ori simt acest miros, imbinat cu mirosul a mii de flori si a iarba proaspat cosita, imi aduc aminte de gradina mamei, de mama, de ochii ei blanzi si cozonacii pe care ii facea la cuptorul pe vatra…Minunat, pentru cateva clipe ma intorc in trecut si retraiesc clipa copilariei mele…

  19. kandra

    De copila am iubit caii foarte mult, si dat fiind faptul ca buncii mei aveau vreo 4 caluti in curte, unchiul meu m-a invatat sa calaresc. De multe ori vara mergeam impreuna sa calarim pe camp. Iubesc foarte mult acel miros de praf si de vant in luna lui Iunie, cand se coceau ciresele, iar campul era plin de flori.
    Iubesc mirosul calutului meu care ma purta in fiecare vara pe deal, spre crestet, pana la nori, lasand in urma noastra praful…
    Imi place foarte mult mirosul campului, mirosul vantului si a prafului…mirosul libertatii. Pentru ca nimic nu se compara cu acel sentiment pe care il ai calarind un camp minunat, cu flori si roade, pe care te simti intr-adevar liber sa faci si sa crezi absolut orice…
    De cand au murit bunicii, nu prea am mai fost in fiecare vara, insa de cate ori merg, incalec si merg in cautarea acelui miros UNIC si minunat!

  20. MLuana

    casa bunicilor era situata exact pe strada pe care treceau oile vecinilor venite de la pascut.in fiecare seara simteam mirosul acela si tropotele.
    nu era un miros urat deoarece se imbina cu verdeata,florile,fanul,fructele,legumele.Toate se imbinau intr-un miros deosebit..de tara.
    Acesta este mirosul copilariei mele

  21. Anonymous

    mirosul de nuci verzi si lamaita mi-au acaparat simturile copilariei. Mirosul mamei era un amestec de verde si dulce in cel mai intens fel…atingerile ei lasau fragmente din miracolul olfactiv al simturilor mele. Copilaria mea miroase a mama….

  22. bdoinana

    Toate fetitele au visat sa devina printese, candva-¦; acum, cand nu mai suntem fetite, ne bucuram de sansa de a deveni printese. Vera Wang a creat un parfum special dedicat femeilor puternice si independente, care, inca, isi mai pastreaza sufletul de copil, dedicat femeilor inprevizibile si si nonconformiste, care, insa, stiu bine ce vor, un parfum dedicat tuturor celor care au visat sa devina printese…
    O aroma florala usoara, cu un amestec incitant de liliac, mar, mandarina, piersica, tuberoza salbatica, floare tahitiana, lemn, guava, vanilie si ciocolata neagra. Toate fetele/femeile isi amintesc de copilarie, cand mama nu le lasa sa manance prea multa ciocolata, sa nu li se faca rau… Sau cand nu le lasa sa atinga florile din vaza din sufragerie! Iata ca Vera a creat pentru noi un parfum ce ne face sa mirosim a ciocolata si sa atingem sufletele tuturor cu aroma noastra delicata si tropicala.
    Cat adevar in cuvintele rostite de Coco Chanel, in urma cu ceva ani “O femeie care nu poarta parfum nu are niciun viitor-!

  23. tzuka

    Mirosul copilariei mele, acel miros care mi-a ramas tiparit in minte si ori de cate ori il simt pe undeva il recunoasc si ma transpun amintirii in care eram in mijlocul patului si il priveam pe unchiul meu cum se barbierea si apoi isi dadea cu o anume ..colonie. Aveam vreo 4-5 anisori, iar el 20 de ani, era cavaler si de multe ori ma lua si pe mine in oras la intalnire cu logodnica lui. Mirosul acelei colonii ma urmareste si acum, desi nu stiu cum se numeste, cum se numea p-atunci, insa il revad pe el, galant la intalniri dar si serios si dedicat Marinei Romane, imbracat in uniforma de marinar, pe care am iubit-o intotdeauna si inca o iubesc…
    Miros de colonie al misteriosului,arogantului si galantului marinar…:D

  24. myky22

    da intradevar imi aduc aminte cu mare drag de ani copilariei si de parfumul florilor din gradina mamei mele..acum merg mai rar pe acolo pentru ca am bebe mic si stau si cam departe…
    imi amintesc cum mergeam cu sora mea sa cerem floricele…lalele,ghioceii,tufanica si alte flori de la femeile din sat..si uite asa am facut o gradinita de floricele in curtea noastra …pe care mama mea le uda in fiecare zi,.iar noi culegeam din ea si duceam floricele la invatatoare…doamne ce incantate erau…
    mi-e cel mai mult imi plac crini care aveau un miros foarte placut si puternic ..iar cand trecea lumea ii invaluia cu un miros minunat…toti oameni care treceau pe ulita trageau cu ochiul in curtea noastra si uneori chiar cereau flori…
    si acum mai are mama gradinita cu flori iar cand merg la tara culeg cateva ca sa pun in vaza..la bloc

  25. yoanayd

    Azi am trecut pe langa o multime de copaci cu flori de tei,gandul mi-a zburat intr-o secunda la trecutul meu…Pe vremea cand eram doar o copila si absorbeam cu mult drag parfumul divin si natural direct de la sursa florilor de tei.Ce vremuri….,ce amintiri!

  26. nisipprintredegete

    O incapere umbrita de vie, mereu mirosind a var proaspat, incarcata de tesaturi prin care se ascundeau crengute de menta, visin si trandafir; un pisic cu blanita moale, mustiind a laptic proaspat; si paine de casa, unsa cu unt si dulceata de cirese amare.

    Copilaria mea miroase a dimineata la tara.

  27. Iulia22

    Mirosul care mi-a marcat copilaria este mirosul ce adia de la patiseria din cartierul bunicilor(acolo am crescut).Strudel, placinta dobrogeana, cornulete cu vanilie, tarta cu fructe…un amalgam de mirosuri ce-ti desfata simtul olfactiv.Desi a trecut atat de mult de atunci, inca imi amintesc exact acel miros.

  28. Anonymous

    Eu micuta fiind parintii ma duceau foarte des la tara la bunici pentru ca ei munceau si drept sa va spun imi placea si mie sa stau acolo. Casuta bunicii era modesta, o casuta de la tara dar ceea ce imi placea extrem de mult era atunci cand bunicuta ardea cuptorul si cocea paine. Si eu si fratele meu eram innebuniti dupa mirosul acela pe care il simt si acum. Nu pot sa va spun ca mancam paine calda cu branza facut de bunica de nu mai puteam respira. Tare mult mi-ar placea sa mai traiesc macar o zi din vremurile trecute.

  29. topolino

    Mi-am petrecut copilaria in casa bunicilor mei, care locuiesc in oras. Au o casa frumoasa cu curtea plina de flori si cu gradina plina cu pomi fructiferi. In fiecare colt al casei aveautot felul de flori agatatoare fie trandafiri fie Mana Maicii Domnului care era preferata mea. Ma simteam in largul meu peste tot, mai ales in gradina printre randurile de vie si copaci. Intr-un singur loc nu aveam voie. In debara. Acolo erau, de-asupra rafurilor cu borcane cu tot felul de bunatati si doua rafturi de carti vechi, albume si reviste. Cum pleca bunica prin gradina sau la o vecina eu ma duceam acolo ca la fructul oprit. Ma suiam cum puteam pe rafturile cu dulceturi si muraturi si cotroboiam printre carti. Imi placea la nebunie…mirosul lor. Aproape toate dintre ele aveau paginile roase si ingalbenite de trecerea anilor iar pentru mine locul acela era ca o pestera in care era ascunsa o comoara. Acea comoara inca exista si acum pentru ca bunicii mei traiesc in aceiasi casa si de fiecare data intru cu placere acolo desi stiu pe de rost fiecare pagina a acelor carti.

  30. september7

    Da… e o “provocare” destul de interesanta… si sincer….. chiar imi amintesc de un miros si un gust deosebit care intr-adevar mi-a marcat copilaria… si adolescenta si chiar acum imi aduc aminte… Nu vreau sa devin pictisitoare, cu povesti “siropoase”… sa exprim exact ce simt, acum, cand scriu aceste randuri.. La tara, la mine, la Bacau.. intr-o zi de vara… Bunica mea… a aprins focul la cuptorul din gradina…. Apoi, dupa ce am revenit de la joaca, am “prins” momentul “cheie” al actiunii.. Tocmai se scoteau din cuptor niste placinte rumene… cu un miros pe care-l simt si-acum… inchid ochii si vizualizez momentul… iar senzatia pe care am avut-o atunci o am si-acum… Acele poale-n brau cu jumeri si ceapa… ma “bantuiesc” si azi… este de nedescris… Poate suna straniu cumva, dar.. pana si “gustativele” mele imi dau de stire ca este inca prezent si-mi aminteste de mirosul copilariei….

  31. micki23

    mirosul care mi-aduce aminte de copilaria mea este cel de placinta (pup) cu varza facut in cuptorul bunicii mele direct pe vatra…oricat de satul erai nu puteai sa refuzi un pup cu varza al bunicii mele…izul verzei calite te imbia ca in desenele animate sa savurezi asemenea bunatate…

  32. adealex

    Primul gand al meu cand aud de copilarie fuge la napolitanele Kukuruku, cu surprize, pe care le lipeam intr-un album.Apoi vine mirosul ceaiului de dimineata la gradinita, servit in cani de tabla,mirosul de plastilina. Copilaria miroase a Brifcor la sticle de 0,5 returnabile, baut la chioscul de langa scoala. Miroase a serbet de capsuni cumparat de mama iar primavara cand vantul aducea mirosul de foare de salcam noua deja n-i se facea pofta de gogoci cu floare desalcam si gata culegeam si in 10 minutepe toata strada mirosea a gogosi ! Merele galbene, mere padurete si gutui, struguri aproape copti din via vecinului. Sa nu mai zic de apropierea sarbatorilor cu mirosul de cozonaci copti in cuptorul de lut al bunicii , friptura de miel inabusita , sarmalutele din oala de lut de pe plita sobei miroseau a sarbatoare si viata buna , o viata linistita pe care nu o mai pot trai vreodata .
    TRAITI-VA COPILARIA COPII !!!

  33. adrianadinca

    Este un sentiment placut pe care nu-l pot explica , ieri , spun ieri deuarece este dupa ora 00 , a fost ziua mea . De mica imi doream sa fiu mare acum insa …imi doresc sa fiu iar mica . Am fost crescuta de bunici , iar bunica obisnuia sa puna la uscat leustean tocat, tei, musetel, menta…si acum le simt mireasma . Imi amintesc cum incercam cu verisoara mea sa facem ciubucuri din zahar topit pe care nu de putine ori il ardeam apoi ascundeam craticioara de frica bunicii:) Dar singurul miros care ma marcat si pe care de atunci nu l-am mai intalnit este al bomboanelor Cip , iubesc acel miros si de multe ori am incercat sa-l redescopar . Bomboanele Cip si mentosanele erau printre putinele dulciuri pe care le primeam , impreuna cu o Glucoza:) pe care o aruncam . Mirosul bananelor si al portocalelor isi avea randul de Craciun, iar de Paste mirosul pantofilor noi din care nu-mi scoteam nasucul .Imi amintec mirosul cartilor vechi din pod, cel al merelor din camara, al dulapului vechi cu farfuri, al florilor din vaza , al sapunului Lux ,al pungilor goale de Naut si al magazinului Textila unde stateam ore intregi la coada chiar si pentru 2 sau 3 m de elastic 🙂 sau alte trenduri. Dar pentru mine mirosul bomboanelor Cip este un must have pe care din pacate nu-l reintalnesc.

  34. tzushk

    TABU – wagner

    este greu pentru o femeie sa-si aleaga bijuteria preferata. fiecare bijuterie in parte este preferata, in felul ei: colierul de perle l-am cumparat dupa o zi proasta, asa mi-am recapatat increderea in mine, inelul cu sidef l-am primit in concediu si imi aduce aminte de iubitul meu si de mare etc.
    Insa cele mai pretioase bijuterii sunt cele incarcate de povesti, amintiri si istorii. Asa este cazul unei bratari mostenire de familie, realizata din argint, pe model filigranat, care este in stare sa dea eleganta chiar si celei mai banale tinute.
    Bratara are 3 cm latime si un model cu totul deosebit. A apartinut bunicii mele si i-a fost daruita de catre bunicul meu ca dar de nunta. A purtat-o cu modestie si mandrie totodata, deoarece ii amintea de una din cele mai fericite zile din viata ei. Mama imi spunea ca atunci cand era mica, bratara cu pricina i se parea fermecata, cand o purta, mama ei parea cea mai fericita femeie din lume si cea mai eleganta, precum o doamna din inalta burghezie. La nunta ei, mama a primit bratara cadou de la bunica. Acum este randul meu. Chiar daca nu am primit-o cadou de nunta (poate datorita lipsei de speranta a mamei ca ma voi casatori vreodata, poate datorita nerabdarii mele de a o purta…), este cea mai frumoasa bijuterie pe care o detin, si cea la care tin cel mai mult.

    TABU / parfumul copilariei

    Parfumul copilariei este unul special, unul compus din mii de arome si impresii, din fragmente vizuale, auditive si olfactive. Este un parfum al amintirilor ce nu poate fi descris simplu prin “il gasiti la raftul x, departamentul x-, ci este reprezentat de o multitudine de elemente.
    Este parfumul florilor de tei din primavara, parfumul incarcat de polen al verii, este mirosul de iarna si fosnetul frunzelor sub talpa nerabdatoare a picioarelor noastre. Aroma copilariei este compusa din mirosul prajiturilor de casa, din cel al prafului in care ne jucam zilnic si care ne umplea hainele, din mirosul inconfundabil si nesuferit al sapunului de casa facut de bunica si din cel al sapunului Fa pus intre haine pentru a da un miros placut.
    Parfumul copilariei este alcatuit din mirosul pielii mamei cand mi se facea frica la televizor si ma ascundeam dupa ea, din mirosul de portocale si brad, din mirosul de caramel al floricelelor de porumb pe care mi le cumpara in fiecare vineri bunicul, din mirosul coloniei cu care se dadea bunicul la ocazii speciale si din multe alte arome distincte dar, care puse impreuna sau intr-o anume ordine genereaza amintiri si impresii din trecut.

  35. ImALady

    Bun prilej de a rascoli amintirile, e ca si cum m-as uita intr-un album foto dar olfactiv. Bulversata de atatea arome si parfumuri parca nu puteam sa pun punctul pe i, permanent aparea un altul si un altul mai puternic pana cand caruselul s-a oprit si am stiut ca se terminase cu scormonitul. Copilaria, nu as putea spune ca a trecut, o simt cu mine, prin aceeasi ochi privesc lumea si totusi cei din jur ma percep altfel. Visam sa cresc in inaltime, maturizarea in sine o uram mi se parea plictisitoare, si ma tot masuram cu mama, ea era sistemul de referinta si camasa ei de noapte era un fel de unitate de masura, pana la volan, pana la floricica pana la umar uhhh si apoi ucenicul a intrecut maestrul. Turele ei de noapte se resimteau si cantitatea de cafea necesara tot crestea asa ca tot timpul mama avea o ceasca prin preajma si la fiecare plecare la datorie primeam cate un sarut parintesc cu aroma de ruj si cafea. Chiar daca mirosul de cafea il asociez cu ea totusi nu el e la pagina de inceput a albumului. E in seria de intamplari penibile sau dragute care se povestesc la fiecare reuniune de familie, vizite ale prietenilor momente care te imbie la depanat de amintiri. Ies la iveala lucruri prafuite, brusc iti amintesti, revin imaginile, atmosfera, sunetele, mirosurile, trecutul devine prezent si parca ieri stateam cu mama si ma tinea in brate sa adorm. Imi placea cum mirosea, trecea dincolo de orice si ii spuneam ca nu as sti cu ce sa ii descriu parfumul, ca miroase a mama.

  36. cosminuta84

    fiind crescuta la tara am avut parte de o copilarie de vis..intr-adevar imi aduc aminte cu drag de “mirosul dulce al capsunilor”!!si nu capsunilor din gradina sau de la piata…ci a celor capsuni care ii adunam impreuna cu”gasca de copii” de pe strada cand cutreieram toate dealurile comunei!!!un miros atat de special pe care cu siguranta copiii nostri nu o sa aiba parte sa il simta…atata modernism din zilele noastre duce dor la pierderea “originalului” aducand pe piata doar lucruri care imit TOTUL!!ajungem intr-o lume in care totul este facut cu ajutorul unor “factori binefacatori”!!

  37. Bogdan22

    In fiecare primavara, cand infloreste liliacul din curte, imi aduc aminte cu drag de momentele petrecute cu prietenii din copilarie, momente in care pe langa jocurile de atunci, ne gaseam timp pentru a cauta, in sutele de flori de liliac, acele “noroace” identificate ca florile de liliac cu 3,5,7,9 petale.
    Strigatele de satisfactie si bucurie impletite cu senzatia de siguranta data de purtarea acelor talismane parfumate, bagate in san si scuipate cu spor dupa fiecare floare aruncata in tricou, toate aceste senzatii imi revin in minte si reusesc sa le retraiesc ca si cum ar fi aievea cand simt acel parfum diafan al florilor de liliac.
    Orice intoarcere in timp este extraordinara, iar cea realizata in dimensiunea temporala a copilariei reprezinta o calatorie intr o lume inocenta, departe de tumultul zilei de azi, departe de orice problema, practic este ca o insula in mijlocul oceanului in care ai privilegiul de a lua cu tine toate lucrurile iubite.
    Fara a fi florile mele preferate, liliacul reprezinta o poarta in timp si desi, an de an, sunt din ce in ce mai batran langa aceleasi flori cu acelasi parfum, senzatiile si amintirile rascolite sunt la fel de puternice si vii ca acum 20 de ani.

  38. cbusiness

    Imi amintesc mirosul casei de la Sibiu unde am mers intr-o vacanta cu parintii mei,la sfarsitul clasei a7a.Mirosea a lemn,a lut,ca multe alte case de tara.Aerul tare si branza de oaie,impreuna cu o afinata,facuta dupa ce am urcat un munte cu 7 serpentine si am cules afinele ore intregi in soare cu un fel de grebla,mirosul de pastrav in paraul ce strabatea gradina si cel de verdeata din livada ..Acea vacanta a ramas in sufletul meu si nici o alta de pana acum nu a reusit sa o egaleze.Acele arome parca le simt si acum,datorita lor pastrez amintirea Sibiului.

  39. melania

    Totul a inceput acum multi ani, cu o nunta intr-o zi calda de octombrie in anul 1950.In acea zi importanta mireasa a primit din partea nasei un mic cadou.Mireasa era mama mea, iar cadoul un parfum magic care a devenit unul dintre grandioasele parfumuri clasice frantuzesti.Era vorba despre L’Air du Temps, intr-o sticluta ce simboliza statueta unui inger cazut, de format mic si care reflecta intru totul stilul Ricci, romantic-visator.Intreaga mea copilarie a fost marcata de imaginea mamei imbracata intr-o rochie simpla,aranjandu-se in oglinda si dandu-se la sfarsit cu putin parfum din sticluta magica.Il folosea numai la ocazii speciale : zilele de nastere, de Craciun sau Paste.Anii au trecut si iata ca acum sunt o bunica fericita.Anul trecut de Craciun am primit cele mai importanta cadouri din viata mea : un nepotel minunat si un parfum.Am fost foarte emotionata cand, deschizand cutiuta de sub brad am descoperit parfumul care mi-a ramas in suflet, acelasi L’Air du Temps din copilarie, parfum care spre deosebire de mine nu a imbatranit deloc.

  40. stefanianane08

    Copilaria….dulce amintire.Acum as face orice sa ma intorc in timp doar ca atunci visam sa fiu mare si nu apreciam ce aveam.Mirosul care mi-a marcat mie copilaria este legat de bunica si de soba ei.Mirosul de chec proaspat scos din cuptor.Si acum cand inchid ochii narile imi freamata de acel miros inconfundabil care se raspandea in atmosfera si ma chema acasa de la joaca semn ca desertul meu favorit este gata.Felii mari de chec aburind,abia scos din soba tronau pe o farfurie care la acea varsta mi se parea imensa dar exista totusi un pui de spaima ca nu o sa-mi ajunga sa ma satur.Felii galbui,proaspete care ti se topeau in gura si oricat de multe mancam tot mi se parea de ajuns sa ma satur. E greu de descris in cuvinte sentimentul care te invaluie cand esti mic si ti se pune pe masa ceva ce tie iti place la nebunie si care miroase divin.Tin minte cu placere ca de fiecare data cand bunica vroia sa faca chec ma timitea sa fac ceva cat mai departe de casa pentru ca altfel ai stateam pe cap si o deranjam.De aceea mirosul de chec mi-a ramas adanc impregnat in memorie fiindca atunci cand ma apropiam de casa se simtea plutind in aer ca o mana care te impinge usor de la spate spre casa,spre locul unde te asteapta bunatati,spre locul unde esti iubit.
    Singurul meu regret este ca bunica nu a mai apucat sa ma vada mare,in stare sa gatesc si eu reteta ei de chec,invaluindu-mi casa in mirosul dulce al copilariei mele….

  41. siona

    Imi amintesc cu drag de copilarie si de timpul in care totul mi se parea asa de usor, de cum vedeam eu lumea, oamenii si tot ce ma inconjura. Mi-e dor de vremurile cand timpul nu era asa de important si parca se scurgea mai greu, si fara sa vreau, traiam la intensitati fiecare moment. Pentru ca parintii erau la servici am fost crescuta de bunicii si nu voi uita niciodata dulapul “minune” al bunicii mele, ce, prin ochii mei de copil, parea un taram vrajit, cu dulciuri, bomboane, dulceata nesfarsite. De fiecare data cand il deschideam mirosul serbetului de zmeura ma izbea si nu puteam rabda de pofta pana nu gustam din borcanul de plastic roz. De fiecare data cand eram necajita sau suparata bunica mea ma indulcea cu serbet, iar acum, dupa ani, cand imi vizitez draga mea bunica nu uit sa cumpar un borcan de serbet si sa fie randul meu sa-i “indulcesc” batranetea!

  42. Kidha

    Citeam cu drag in copilarie o carte veche si groasa, cu pagini galbene si aspre, a lui Petre Ispirescu. Era o colectie de basme magice, cu zmei, zane, feti frumosi si vrajitoare, pe care o citeam cu sete in dupa-amiazele fierbinti de vara cand nu puteam sa ies sa ma joc cu copiii. Obisnuiam sa folosesc ca semn de carte flori de iasomie, pe care peste ani am ajuns sa le descopar in cartea copilariei mele. Pentru mine, iasomia miroase a povesti cu zane.

  43. bulfelena

    profesoara de franceza din 1-4 folosea tot timpul acelasi parfum cu miros de flori de ciersi eram topita dupa ea si dupa mirosul acela de parfum inca imi mai amintesc acel miros

  44. pupkiss

    Parfum de poveste…. parfum trist.Imi aduc aminte de zilele frumoase de primavara,cand ploaia scalda ghioceii bunicii,de furtunoasele nopti de vara care acopereau de apa bujorii din gradina…de parfumul povestilor..de putin trecute.Nimic nu avea un miros mai placut decat livada plina flori,gramezile de fan pe care saream asemeni unei saltele ,izvoarele cu apa rece pentru care eram certati de bunici cand veneam uzi acasa…Erau momente minunate…zilele de sarbatoare erau sarbatori….mirosea a cozonac,a mirodenii,miroasea a dragoste .Era acea dragoste pe care bunicii ti-o ofera chiar daca nazbatiile erau mari.Parfumul unei imbratisari date de bunica care te mangaia atunci cand erai lovit,parfumul vorbelor bunicului care te indemnau la cele mai frumoase jocuri….parfumul unei lacrimi pe care acum o vars in amintirea unei persoane : bunica.A fost fiinta care stia ce era cu mine fara sa spun o vorba ,care ma alinta si care-mi dorea numai binele.Era o fiinta nascuta dintr-o floare a carui parfum nu-l pot uita.

  45. rebekmad

    NU CRED CA O SA UIT VREODATA ACEL MIROS.MHM…INCHID OCHII SI INSPIR..ATAT DE DULCE…E MIROSUL DRAGOSTEI…ERAM MICA SI MAMA MA LASA LA BUNICA MEA TOATA VARA…ERA UN CHIN….ASTEPTAM CU NERABDARE UN SEMN DE LA MAMA…IMI TRIMITEA PACHET PE AUTOBUZ SI DE FIECARE DATA IMI PUNEA SI O BATISTA A EI PE CARE O TINEA IN BUZUNARUL DE LA PIEPT O LUAM SI MA DUCEAM IN CASA DUPA PAT SI O TINEAM LA NAS STRANS, INCERCAND PARCA SA O ADUC LANGA MINE. ERA UN MIROS DE CURAT, UNUL DULCEAG, MIROSEA A BEBELUS…MHM..INCHID SI ACUM OCHII SI IMI DAU LACRIMILE…SUNT STUDENTA SI STAU LA CAMIN..RASCOLESC CU SUFLETUL LA GURA PRIN PACHETUL CARE MI-L TRIMITE LA SFARSIT DE SAPTAMANA, CA POATE EXISTA VREO SANSA SA GASESC IAR VREO BATISTA IMBIBATA CU ………MIROSUL DRAGOSTEI.

  46. lylya99

    ……….soarele dogoreste puternic…..vacile dau semne de streche………. femeia care le conduce abia mai rezista dupa munca obositoare si caldura ingrozitoare dar cele doua fetite urcate sus in capita de fan trasa de vaci pana la locul unde se va face claia mare de fan nu simt decat mirosul de fan cosit si farmecul copilariei…….da…acesta este parfumul copilariei mele…..un copil care a crescut la tara cu paine calda facuta de mamaie in cuptor, cu laptele proaspat muls de la vaci, cu fructe si legume proaspete din gradina. Am multe amintiri frmoase din vremea copilariei dar cea mai pregnanta amintire din copilaria mea este parfumul fanului cosit…… unde esti copilarie cu parfumul tau de fan!

  47. anouch

    Mirosul copilariei mele-¦este miros de praf si de pamant umed, cand, cautatori de comori, scormoneam in tarana si modelam vise.

    Mirosul copilariei mele-¦este mirosul orelor nesfarsite de joaca -¦cu tot ce implica acaesta (obiectele de joaca, jocurile de altadata, camarazii de nebunii, mirosul unicat al inserarii).

    Mirosul copilariei mele-¦este miros de ploaie de vara racoritoare.

    Dar, inainte de orice, mirosul copilariei mele-¦este mirosul unui sertar din sifonierul care mai exista inca la mama in camera. Cand intram acolo, era un sertar pe care, daca-l deschideai, iti aparea in fata ochilor o intreaga lume-¦descopeream de fiecare data America sufletului meu-¦bomboane, ciocolata, cafea, lichior, parfumuri, sapunuri fine sic ate si mai cate. Sertarul, insa, era inchis cu cheia si ferit de ochii mei de copil “nesatul-. Intr-o buna zi am gasit cheia si, cu mainile tremurande, am deschis sertarul-¦o lume intreaga s-a revelat atunci. Credeam ca am ajuns la intelepciunea suprema a stramosilor mei. Bineinteles ca am mancat toate dulciurile, am desfacut parfumurile si m-am desfatat in betia de culori, mirosuri si simturi. Dintre toate, mi-a ramas in minte si in suflet mirosul unui parfum, care mie mi se parea din alta lume-¦Am descoperit peste ani ca era “Escale a Portofino--¦
    Am deschis acel sertar acum cativa ani. Fara motiv. Uitasem ce adapostea si ma lasasem atinsa de-o jumatate de curiozitate. Am tras de butonul rotund si mi-am regasit copilaria. Nu e ceva mistic. E ceva cald si personal, de neimpartasit. E senzatia apartenentei. Identitatea mea sta intr-un sertar. In mirosul de-acolo. Inalterabila. Asteptandu-ma rabdatoare s-o regasesc. O “escala in portul fin- al existentei mele.
    Acum stiu ca, in ciuda tuturor luptelor crancene din mine si din lume, copilaria mea exista acolo, in camera mamei, la doar cateva statii de metrou distanta de mine-¦si, mai mult, chiar daca lumea aceea de acolo va disparea-¦ea exista in parfumul diafan descoperit.

    Acesta este mirosul copilariei mele-¦

  48. Carolina

    Copil fiind, placerile mele majore erau sa ramin singura acasa si sa citesc (sau sa rasfoiesc carti si sa-mi imaginezi povestile care imi erau ascunse in acele pagini). Imi placea independenta si libertatea. Abia asteptam sa ramin singura si sa fac tot ce-mi doream fara sa fiu supraveagheata.
    De cum ramineam singura (pe atunci nu era o problema sa-ti lasi copilul singur acasa si, in plus, eram un copil matur si responsabil) faceam un tur al liberatii prin casa si apoi ma ocupam nestigherita de ce-mi dorea cel mai mult sufletelul.
    Atunci, inconstient, ca si mai tirziu constient, am inteles ca libertatea isi are pretul ei-¦ In orele minunate de liberatate, deodata, mi se facea un dor atit de mare de mama mea, incat simteam ca innebunesc. Ca sa ma salvez, imi bagam nasul in dulap, pe raftul unde erau hainele ei si stateam pina ma linisteam si gaseam energia necesara ca sa infrunt mai departe placerile si dificultatile libertatii.

  49. iepuras1984

    Imi aduc aminte cu mare drag de mirosul rufelor care erau aduse iarna in casa ca sa le uscam pe soba,erau inghetate si miroseau a iarna , mi se intampla de multe ori iarna la tara .

  50. bunny

    Inceputul de drum e intotdeauna insotit de entuziasm, nerabdare si curiozitate, poate prea multa curiozitate din partea mea motiv pentru care mi se parea ca sunt pe taramul interdictiilor. Erau spre binele meu, evident, dar eu ma incapatanam sa trec linia spre fructul interzis. Ori de cate ori autoritatea suprema, mami, era prea preocupata eu napusteam asupra tentatiilor. Joaca cu bibelourile era periculoasa dar si merita cearta deoarece printre ele se gasea ceva mai special, care imi dadea cumva dreptul sa le ating. Parfumul mamei statea pe rafturile de sus ale mobilei, langa obiectele preferate, anume pozitionate sa ajung cu greutate la ele. Chanel No 5-¦ era preferatul ei de cand il primise cadou dupa nunta de la tata si erau perioade cand recipientul zacea destul de mult timp gol dar mereu in acelasi loc, asteptand sa vina un altul nou sa il inlocuiasca. Ma simteam inalta si frumoasa ca mama cand prindeam sticluta si imi dadeam cate un puf cum vazusem ca isi da ea, pe incheieturi si apoi discret pe gat in apropierea urechilor-¦

  51. adovda

    Parfumul copilariei are o esenta unica, cu ingrediente de o mare intensitate: obrajii rumeni de la saniusul prin oceanul de ninsoare, aroma ciocolatei cu rom, miresma pomilor infloriti in drumul spre scoala, povesti cu zane, Feti-Frumosi si cai inaripari… mirosul placintelor calde scoase din cuptor de bunica, zborul lin al fluturilor in cautarea florilor viu colorate, leganatul frunzelor – adevarat dans sustinut de sinfonia vantului caldut de toamna insorita, cerul misterios ce ascundea atatea taine sub norii pufosi…

  52. adeana

    .. este mirosul care mi-a marcat copilaria.. de fapt, mirosul din casa bunicilor.. unde petreceam 3 luni cateodata prea lungi.. alteori prea scurte.. nu stiu cu ce sa asociez acel miros, ca sa vi-l puteti imagina.. era colonia bunicului din dulapul de langa usa.. era cam uleioasa, capacul spart.. dar mirosea a toporasi, dar parca si a brad.. se dadea cand mergea la biserica, dar si in vizita la cineva.. imi amintesc si de mirosul cremei de ras din pensonu lui mare, pe care i l-am tuns intr-un an 🙂
    Imi amintesc de mirosul turtelor coapte pe plita.. sau magiunul proaspat facut.. cum ne manjeam pe fata si pe haine..
    Acasa, la bunici mirosea a viata fara griji, a napolitane cand lua bunicu pensia, a bomboane mentolate in sertarul din camera mare.. si a sapun in lada de zestre..
    Mirosul copilariei va ramane mereu in mintea si inima mea.. si din cand in cand, mi se pare ca-l simt.. sau parti din el.. si ma duce repede cu gandul la acele zile..

  53. gabbis

    Imi aduc aminte de mama…cum mirosea in bucatarie, sambata cand scotea colacii si branzoiacele din cuptor….imi aduc aminte de seara de craciun cum mirosea a sarmale…imi aduc aminte de mirosul ei fin cand se pregatea sa mearga la biserica proaspat parfumata si spalata…imi aduc aminte de mirosul hainelor ei din dulap care miroseau asa de proaspat! Toate imi aduc aminte de Ea, care nu mai este…si de copilaria mea!

  54. brindusa

    Cand vorbesc despre mirosul copilariei imi vin in minte amintiri frumoase ale unor momente pline de soare, rasete si lipsite de griji. Sunt momentele petrecute la bunici, cei mai dragi oameni din viata mea, alaturi de care am cele mai placute amintiri. Iar cand ma gandesc la bunici, alaturi de imagini ale vacantelor petrecute la tara, imi vine in minte si o amintire olfactiva, mirosul de narcise albe ce impodobeau gradinita din fata casei bunicilor mei.
    Miroseau extraordinar de frumos, lucru de care mi-am dat seama mai tarziu, cand am inceput sa constientizez acel miros si sa-l asociez cu amintiri placute, care acum imi aduc si o lacrima in coltul ochilor, pentru ca dragii mei bunici nu mai sunt printre noi.
    Va scriu aceste randuri multe pentru ca in aceasta primavara am primit un buchet de narcise albe si, instinctiv, le-am dus la nas sa le miros. Cand am inspirat mirosul florilor delicate, amintirile placute au inceput sa mi se deruleze prin fata ochilor ca un film si apoi, lacrimi timide si-au facut aparitia…Persoana care mi-a dat florile a ramas fara cuvinte, nestiind ce se intampla…eu, coplesita fiind de emotii, am putut atunci sa-i spun doar ca acele flori sunt deosebite…narcisele albe…

  55. dizzyy

    eu am fost un copil crescut cu munca de la tara desi am stat la oras am avut animale si trebuia sa mergem la camp sa luam iarba si am ramas cu mirosul de iarba proaspat taiata si de lucerna taiata sau de flori de salcam de tei si de castani care cresteau pe marginea drumului spre camp.acum cand intalnesc acesti pomi imi trece prin fata amintirea acelor vremuri inocente cand desi munceam aveam timp sa ne si distram mergeam sa culegem paie dupa ce era treierat graul si mirosea atat de frumos,mirosul viilor inflorite si al serilor cu apus tarziu ma fac sa cred ca desi am crescut in regim ca la tara am avut totusi o copilarie cum le as dori multora pt ca m am si distrat.acele mirosuri pe care ti le aduci aminte sau le mai simti si acum iti marcheaza viata intr un mod absolut extraordinar.

  56. VIORICA27

    buna fetelor,pina pe la 12 ani am locuit la casa ..alergam toata ziulica prin gradina in picioarele goale .mirosul florilor de caisi si al pamintului ud dupa o ploaie de primavara mi-au marcat copilaria…si acum de cite ori am ocazia merg cu picioarele goale si ma tavalesc prin iarba .ceea ce simti e ceva de nedescris…

  57. Hermy

    Intodeauna am petrecut zilele in gradina din spatele casei.
    Aveam copaci cu flori, flori ieseau din pamant langa pasii mei. Dar vedeta gradinii era un tufis mare, care arata ca un pom impodobit de Craciun pe timp de vara.
    Imi placea sa stau sub umbra tufisului, era o atmosfera care ma linistea si nu de putine ori am si adormit, avand vise colorate.
    Dar totodata era si straniu, pentru ca daca ma apropiam prea mult si stateam prea mult, a inceput sa ma doara capul. Era o mireasma prea puternica, aproape halucinanta. Ca un cutit cu doua taisuri: placut dar dureros.
    N-o sa uit niciodata cand a disparut. Imi lipseste…nu m-ar interesa durerea de cap, nimic. Doar sa simt. De atunci n-am gasit pe nicaieri mirosul. Dar stiu ca mi-ar aduce mai multe amintiri…

  58. Brune

    Imi amintesc si acum destul de clar,chiar daca nu au trecut chiar foarte multi ani de atunci, poate vreo 10,cum “Moasa”caci asa ii spuneam eu avea mereu grija de mine.Ma duceam mereu la ea si o ajutam toata ziua.Parca vad si acum bucataria saracacioasa de tara cu doua incaperi(bucataria propriu zisa si camara),cu praguri inalte pe jos pamant acoperit cu presuri taranesti.Imi este dor si acum sa vad cum,ma primea cu bucurie in camaruta aceea destul de intunecoasa si imi punea pe masa un pahar mare de cristal,clar,in care imi turna apa si amesteca cateva lingurite de zahar brun.Imi placea atat de mult si mi se parea ca nu exista nimic mai delicios.Insa desigur nu acesta este mirosu copilariei mele ci doar…….poate partea dulce.
    In randurile urmatoare va voi dezvaluii insa ceea ce s-a dovedit a fi mirosul care imi este impregnat in memorie.
    De fiecare data cand eu imi savuram cumintica “bautura minune”Moasa se apuca de framantat aluat pentru facut gogosi…nimic mai simplu:oua,zahar,drojdie faina, lapte iar la final urama sa adauge insa ceea ce dadea gust adevarat gogosilor.Esenta aceeia galbuie intr-o sticluta cu forma nedefinita cu miros dulce…foarte putin acrisor si putina aroma de vanilie …un miros care nu il pot inlocuii sau asemana cu ceva.Din pacate nici mama nici bunica nu stiu la ce esenta ma refer cand le povestesc dar cred ca as recunoaste foarte usor mirosul acela care canva il adoram……

  59. psychoralu

    In fiecare duminica, bunica mea pregatea ceva bun. Ma trezeam de dimineata, mergeam la biserica si ma intorceam invaluita in mirosul subtil de tamaie… O mana lunga, invizibila, ma tragea inapoi acasa exact cand bunica scotea din cuptor placinta calda ce mirosea a scortisoara, peste care se asterneau cuminti troiene de zahar vanilat. Zambetul ei era cald ca si placinta cu mere, copilaria mea era atat de aromata :).

  60. lilianapopa

    Eu nu vorbesc nostalgic despre parfumurile copilatiei, pentru ca ele ma insotesc in fiecare imprejurare a vietii mele de adult, ca o prelungire a copilului din mine…
    Astfel, toate parfumurile mele vorbesc de perioada aceea minunata, la tara, la bunici…Pur Desir de Lilas de a Yves Rocher imi aduce liliacul de la poarta in par, Anais Anais ma duce la zambilele de la portita veche, Guerlain Herba fresca ma poarta spre iarba proaspat cosita de pe dealuri, Dirissimo imi picura in suflet lacramioarele din padurea stejarilor din vale, cu zmeura multa mirosind ca Hot Couture de Givenchy…cu narcise salbatice ca din Glow de JLO, cu tei adus de Elizabeth Arden spre mine cu Red Door..

    Nu mi-e dor de aromele coilariei mele, pentru ca m le-am adus in sticlute mici, acasa.
    Cu fiecare parfum pe care il cumpar, mai regasesc o bucata de copilarie.Zilele astea am intrat din nou intr-o parfumerie, si o alta aroma din copilarie m-a ademenit. Vanzatoarea, amabila, imi zicea ca e ultima noutate de pe piata si nu stia de ce zambesc…pentru mine nu era nou,redescoperisem pe fundul sufletului inca un fragment de copilarie:nuferii.

  61. talida

    In mintea mea parfumul copilariei mele este mereu asociat cu mirosul mereu proaspat si dulce de flori albe al mamei mele, cea mai luminoasa si scanteietoare icoana a sufletului meu….
    Pentru orice lucru exista un nou inceput, o prima data, o prima amintire, o prima zi din toate cele cate vor urma….
    Asa a inceput si prima mea experienta cu parfumul sufletului meu, Premier Jour, o frumoasa aducere aminte a ceea ce a insemnat pentru mine copilaria mea, o copilarie minunata, lipsita de griji, cu aroma de portocale si madarine sub pomul de Craciun si cu nelipsitele prajituri cu vanilie si migdale pe masa. Este parfumul cu care imi incep fiecare dimineata, care ma inveseleste si care imi aduce mereu aminte ca fiecare zi din viata mea este un nou inceput sau poate chiar inceputul celei mai frumoase calatorii care va sa vina….

  62. sorystyle

    Copilaria mea e un acord misterios de iz proaspat si primavaratic de frezii, florile preferate ale mamei, a carei prezenta am asociat-o mereu cu mirosul lor tandru si diafan, cu valuri de cirese pe care le culegeam la bunici in vacante si tonalitati de liliac mov care ne insotea pasii tineri in locurile de joaca.
    Anii gingasi se pierd in mirosul inconfundabil de cerneala proaspat asternuta in cuvintele unei copilarii inocente si lipsite de griji, dar efemere ca o adiere de vant.

  63. mihaelanec

    ………..nostalgie, placuta nostalgie.Un cuvant care defineste pe deplin acest parfum. Si acum imi aduc aminte de parfumul veri, al vacantelor de vara petrecute la tara la bunica. Un cokteil de miresme specifice de la tara, care si-l pot inchipui doar cei care au petrecut cel putin cateva zile in mijliocul naturii……Un miros specific pentru fiecare lucru facut acolo unde totul erea natural si intradevar ecologic, un miros de neuitat si pe care o sa-l pastrez in mintea mea pana la sfarsitul zilelor mele pe acet pamant

  64. FeeltheBetch

    intotdeauna mi-a placut scortisoara, iar din multitudinea de mirosuri pe care le asociez cu copilaria mea intotdeauna imi vine in minte minunatul parfum al scortisoarei…. hmmm, imi aduc aminte de prajiturile mamei de fiecare data cand acum incerc sa le fac si eu, inchid ochii si vizualizez toate bunatatile dulci, de casa, naturale pe care le savuram cand eram mic … yummy

  65. DiaconuAnca

    Am copilarit la tara intro casa desprinsa ca din povesti care se afla undeva pe un deal..era singura de pe acel deal..aproape de o livada ..iar mai sus o padure ..ce vremuri frumoase…imi placea la nebunie sa merg cu tatal meu in padure…aveam chiar si o poienitza preferata acolo, unde cresteau felurite flori..mie imi placea ciubotica-cucului…insa in curte liliacul emana un miros divin…si obisnuiam sa aleg floricelele cu 4 petale ca sa imi aduca noroc.datorita numeroaselor flori din zona parintii mei se ocupau cu apicultura..un alt episod important in copilaria multor copii este toamna la bunici..bunica facea o dulceata nemaipomenita de trandafiri..mirosul era extraordinar ..pe masura ce povestesc imi amintesc de iasomia din curtea bunicii sau de parfumul inconfundabil de regina-noptii (parfumul ei este cu adevarat special)..iar cand am mai crescut imi placea ff mult sa adun floarea de tei pentru ceai impreuna cu prietenii:)))..o adevarata aventura. Asadar nu pot spune ca un singur miros mi-a marcat copilaria pentru ca a fost o perioada minunata deoarece am trait intr-o zona superba si aveam toata ziua ceva de descoperit ..nu ma plictiseam niciodata…imi este dor de acea perioada8->

  66. karmen

    Mirosul copilariei mele ….nu cred ca este doar unu dar cu siguranta imi aduc aminte de mirosul de turta dulce (cred ca in acea perioada era unul dintre putinele dulciuri din alimentara),imi mai aduc aminte de mirosul rondului de trandafi din fata blocului in timp ce saream coarda si jucam sotron.Cand mergeam la buna (eu asa ii spuneam bunicii) tot timpul ne astepta cu paine calda parca acum ii simt mirosul,spunea ea “fac pita buna ca vin copii de la oras” (pacat ca nu mai este printre noi 🙁 )

  67. roxana1981

    Mi-am petrecut cea mai mare parte a copilariei la tara si nimic nu mi s-a parut mai frumos decat cerul cu stele vazut prin podul casei in noptile de vara. Imi cufundam gandurile in infinitul albastru cu sclipiri stralucitoare si-l lasam sa-mi umple sufletul cu linistea si lumina lui. Nu eram decat eu si cerul… Cu ochii mei de copil, as fi vrut sa-l cuprind pe tot si sa-l iau cu mine la oras dupa terminarea vacantelor. Cerul cu stele imi parea o poarta spre un alt univers, incarcat de mister, unul care nu poate fi cucerit, ci doar admirat….

    Podul casei bunicilor era lumea mea de basm… Erau acolo cufere mari si mici in care scormoneam dupa “comori” cat era ziulica de lunga, cufere la care se adaugau an de an altele, asa ca eu si cele doua mate ale casei nu ne plictiseam niciodata. Printre ele, am gasit mai tarziu lada de zestre a bunicii in care pastrase rochia de mireasa, voalul, pantofii, niste poze mai vechi de cand erau ei copii (bunicii mei fiind practic vecini au copilarit impreuna) si pana cand au avut ei insisi copii la randul lor. Si cea mai frumoasa “comoara” descoperita de mine au fost niste scrisori de dragoste pe care si le scrisesera bunicul si bunica in tinerete, scrisori pe care le-am citit mai apoi in secret ani la rand visand si eu la printul meu care sa nutreasca pentru mine simtaminte tot asa de frumoase si de profunde… Asa s-a derulat copilaria mea, in podul casei bunicilor, unde petreceam ore intregi ziua si unde ma furisam apoi noaptea ca sa admir cerul cu stele si sa respir parfumul noptilor de vara.

    Si acum mai simt mirosul inconfundabil al podului, al cuferelor cu “minuni” asa cum le spuneam eu, al pozelor vechi de familie, al scrisorilor cu parfum de trandafir salbatic… parfumul vremurilor de odinioara.

  68. diane

    Am inceput si aproape am si terminat sa fiu copil in anii comunismului. Cand eram mica mica imi trezeau interesul portocalele invelite in foita metalica rosie – nelipsite de Craciun si serbetul de trandafiri facut de bunica. Toata casa bunicilor era de fapt un univers al miresmelor: perele oranduite frumos in camara, teiul pus la uscat in odaia de la strada… Apoi cand am mai crescut putin am inceput sa dau atentie unor alte arome. Mama avea o fosta colega de liceu in acelasi oras cu bunicii si o vizitam de cate ori mergeam acolo. Era o tipa foarte cocheta, genul de femeie pe care o vedeam in “revistele cu haine” pe care le rasfoiam cu infrigurare alaturi de colegele de clasa. Casuta ei era ca un vis pentru mine. Intrai de afara direct in sufragerie (transformase holul in camera), intesata cu carti, reviste, discuri si obiecte decorative. Dar cel mai mult imi placea la baie. Recipiente de tot felul, cutiute si sticlute se gaseau peste tot intr-un fel de dezordine studiata, foarte sic. Aromele lor erau in perfecta armonie desi aparent amestecate. Cu toate ca n-am reusit sa identific vreun parfum anume, am si acum in memorie mirosul acelei bai..

  69. onyss

    Parfumul care mi-a marcat copilaria si mi-a infrumusetat viata a fost cu siguranta gradina imensa de trandafiri lalele , de flori ce inconjura casa bunicii mele. In fiecare vara cand mergeam la tara la bunici dimineata mireasma florile combinata cu aerul curat mi-au marcat copilaria si mereu merg cu mult drag si dragoste la tara . Acolo am cunoscut pentru prima data ce inseamna o prietenie adevarata deoarece dimineata cand mirosul era profund eu si prietena mea am depus un juramant ca mereu vom fi una alaturi de alta. Multumesc ca mi-ati reamintit acele vremuri .

  70. soryna26

    In fiecare week-end tin minte ca mergeam la bunica mea la Giurgiu. Abia asteptam sa gust din acel ceai minunat de izma pe care bunica mea il servea impreuna cu o felie de paine prajita cu dulceata de visine. Bineinteles ca si acum merg la bunica, nu in fiecare sambata, dar de fiecare data inainte sa ajung o sun si ii spun sa ma astepte cu ceai de izma si gogosele delicioase :)!

  71. MayTrey

    M-am ascuns într-un colț întunecat al camerei ca să nu mă găsească nimeni…mă joc cu ochii, cu soarele, cu umbrele…O simt dar nu o văd…e întuneric, e lumină, e fericire, e tristețe, e aproape, e departe….e mereu un joc a două stări total opuse… Miroase a pat mare, singuratic, acoperit cu catifea verde, miroase a râs de femeie…un râs tineresc și pasional, cu toate ca e al unei femei trecute de 50 de ani…miroase a perle mari, albe pe jumătate ieșite dintr-un cufăr negru de lemn…miros, mă uit, miros…. E acolo..o simt , o miros, o aud…și totuși nu mai e….

  72. irim

    Pentru mine copilăria începea cu vacanța de vară și vacanța de vară începea cu mirosul de crini albi culeși de mama din grădină pentru doamnele învățătoare.
    Iar vacanța de vară înseamnă pentru mine amestec de miros cald și alene al vacilor duse la pășunat cu miros de porumb copt pe jar, miros de iarbă înaltă și flori de sânziene, de păr ud de ploaia căzută din senin peste dealuri cu cel de margarete presate între filele cărților lui Alexandre Dumas, miros de mânătărci găsite după lungi căutări sub frunzele de la umbra pădurii și mere acre culese pe furiș de peste gard, miros de zarzăre stropșite pe pământul reavăn de la cea de-a doua sapă a viței de vie, mirosul răcoros din zăvoiul de pe lângă Olteț și miros de salivă cu care “înmuiam- usturimea pielii după pișcăturile furnicilor roșii.
    Pentru mine mirosul copilăriei înseamnă toate miasmele vacanței de vară la țară care mă fac să zîmbesc duios de fiecare dată când mă gândesc la ele…

  73. ministryofsound

    Cine nu isi mai aduce aminte mirosul de mere coapte?in cuptorul cu foc de lemne de la bunici unde in prag de iarna ne delectam cu aceste fructe al caror miros nu o sa_l pot uita niciodata!

  74. cristinalex

    Pot sa inchid ochii si sa-l simt! Si cat l-am mai cautat… Si acum il caut! Poate pasinuea mea pentru parfumuri, poate faptul ca nu ma pot limita la esenta unui singur parfum este “din cauza” faptului ca nu gasesc acel miros… al unei PUDRE! O cutie inalta, o pudra pentru adulti si copii, alba care avea mirosul cred ca al tuturor florilor din lume! Acela este mirosul copilariei mele… imi amintesc ca Mama mea tinea foarte mult la acea pudra, ca o conserva cat putea ea de bine, ca o folosea pentru mine si pentru ea in “ocazii speciale” … inchid ochii si-l simt!

  75. yryna91

    Mirosul dulce si proaspat al florilor de tei pot spune ca este mirosul pe care il asociez cu o perioada foarte frumoasa din viata oricarui om,si anume copilaria.Nu simteam acest miros undeva la sat,in linistea naturii,deoarece bunicii mei locuiesc in oras,din pacate poate.Acest miros il simteam de fiecare data cand coboram cele 4 etaje ale blocului in care am stat multi ani,in luna iunie,cand infloresc teii.Erau 6 tei in fata blocului,sub unul dintre ei o bancuta…era o adevarata placere sa stau acolo cu prietenele ore in sir sa vorbim de problemele noastre copilaresti,de visele noastre nemarginite,totul in aroma florilor alb-galbene de tei.Mama obisnuia in acea perioada sa puna flori de tei la uscat pentru ceai si in bucatarie persista acelasi miros placut din fata blocului.Acei tei inca exista acolo,au mai crescut,au coroane mai bogate si flori mai multe,dar eu trec rar pe langa ei deoarece intre timp mi-am schimbat adresa.Mirosul teilor imi place foarte mult si acum,iar de fiecare data cand trec pe langa un tei inflorit iau o floricica si o miros minute in sir.

  76. Adelusha

    Copilaria mea a fost cu siguranta marcata de vacantele petrecute “la vie”…adica, intr-un sat in judetul Galati, unde mama si toate rudele de pe filiera mamei, au mostenit o vie marisoara de la un unchi.Acolo ma intalneam cu toti verisorii pt lastarit, prasit, stropit, cules. Noua ne revenea sarcina sa caram toti lasatarii taiati care aveau un miros unic: de crud, de proaspat, de verde- asta fiind mirosul de vie primavara.In urmatorul sezon semnficativ pt noi-vara, ne delectam cu verzaciunile:boabe de struguri cruzi cu inconfundabilul miros si gust de acru, de necopt, care ii savuram desi ni se strepezeau dintii sau ne durea burta.De cate ori am fost certati de parinti din cauza ademenitoarelor boabe verzi!Iar sezonul care era cel mai important pt noi era bineinteles toamna:cand strugurii erau copti si aveau un miros dumnezeiesc: erau atat de parfumati, incat uitam sa mai numaram care sunt randurile viei noastre si deja treceam pe ale vecinilor, poposind un pic si la un par care reprezenta semnul de hotar intre randurile noastre si cele ale vecinilor.Deja era prea frumos pt noi:strugurii cei aromati “asezonati” cu perele care aveau parca miros de tamaie de coapte ce erau ,ne desfatau cu adevarat simturile olfactive si gustative.De atunci imi reamintesc cu placere de aroma fructelor din copilarie….in special cea de struguri si pere, de care ma bucur si acum din plin in fiecare an.

  77. Lille

    Cand ma gandesc la copilarie imi este imposibil sa nu ma gandesc la toate nazbatiile pe care le faceam impreuna cu verisoarele mele..si inca un lucru ce ma leaga de copilarie -cozonacul bunicii. In fiecare an,inainte de o sarbatoare mai importanta bucataria bunicii era dominata de o esenta puternica de vanilie, nuca si blat cald de cozonac..Acest parfum ne aducea o raza de lumina pe fata. Nu cred ca este un alt parfum care sa imi aduca aminte de copilarie ca acela..Nici macar fursecurile mamei sau tartele cu fructe nu se ridica la acelasi nivel..

  78. danuzzta

    Tin minte o vara, eram la tara la bunici, ceea ce nu se intampla prea des. Langa fantana aveau salcami si arbusti de soc, ce frumos mai miroseau. Iar seara nu ne induram sa intram in casa atat de placuta era mireasma florilor. Florile au aroma foarte placuta, racoritoare, proaspata. Florile de soc erau magice, albinele nu veneau niciodata la ele. Si ce buna era socata facuta de mamaie.
    Imi este dor de aroma florilor de soc, imi este dor de copilarie, imi este dor de tara.

  79. muli

    Viscoleste,si stau cu coatele pe geam numarand fulgii. E prima zapada si cea mai frumoasa, miroase a rece , miroase lemn ars si a caldura. Fulgii cad si tot cad ,ma absorb in dansul lor iar eu mi-as dorii sa pot fi Craiasa cea buna a zapezii , sa ma inalt printre ei.
    Soarele coboara in padure , cerul se umple de stele , iar acum in sfarsit sitam…
    intr-o agitatie zgomotoasa sar catre usa mare din lemn ,in bratele bunicii. Era timpul sa desfacem portocalele; mirosul lor imi desena in fiecare toamna linistea iernii si imi zgribulea in suflet nerabdarea.

  80. adealex

    O adevarata provocare concursul acesta , am stat cateva zile sa ma gandesc ce miros mi- a marcat mie copilaria? Aseara cand am iesit in oras m-am dat cu un parfum primit de la cumnata mea , Maria , pe care nu-l mai folosisem de multa vreme . Imediat dupa prima pulverizare am trait un sentiment de recunostere , recunosteam foarte bine acel miros … am plecat in oras , am petrecut dar eu cu gandul tot la parfumul ce-mi aducea cate o adiere din trecut . Noaptea trecuta am visat …. ,,eram la bunica mea , era iarna si focul facut in soba cu plita din bucatarie , bunica torcea lana stand linistita pe pat si din cand in cand mai pune niste bobite frumos mirositoare pe plita sobei , acestea scoteau un parfum divin , un parfum magulitor “, si m-am trezit zicand cu voce tare : ,, Tamanie era ” . Dimineata cum m-am trezit am pus mana pe parfum si l-am mirosit , da asa era mirosea a tamaia pusa de bunica pe plita iarna cand se facea focul … acum pastrez cu sfintenie acel parfum , doar el mai face legatura cu fericirea copilariei si viata linistita si fara griji de odinioara ! Si asta numai cu ajutorul site-ului Tabu , da , asa am reusit sa-mi dau seama ce parfum mi-a marcat copilaria ! Multumesc Tabu !
    Adelina Dinulescu

  81. blue

    Titlu concurs-provocare!

    Primul gînd-COPILĂRIA MEA MIROASE A ALCOOL ÅžI A LACRIMI!!!
    Scormonesc în memorie după o esență mai veselă…și simt în nări un amestec ciudat de esente de… “pădure primăvara devreme”, “busoioc”, “scrob”, “mere sinap”,”crema de zahăr ars”, struguri “delevar”, “flori de mălin”, “nuci verzi”, “iarba proaspăt cosită”, “fînul uscat”…și fiecare mireasmă îmi evocă o altă amintire și lista ar mai putea continua dar orice mi-aș aminti nimic nu are forța primului gînd…nici un parfum nu m-a marcat mai puternic decît cel de “tată beat” și “mamă aspră, tristă și înlăcrimată”…

  82. mymaria

    Merg incredibil de incet,scotocesc prin geanta cautand ceva ,ma opresc simuland ca formez un numar pe telefonul mobil, un nume pe care cu greu il gasesc in agenda,imi pun ochelarii de soare dar stai..e innorat.Sa-mi aprind o tigara ? Nu. Nu m-am obisnuit sa fumez pe strada,am nevoie de ritual :fotoliu,ceasca de cafea,scrumiera.Mai bine mai caut ceva prin buzunare !
    Barbatul din curtea casei in fata careia m-am oprit ma saluta zambind.E amuzat de confuziile mele nestiind ca de fapt imi cautam …copilaria.Nu in buzunare,in geanta sau in agenda telefonului ci in mirosul ierbii taiate proaspat de el.Ametesc de placere,de dor,de o stare de bine.
    Simt ca lacrimile incep sa-si fac loc sub pleoape-mai bine imi pun ochelarii.
    E bine totusi !!!
    Ar fi si mai bine daca ar fi iarba tarii mele..

  83. Tavi

    Copilaria miroase in general a fericire, lipsa de griji si siguranta ca intotdeauna e cineva sa-ti rezolve problemele.Nu stiu poate citind comentariile de mai jos de regaseseti oarecum in fiecare miros , te regaresti pur si simplu in copilarie.Si pentru mine copilaria inseamna in primul rand bunici si in fiecare gand si lacrima pentru ei se simte undeva , inca viu mirosul bunicii mele. asta in pricipal pentru ca in camera ei mirosea a lamai . Si a vanilie .Tot timpul pastra in dulap lamai sau coji de lamai si batoane de vanilie .Intr-o alta camera obisnuia sa usuce prune si gutui, in alta flori de tei.Cand intru acum incerc sa redescopar acest aceste arome, poate in dorinta de a o regasi pentru o clipa.Pe ea sau poate copilaria care a trecut……S-a dus asa cum s-au dus si ei.
    Undeva in sufletul meu copilul nu a crescut , a ramas sa traiasca in parfumul si bucuria acelor ani.Sper sa pot sa il invat pe copilul meu ce inseamna bucuria unor amintiri frumoase care iti umplu supletul de fericire , care iti apartin si te poti intoarce cu drag la ele ori de cate ori ai nevoie.
    Cred ca fiecare din noi simte nevoia la un moment dat sa poata vorbi despre asta.Va multumesc.

  84. VOLOLO

    parfumul copilariei mele nu e tocmai un parfum..e mirosul intepator de camera de spital ,sterila, rece pe care am “vizitat-o “pina la refuz.

  85. gurita1809

    Parfumurile copilariei…sunt multe…Acum stau la birou si incerc sa-mi aduc aminte ce-mi placea cel mai mult cand eram mica…. Copilăria este ca o lume de basm, unde totul este frumos si bine…toata lumea te iubeste si te ocroteste…si-ti ofera tot ce este mai bun…Parfumul care imi aduce aminte de copilaria mea este aroma de cacao calda pe care o simteam dimineata cand mama imi pregatea cana cu lapte cald in care picura si cacao fierbinte…altfel nu beam laptele…De atunci am ramas fidela acelei arome…si o caut mereu, in bomboane cu crema de cacao, in inghetata de cacao, in ciocolata cu crema de cacao iar in week-end cand sunt acasa, dimineata beau o cana cu lapte cu cacao…si-mi amintesc acele vremuri frumoase, fara griji, fara stres, si imi dau seama ca nu stiu cand s-a terminat copilaria mea…Chiar daca fizic imbatranim, sufletul nostru ramane vesnic un suflet de copil…

  86. ilens2006

    Parfumul copilariei mele…
    Imi place si nu imi place sa imi amintesc de copilaria mea.Amintirile sunt cu atat mai dureroase cu cat cea care era icoana sufletului meu si a copilariei mele s-a prapadit acum 3 saptamani :mama.
    Ea a fost lumea mea , ea m-a crescut singura si nu a avut niciodata bani sa isi cumpere un parfum adevarat…
    Dar am in nari ceea ce viata a creat din arome si imprejurari : parfumul copilariei mele.Astazi daca privesc in trecut simt mirosul cernelii cu care scriam cand eram copil, mirosul lampii cu gaz cand ne opreau curentul electric, mirosul cartilor proaspat iesite de sub tipar si care se vindeau imediat la librarie, mirosul viorelelor pe care le ofeream mamei primavara pentru ca erau cele mai ieftine, mirosul a sute de femei transpirate care munceau din greu intr-o fabrica de confectii si unde stateam alaturi de mama numai sa nu stau singura acasa.
    Si mai presus de toate este mirosul mamei mele.Il pastrez inca in nari si sper ca timpul sa nu mi-l stearga niciodata…
    Ma alatur tuturor celor care au pierdut pe cineva drag si vreau sa inchin aceste putine randuri mamei mele in semn de respect pentru tot ceea ce a facut pentru mine in aceasta viata.
    Mi-e dor de tine, mama…

  87. mariabuleu

    Cand ma uit in jur vad doar un birou cu o groaza de hartoage si agitatie..multa agitatie, de aceea inlatur acest simt si in perfecta orbire sunt capabila sa simt. Parfumul doar un pic dulce de pe hainele mamei cand ma ascundeam in dulapul ei; naftalina din camera “buna” a bunicilor unde cotrobaiam dupa cine stie ce minuni sperate; mirosul zapuselii verii, amestecata cu praf si cirese prea coapte ce aduceau o liniste suverana; bunicul ce venea cu miros de colonie din aia buna amestecata cu portocale si zapada.. o zapada cu ciocolata si cu Mosu’.
    Copilaria ne condamna la o continua tanjire dupa mirosul soarelui de dimineata si dupa bucuria in simplitate.

  88. lgi28

    Ce frumos….mmm…da, imi amintesc perfect.eram prin a-vII-a.Toni (prietena mea de cursa lunga)si cu mine ne strecuram in camera parintilor ei.mama ei tocmai primise cadou un parfum adevarat,avea si cutie de carton in interiorul celei lucioase…sa-l desfacem!ne bate imima direct in timpane,am atins sticla robusta si satinata,se simte o unda usoara de parfum;Dumnezeule! Cred ca lesin…ating cu narile capacul satinat…ca aroma…ce rasfat…un pic excitant…o tandra mangaiere…citrice cu iasomie,muschi verde si caprifoi…ma simt o frunza pe care aluneca incet o bobita proaspata de roua care parca pastreaza usoare urme de la intalnirea cu rafinata noapte…Aroma adolescentei mele
    Multumesc pentru clipa

  89. oachy

    Desi a trecut ceva timp de cand perioada teoretica a copilariei mele a luat sfarsit, nu mi-a luat foarte mult timp sa imi amintesc parfumul care mi-a marcat copilaria. Acesta este parfumul de lacramioare al bunicii. Acum cativa ani am gasit niste sapunele foarte ieftine care miroseau exact la fel. Nu erau de calitate si nu le foloseam pentru spalat ci le puneam in dulap in haine.

  90. ariannatpm

    Intodeauna mi-au placut lucrurile aparent simple ,dar in esenta sofisticate de aceea mirosul care mi-a marcat copilaria este cel al unei frezii ,o floare simpla insa cu un miros atat de puternic precum si caracterul meu.Fiind zodie de foc ,sunt o persoana puternica, ambitioasa , cred ca de aici provine si placerea mea de a folosi parfumurile tari , ma gandesc la acest lucru tocmai pentru ca de mica imi doream ca parfumul meu sa fie penetrant , puternic , la fel ca mirosul acelei simple flori .Spun ca mi-a marcat perioada aceea a vietii deoarece si in ziua de azi cand am devenit o persoana adulta nu pot folosi parfumuri care nu contin esenta acestei flori.

  91. aduta

    am ramas chiar eu surprinsa de cat de repede mi-a venit in simturi acel miros…………
    de fapt as putea spune mirosurile, pentru ca sint 2 :
    -mirosul rufelor intinse la uscat pe sarma din curtea parintilor, dupa ce au fost spalate cu sapun facut de mama in caldarea de tuci, si limpezite in apa raului Iza, care curge in spatele gradinii noastre.
    copil, adolescent si apoi om matur fiind, am participat la ritualul spalarii rufelor la rau, pina in 1992 cind mi-am convins mama sa-si cumpere masina automata.
    iar de atunci ………….. hainele noastre miros banal, a detergent.
    -mirosul lenjeriei de damasc proaspat spalata, apretata si calcata.si acum ma trec fiorii cind imi aduc aminte cu cita bucurie ma strecuram in asternutul proaspat
    oameni moderni fiind, noi nu mai apretam lenjeria, sau cumparam apret ,,de gata” ! o singura data am intrebat-o pe mama ce punea in faina folosita la apretat.mi-a facut cu ochiul si a zambit.atit.
    mi-ati dat o idee Tabu: ce ar fi daca i-as arata copilului meu, aceste amintiri parfumate? raul Iza curge tot prin spatele gradinii bunicilor!Multumesc Tabu!

  92. klariam

    Mirosul copilariei mele este cel simtit de spiritul copiljavascript:;ului din mine pe care l-am cunoscut acum multi ani si care inca traieste in mine. Acest copil, stand asezat pe iarba umeda intr-o atmosfera inchisa si misterioasa, SIMTE umezeala din pamant, din aer, din copaci…Umezeala este insasi sentimentul de ocrotire pe care Pamantul il are fata de toate fiintele care traiesc aici. Aerul e incarcat de acesta stare si nu iti da voie sa-l respiri. Te sufoci de toata bucuria pe care aerul o are cand este peste tot si umple toate spatiile goale care primesc cu mare deschidere acest aer imbibat de bucuria abundentei. Intins pe spate, copilul poate simti si mai bine acel miros care ii intra prin piele si sub acel miros care a patruns pamantul pe care sta, poate simti inima Pamantului cum bate in acelasi ritm cu inima lui.

  93. irinau

    Parfumul copilariei este unic pentru fiecare dintre noi…el ne poarta catre acel univers magic si colorat in care noi eram copii. Pentru mine este suficient sa trec pe langa un parc sau o gradina in care iarba a fost taiata de curand. Instantaneu sunt coplesita de un val de senzatii duioase care ma teleporteaza in gradina bunicilor la umbra racoroasa teiului. Franturi de timp incep sa mi se deruleze in fata ochilor. Il vad pe bunicul cosind trifoiul din fata casei. Aud zumzetul albinelor de care trebuia mereu sa ma feresc cu grija. Vocea calma a bunicii si mainile ei muncite. Brusc mi se face o pofta nebuna de porumb copt pe jar. Un zambet involuntar imi scapa la amintirea nazbatiilor pe care le mai faceam alaturi de tovarasii de joaca. La sfarsit, mai inspir inca o data puternic de parca as putea sa fur acel parfum de iarba proaspat cosita si sa il simt la nesfarsit…parfumul lungilor zile de vara ale copilariei.

  94. dixxie

    Da, e clar, mirosul care mi-a marcat copilaria este cel de fier…mereu dupa ce petreceam de la 3 ore in sus dandu-ne pe hutulusul din curtea casei aveam un miros tipic de fier ruginit. Seara ma culcam cu el, dimineatza ma trezeam tot cu el, pentru ca indiferent cat de mult ma spalam, aroma lui persista. Si azi, orice miros care imi pare ca pare a fi fier, reuseste sa imi aduca un zambet pe buze.

  95. rusucorina

    de cate ori ploua imi aminteste de copilarie,pentru ca find de la tara dupa ce ploua ieseam in curte ,desculta si ne jucam in noroi pana ne puneam si pe fata si prin par de fapt ajungeam ca niste porcusori,dar cel mai important era mirosul ploii.era un miros pe care nu pot sa vi-l descriu dar cert este ca de cate ori ploua imi aminteste de copilarie si imi vine sa-mi arunc incaltarile si sa ma bag cu miinile in noroi.iar mirosul ierbii ,da mirosul ierbii proaspat crescute al coltului de primavara al celei proaspat tunse nu l-ati simtit niciodata in nari ?nu v-ati plimbat prin parc si sa vi se intample sa tunda muncitorii iarba si sa va vina sa va tolaniti prin ea sa prinda hainele mirosul ierbii proaspat tunse si sa il duceti acasa?acel miros e mirosul copilariei mele ,pentru ca ma duceam cu mielutii la pasune si cat ei isi umpleau stomacelu eu ma tolaneam pe iarba proaspat crescuta.ce zile,ce copilarie!!!!

  96. carmenrux

    Parfumul care mereu ma duce cu gandul la copilarie e parfumul de frezii. Si acum , la 35 de ani , de cate ori simt acel parfum pe strada, ma intorc cu ani in urma , atunci cand am primit acel parfum de la prietena mea. Era o sticluta mica , cu vreo 5 ml de parfum, era din basarabia si mirosea divin. Nu am mai gasit niciodata acel parfum sau macar ceva care sa fie asemanator. Il mai simt rar pe strada, dar de fiecare data nu am putut sa intreb purtatoarea parfumului de unde il are si cum se numeste. ma puteti ajuta?

  97. jolie06

    Mirosul copilariei este cel mai frumos : are tot ceea ce ti-ai putea dori de la un parfum, o combinatie de sarat, dulce, acru si amar. Toatele aromele sunt reunite intr-un parfum simplu dar magic prin prospetimea, libertatea, inocenta, optimismul, bucuria, speranta, armonia, veselia, fericirea cu alte cuvinte, pe care le emana tineretea unui copil. Copilaria este cel mai de pret lucru pe care l-am avut si care ne urmeaza si ne ajuta in formarea si dezvoltarea personalitatii, este poate singura perioada a vietii tale de care iti aduci aminte cu cea mai mare bucurie si care reuseste sa iti rapeasca un zambet pana si in cele mai triste zile din viata ta.

  98. Anira

    Cum as putea sa uit mirosul de liliac primavaratic din curtea casei acompaniat de povesti precum “Alba-ca-Zapada si cei sapte pitici”, “Cenusareasa”, “Rapunzel”, “Muzicantii din Bremen”, “Hansel si Gretel”, “Printul broscoi”, “Croitorasul cel viteaz” scrise de fratii Grimm. Mica fiind ma ducea in gradina , imi luam o carte cu povesti si la umbra liliacului cu flori superbe in coloristica si miros, ma punem sa citesc. Se simtea un parfum de primavara, un parfum deosebit care te scotea din casa.
    Si acum la fiecare adiere de vant ce poarta parfumul lor imi aduc aminte de vremea copilariei…

  99. moni1tabu

    Anii copilariei mele au parfum de iasomie.E un miros dumnezeiesc, imbatator care iti mangaie simturile si te ridica pe loc intr-o lume de visare.Acest miros mi-a ramas intiparit in minte din perioada cand fiecare vacanta de vara o petreceam la bunici si obisnuiam sa-mi pun in par iasomie si ma inchipuiam o zana….

  100. Adelusha

    Unul din “parfumurile” care mi-au marcat copilaria este mirosul provocat de o nazbatie de-a mea…Fiind o “gospodina” desavarsita imi placea de multe ori sa-mi depasesc maestrul- adica pe bunica.Asa ca intr-o zi m-am apucat sa prepar serbet de zmeura.Totul executat intocmai, mirosul de zmeura deja ma purta spre visare- ce gustos va fi serbetul!…asa ca am pus toate ingredientele intr-un castron de plastic la foc mic si in foarte scurt timp…vraja, vrajitorie un miros necunoscut mie pana atunci a umplut bucataria bunicii(bunica fiind prin vecini)!Mirosul apetisant de zmeura nici macar nu se mai resimtea, ci doar mirosul acela despre care la acel moment puteam spune ca e ciudat si cam neplacut…si vraja se parea ca se aprofunda:portiuni intregi din castron dispareau ca prin minune iar mirosul devenea din ce in ce mai puternic.Norocul meu ca bunica a venit la timp si a remediat cum a putut problema, nu m-am ales nici cu vreo pedeapsa intrucat intentia mea era de invidiat, probabil de aceea nici acum nu-mi displace foarte tare cand miroase a “ars” ci ma amuza teribil.In plus de asta am fost recompensata in acea zi cu serbet de zmeura, a carui aroma divina nu-mi ajungea sa-mi umplu narile…asta pana in momentul cand a fost gata si nu ma mai multumeam doar cu mirositul!

  101. ramo22

    Imi amintesc ca bunica avea o adevarata colectie de parfumuri in diferite sticlute de diferite culori si forme… atunci nu stiu daca se numeau parfumuri dar stiu ca le ziceau “apa de colonie”. aveau un miros foarte puternic dar stiu ca nu vroiam sa ies din casa pana nu ma dadeam cu ele si ziceam ca asa poarta domnisoarele si eu sunt o domnisoara si nu pot iesi din casa neparfumata 😀 Parfumurile bunicii fac parte din copilaria mea si reprezinta o bucatica din mine… si acum mai are sticlutele de parfum care sunt umplute cu apa sa se vada ca e ceva in ele… De multe ori cand merg pe acolo ii duc bunicii diferite parfumuri sau mostre pentru ca stiu ca i-au placut dintotdeauna si mi-a transmis si mie aceasta pasiune de a colectiona si de a fi mereu parfumata “cu copilarie”…

  102. ramo22

    Cand eram mica bunica mea avea o adevarata colectie de parfumuri in diferite sticlutede diferite forme si culori nu stiu daca si atunci li se ziceau parfumuri dar in mod sigur se numeau “apa de colonie” fara de care nu ieseam din casa pentru ca eram o domnisorica iar “domnisoarele nu ies din casa neparfumate” 😛 si acuma mai are in vitrina aceste sticlute dar sunt umplute cu apa, le-am consumat de mult dar de fiecare data cand merg pe la bunica nu uit sa ii duc o sticluta de parfum sau niste mostre… chiar daca nu am mai gasit acel “parfum din copilarie” totusi amintirea lui face parte din mine si imi aduce aminte de toate clipele frumoase pe care le-am trait…

  103. Dede

    Copilaria mea a fost una de vis.Si ca orice alta copilarie ramane marcata de unele amintiri legate de diverse locuri.Deasemenea unele mirosuri iti raman impregnate adanc in memorie,si iti trezesc amintiri de mult uitate la simtirea lor.Nici nu ma gandeam vreodata ca , intrand in vechea casa de la tara o sa-mi amintesc unele intamplari care nici macar nu stiam ca le am.Mirosul naftalinei si a tutnului vechi din rafturi mereu imi amintesc de persoane dragi care au ramas vi doar prin acele momente speciale activate la simtul mirosurilor copilariei mele.Imsa cel mai adanc impregnat miros al vremurilor demult apuse pentru mine este clasicul miros al mamei.Cine poate uita cum mirosea persoana cea mai sfanta din viata lui?Primul miros care l-am simtit cand m-am nascut era cel in al parfumui mamei mele.Si la cea mai mica adiere pe care o simt si imita acel parfum unic, fin, imi aduce un strop de nostalgie si de bucurie in suflet.Mirosul atat de monoton al copilariei mele este lucrul cel mai dureros pentru mine la gandul ca niciodata nu o sa il mai pot simti apoi sa o vad pe mama intrand pe usa.Parfumul fin pe care mama mereu il primea la ocazii speciale era un parfum fin adus din “Cehia”.Era cel mai scump de pe piata si persoanele care il purtau erau total norocoase.Insa tata mereu a rasfatato cu un parfum al fel de special , fin , rafinat ca ea.Nu existau prea multe persoane care sa il poarte, deci era extrem de unic, reflectand unicitatea persoanei pe care iil purta.Sticluta lui di cristal frumos ambalata parca as vrea sa o revad si acum.Cand ma gandesc la copilarie parca fosele nazale imi sunt infundate de acelasi parfum superior celorlalte prin toate miresmele anotimpurilor si mirosul painii calde care inca le mai pot simti si acum.

  104. lara

    este un topic extraordinar…nu numai pentru evocarea momentelor bune si fara griji dar si pentru zambetul pe care il avem cu totii cand scriem sau vorbim despre asta…parfumul copilariei mele incepe mereu cu o duminica tarzie din cauza unui somn bun…imi aduc aminte ca eram trezita numai in mirosul de placintute cu branza dulce si turte..vroiam sa mai dorm insa ispita din mine nu imi dadea pace…ma prefaceam ca dorm si asteptam ca mama mea sa plece din bucatarie…ca eu sa fug sa iau in poala pijamalei cate puteam intr’un intercal scurt de timp…intotdeauna ma prindea insa pentru parfumul acela as renunta la 3 zile de somn…:) placintutele mamei mele…acum stiu cat de greu este sa te trezesti duminica dimineata pentru asta:)

  105. elilavi

    Mirosul de iasomie. Am copilarit cu frunzele si florile de iasomie. A trecut atata timp de cand n-am mai simtit mirosul de iasomie… Dar daca inchid ochii miroase a sublim, miroase a iasomie, timpul imi readuce toate aceste senzatii de basm, de magic, de flori de iasomie. Atat de viu este in mine acest miros, incat in momentul in care inchid ochii simt valuri de aer pe care plutesc minusulele, albele, minunatele mele flori de iasomie, miroase la fel ca in copilaria mea. Si aceasta e legatura, puntea peste timp, pe care poti s-o arunci imediat, cu viteza luminii.
    Si-acum traieste micutul copac, e acolo in curtea mea din Valenii de Munte. Ma asteapta in fiecare an, pentru ca nu mai e nimeni sa se imbete cu mirosul lui, nimeni sa se joace cu petalele……

  106. rcc

    Exista momente in viata cind amintirile constituie singura certitudine a fericirii.Interesant cum exista si un miros al amintirilor. Aceasta tema mi-a starnit o nostalgie placut-dureroasa dupa vremurile acelea fara griji si dupa o lume intreaga care a disparut o data cu maturizarea mea intirziata si treptata. Si azi imi aduc aminte de parfumul odaitei strabunicii mele, unde imi petreceam o parte din vacanta. Pereti varuiti in alb, o mobila masiva, dar cocheta, masina de cusut si ghergheful asupra careia statea aplecata si lucra dantelarii delicate, dantele pe care le pastrez si astazi. Mirosul de serbet, de dulceata, de bezele si multe alte dulciuri care erau nelipsite din bufetul care se deschidea ca o cutie cu comori pentru mine. Astazi simțurile încep să zboare, gustul, mirosul, locurile și amintirile, se întorc parcă în copilul din mine..

  107. Iulia22

    Cred ca imi voi aminti si cand voi imbatrani mirosul gingasei copilarii.A fost unic!
    Pentru o clipa sunt din nou copil…
    Ma incalt in graba si ies alergand pe scari sa nu intarzii la joaca.Azi mergem in luca…in lunca noastra verde si parfumata!Miroase a primavara, a libertate, a “departe” de casa, a viata fara griji, dar cel mai imbietor miros e cel al magnoliilor inflorite.Acel miros ma ispiteste sa ma catar curajoasa si cu greu ajung la prima crenguta inflorita, ma chinui sa o rup si…caddd!Un miros dumnezeisc imi umple narile:miroase a crenguta tanara, verde si florile emanau o mireasma de primavara, delicata, imbietor de placuta.Am si uitata ca am cazut! ma doare glezna rau, dar ma ridic fara sa clipesc- am obtinut crenguta cu doua flori mari, albe si parfumate divin!
    Atat de incantate au fost tovarasele de joaca de mireasma incat imi urmeaza exemplul si bineinteles suporta consecintele.
    Ne-an intors acasa tinand cu mandrie in maini crengute de magnolie ce-si lasau in urma mirosul imbietor…Acelasi miros pe care l-ai lasat si tu, copilarie, demult in urma.Clipa, ramai…esti atat de frumoasa!

  108. Mirela Babuta

    Copilăria – perioadă cu sunet de clopoţel – începutul ascensiunii spre cunoaştere, spre lumină, spre frumos îşi pretinde drepturile ei. Nu există om care să nu-şi întoarcă cu emoţie gândurile spre anii copilăriei. Cred ca in copilarie am trait toate clipele indeajuns de profunde si marete astfel incat sa spun “Clipa, opreste-te!”. Parfumul copilariei mele nu vizeaza strict senzatia olfactiva, ci suflul tuturor momentelor inaltatoare pe care le-am trait. Amintirea blandetii cu care eram tratata imi infasoara simturile, iar atotputernicia pe care credeam ca o am ma amuza si ma bucura enorm. Copilaria iti da ocazia sa fii orice, sa fii cel mai bun. Uneori eram artisti.cantam, recitam, dansam, faceam teatru de papusi pe terasa, iar spectatori erau parintii si bunicii nostri care cumparau bilete la intrare.Cu banii castigati ne cumparam bomboane si alte dulciuri. Copilaria revine acum printre gandurile mele ca o alta lume, ceva dincolo de real, intrucat parea sa fie presarata numai cu bucurii, a caror mireasma imi mangaie intreaga ratiune. Mi-as descrie copilaria ca pe un miros fin de lavanda, ce fluiera prin curtea bunicii si incercam sa-l prind, dar nu era tangibil si nu imi ramanea decat sa ma bucur de el si sa mi-l intiparesc vesnic in minte.

  109. adinanine7

    Acest concurs este un prilej extraordinar de a rascoli putin paginile vietii mele, ajungand la una dintre cele mai speciale. Aventura a inceput intr-o secetoasa zi de vara, cand mi-a rasarit in minte miraculoasa idee de a pleca la scaldat, impreuna cu o amica. Sfarsitul celor cateva ore de balaceala au surprins-o pe bunica exact in fata noastra, cu un chip de disperare deplina. Oasele mi s-au imobilizat si o ceata mi s-a asternut in fata ochilor. Stiam ce urma: pedeapsa in pod. Ne-am trezit in fata faptului implinit, inchise in pod, cand nimic nu parea sa amelioreze situatia. Mai fusesem pedepsite si orele treceau greu in acel loc, gandindu-ne la bucatele delicioase care zaceau neatinse pe masa bunicii. Chiar in acea zi, bunica incepuse sa prepare delicioasele sale tarte cu fructe. Mirosul imbietor al blatului rumenit ajungea la simturile noastre, innebunitor. Stomacelele deja plangeau, iar guritele mici salivau. Exista oare vreo sansa de a ajunge la acele tarte? Daca exista, trebuia neaparat sa o descoperim. Dupa doua ore de agonie, faceam un plan, care se astepta a fi unul extrem, dar bun. Si iata-ne catarandu-ne pe acoperisul casei, cu piciorusele zgariate de lemnul masiv, dar o singura dorinta: de a ajunge in “Paradisul bucatelor”, cum ne placea sa “alintam” bucataria bunicii. Ne alegeam cu zgarieturi, vanatai, dar nu conta. Toate acestea paleau in fata mirosului fin al bunatatilor la care ajungeam. Am petrecut ore intregi savurand doar miros de tarte, placinte si apetisante fursecuri. Fara indoiala, toate aceste mirosuri mi-au marcat intreaga viata, nu numai copilaria.

  110. ilinca

    nu am avut o copilarie fericita dar putinii ani care i-am stat la bunica din partea mamei m-au marcat frumos.de la varsta de 6 luni pana aproape de 7 ani am crescut la bunica aceasta care am iubit-o f mult , ba mai mult ii spuneam mama . era singurul loc unde am avut o copilarie fericita lipsita de griji si batai.imi aduc aminte de o zi cand inflorisera caisii si bunica planta panselute,iar eu adulmecam mirosul caisului inflorit si tot in aceea perioada eram innebunita de mirosul de toporasi , lacramioare si zambile .mi-as dori sa gasesc un parfum de zambile si de acei toporasi care mi se par niste flori din povesti.

Comenteaza acest articol

CONCURS: Parfumul copilăriei!

by realitatea   1 min
113