Home > concurs > Jurnal de călătorie, Andrada – Barcelona!

Jurnal de călătorie, Andrada – Barcelona!

Dintre toate orasele prin care m-am plimbat in ultimii 4-5 ani sunt doua care raman in top. Se paruie putin pentru suprematie, si in ultima vreme incepe sa castige Barcelona. Barcelona catalana, suprarealista, aglomerata, vie. Ma aflu deja pentru a treia oara aici. Am trecut deja peste zona "wow", ii stiu deja o parte din stradute.

Stiu deja nebunia lui Gaudi, cunosc Sagrada Familia, cea care se vede din orice punct al Barcelonei, stiu fantezia din Parcul Guell, stiu cele doua case de pe Passeig de Gracia, cele doua ciudatenii rasarite – una pe stanga, alta pe dreapta (poti, oare, sa nu te intrebi cum ar arata un intreg oras alcatuit din pedrere si case batlo?). Stiu Las Ramblas, Placa Catalunya, si Placa Espana cu fantana magica. Cea care atunci cand e adormita nu-ti inspira…nimic. Si atunci cand e vie te face sa te intrebi cum ai trait pana acum fara sa stii ca exista minunea asta. Cea pe care n-o poti descrie niciodata in cuvinte. Fontana Magica trebuie traita.

Urc pe Tibidabo, Wonderland-ul Barcelonei, unde poti sa inoti in vata de zahar, sa te dai in carusel si lanturi, asta in timp ce vezi Barcelona de undeva…de…sus. Tot de sus o vezi din Gradinile MiraMar, de pe Montjuic sau de pe telefericul ce te poarta pe deasupra marii in timp ce vasele reintra in Port. Dupa doua -trei zile de cutreierat bezmetic, e vremea sa ma ocup putin si de bronz. Barcelonetta, San Sebastio sau Bogatell, dupa gusturi. Pentru o experienta completa, luam trenul catre Sitges. Sitges e o bucatica de Grecia pe teren catalan. Case albe in panta, apa limpede si calda, plaja lina in care poti merge pana la 20 de metri fara ca apa sa-ti treaca de genunchi…La Sitges poti lua masa la restaurantul Buena Vista, care se vinde argentinian, dar unde poti servi celebrele tapas. Porumb fiert, nachos cu salsa si guacamole, tot felul de fructe de mare. Patatas bravas cu pesto sau sos de usturoi… Un dezmat culinar.

Revenind la Barcelona, cel mai bun loc pentru o experienta culinara catalana este Gracia. Cartierul spaniol, ascuns inca de furia turistica. Unde oamenii stau seara pe jos in piatetele dese, visand la interzisele butellion. Acum nu mai e muzica pana dimineata, dar se poate sta la vorba. Se poate bea o bere sau un pahar de sangria stand pe jos. Si nu se uita nimeni stramb la tine. Si da, este curat. In Gracia poti alege orice restaurant de tapas, si poti solicita o selectie. Au acolo un soi de desert mirobolant, ca un fel de vulcan de ciocolata… Va las sa-l descoperiti. Gracia mai are un secret – in Placa del Sol exista cel mai bun loc cu inghetata din toata Spania. Uneori coada e atat de mare ca se dau bonuri de ordine, si poti vedea linistit un film la cinematograful din cartier(cel care proiecteaza exclusiv filme de arta) pana iti vine randul la inghetata. Mai ramane Sangria. Sangria e peste tot, si Sangria e sangele din venele Barcelonei.

Trebuie sa fii nebun sa ajungi la Barcelona si sa nu bei macar o carafa de vin dulce cu fructe si vraji. Completezi dimineata cu o cana de ciocolata calda, groasa, asortata cu Churros. Cum, nu stii ce sunt churros? Churros sunt niste gogosele sarate, care se inmoaie in ciocolata si care iti fac ziua frumoasa. De data asta n-am venit chitita pe shopping.Pentru asta vin in Barcelona in februarie (nu pot sa uit jeansii Sisley luati de aici cu 9 euro iarna trecuta). Totusi, nu pot sa ratez isteria de magazine hippie de pe strazile intortocheate din Barri Gotico. Zara si Mango sunt acolo la ele acasa, deci vei gasi preturi ok la oricare dintre cele 1 miliard de "filale". Pe Avinguda Diagonal si pe Passeig de Gracia gasesti case de designer cu nemiluita, asta in cazul in care iti permiti. Vuitton, Valentino, Balenciaga, Prada and so on. Ma multumesc cu doua perechi de sandale Stradivarius, o gentuta H&M si o palarie Zara. Ce fericire ca se poarta palariile!

Seara fac tot posibilul sa evit Las Ramblas cu explozia de vanzatori ambulanti de bere si prostituate senegaleze. Totusi, fac o excursie pana pe Rambla de Mar. Ma asez pe spate, pe jos. Pe o bancute – oameni – pe jos oameni. Ma uit in stanga si-mi amintesc ca trebuie sa ajung si anul asta la Acvariu. Sa vad pinguinii, E o datorie de onoare. In drum spre casa, evit unul din gandacii imensi care se plimba pe bulevard. Asta e – fiecare padure cu uscaturile ei… Cerveca, beer? Ma intreaba un pakistanez caruia ii atarna din mana un o legatura cu 2-3 Estrella Damm. No, gracias, ii raspund. Si trec mai departe relaxata, gandindu-ma la ziua de maine, la concertul U2 de pe Camp Nou. Prima oara cand am calcat pe Camp Nou mi s-a taiat respiratia. Si nu sunt microbista. Oare ce va fi maine?

Iarna trecuta imi amintesc ca am nimerit aici in plin carnaval. Erau sarbatorile Sfintei Eulalia, patroana orasului. Inchiriasem un apartament micut, chiar pe Ramblas. Stateam pe balcon si ma minunam de toata nebunia frumoasa, cand a intrat francezul care ne inchiriase apartamentul. "What is this?!" – l-am intrebat. "What do you mean?! Barcelona!" – mi-a raspuns cu un accent frantuzesc pe jumatate caraghios, pe jumatate adorabil.


Comenteaza acest articol

Jurnal de călătorie, Andrada – Barcelona!

by admin   3 min
0