Home > Agenda > Şi, până la urmă, care era prima amintire frumoasă?

Şi, până la urmă, care era prima amintire frumoasă?

Vin de la vizionarea de presă a filmului La prima cosa bella (Prima amintire frumoasă), în regia lui Paulo Virzi, propunerea Italiei la Oscar, bombardată de premii Donatello. În timp ce sub ochii mei se desfăşura genericul de final, îmi puneam insistent întrebarea din titlu. Deşi filmul încercase să mă vrăjească timp de două ore cu arsenalul clasic al italienilor: cadre superbe şi meşteşugite, femei foarte frumoase, pendulare trecut-prezent într-o veselie, certuri şi sex.

Oricât de neprietenoase cu userii ar fi filmele româneşti de azi, nu vei vedea vreunul cu, să zicem, Ana Ularu mamă tânără, cântând cu copiii un cântecel penibil, de genul “Cu creionul / Pe hârtieeee / O păpuşăăă-am desenaaaat”, ca, peste mulţi ani, pe patul de moarte, Tamara Buciuceanu-Botez (pasămite acelaşi personaj, dar în etate) să reia cântecelul penibil cu cei doi copii ajunşi adulţi. Îmi era mie, în sală, jenă de jena celor de pe ecran. Există o anumită limită dincolo de care sentimentalismul, siropul, evocarea romanţioasă cad în penibil.

Şi, din nou, avem un film italian pe tema familiei. Care este, dragi copii, celula societăţii. Chit că fiecare din familie, luat separat, e un bou, împreună formează un univers compact şi inseparabil. Că aşa e frumos să fie. Hai, pe bune? Şi avem fiul-contrapunct, care se uită la taică-su cu o privire sfredelitoare, care spune “Eşti un isteric”, la maică-sa cu expresia sinceră “Eşti o panaramă!” şi tot aşa; iar la sfârşit, cedează.

Eu, spectator, m-am identificat perfect cu fiul rătăcitor. I-am înţeles întru totul stânjeneala şi lipsa oricărei dorinţe de a interacţiona cu neamul. Iar când l-am văzut că cedează, ceva s-a frânt în mine. “De ceeee?” “Din dragoste filială / fraternă, etc.”, va răspunde familistul normal.

Pe scurt, e un film pe care-l recomand cu căldură acelora dintre voi care se încăpăţânează să-şi suporte familiile absolut insuportabile, dintr-un sentiment al datoriei. Vă va da o satisfacţie uriaşă, pe principiul: “Uite ce are de îndurat altul!”. Sau… poate mâine vă veţi face bagajele şi veţi pleca în lume. Ceea ce, dacă stăm să ne gândim, va atesta puterea unui film de a schimba destine. 🙂

Articole asemanatoare
leonardo dicaprio
Leonardo DiCaprio, obligat să returneze trofeul Oscar
oscar
Academia Americană de Film a anunțat cine va fi gazda Oscarurilor 2019
helen mirren
Transformarea unei dive de Oscar. Helen Mirren, de nerecunoscut fără machiaj
Hoţul statuetei OSCAR primită de Frances McDormand e recidivist

Loading...

6 Responses

  1. Pingback : Şi, până la urmă, care era prima amintire frumoasă? « Culcă-te, Gheorghe, culcă-te, Ioane!

  2. thecreatrix

    *filmul asta m-a facut sa ma gandesc la Mio fratello e’figlio unico si la Scarlet Diva (2000)- un film care mi-a placut foarte mult- dar care nu este bazat neaparat pe relatiile de familie ale protagonistei, relatia de familie a micii Anna (Asia Argento in rol aproape autobiografic) fiind prezentata in flashbackuri- de exemplu scena cand Anna ii spune fratelui sau “eu cand fac prostioare, nu imi dau jos chiloteii” si o prinde maica-sa (Daria Nicolodi, adevarata mama a lui Asia Argento in rol- again- aproape autobiografic) si ii spune Vezi inelul asta? Stii ce inseamna el? O sa te trimit la internat, in Elvetzia, acolo unde au studiat fiicele lui Chaplin!

    Dar dupa cum stim, ce se intampla in copilarie te urmareste toata viata- probabil traseul de viata al Annei Battista nu intamplator a fost cum a fost 🙂

    Si in filmul asta Asia Argento canta la volan ca si doamna din filmul de mai sus. Canta ceva asemanator- “Che bella cosa sei”- in timp ce doamna “foarte liberala” cum zice Groparu, din familia italiana canta “La prima cosa bella che ho avuto dalla vita/ E il tuo soriso giovane, sei tu”- la asta face referire titlul 🙂

    *recunosc ca limba italiana din trailer m-a facut sa am o puternica emotie, aceeasi din copilarie, limba asta fiind in continuare preferata mea (probabil). cand am ajuns la Florenta, am simtit spiritul timpului curgandu-mi prin vene, ca si cand acolo m-am nascut, ca si cand as fi fost plamadita printe statuile alea (de piatra).

    si in final toti cedam. nu pt ca ceilalti au ajuns mai intelepti, ci pentru ca noi ne-am impacat (cu noi insine)- asta ii spuneam aceluiasi Gropar- facand pace cu mine, fac pace cu toti 🙂

  3. thecreatrix

    *am scris pe paragrafe, nu stiu de ce imi apare textul intr-una, dar in fine, nu are importantza.

  4. thecreatrix

    *am revazut azi cateva secvente din Scarlet Diva- cand Asia e la volan si canta Che Bella Cosa Sei, ea merge la Paris sa o salveze pe o prietena de-a ei blonda (cu care Asia avusese ceva “treburi”in trecut), asa, si care blonda avea acum o relatie disfunctionala cu un arab- Ahmed sau Habib sau cum il chema-si care o batea. Si merge acolo, o gaseste pe prietena blonda goala si legata, nu mancase de 2 zile si Habib plecase si Asia o dezleaga si ii zice “Ai ajuns ca si casnicele alea americane pe care le bat barbatii. Noi maine mergem la politie si il denuntzi pe Habib”- ma rog, asta in limbaj decent, Asia in discursul ei spune cazzo de vreo 5 ori, asa, si ii spune prietenei ca trebe sa il denuntze pe nenorocit MAINE- si paf, in momentul ala nenorocitul intra in casa, ii trage o palma blondei, o lipeste de un perete, blonda cedeaza si incepe sa faca dragoste cu Habib sub privirea uimita a Asiei- enfin, scena asta mi-a provocat (mie) amintiri autobiografice- cu specificarea ca nu eu eram blonda din film 🙂

    1. Ariane

      Haha, deci nu doar mie mi se pare ca Mencinicopschi se fatzaie cat e ziua de mare prin presa )) ma irentb cand are omul asta timp sa faca toate cercetarile pe care isi bazeaza afirmatiile. Parerea mea este ca nu face cercetari prin urmare ori ne serveste drept calde niste informatii reci de cand era el flacau, ori le citeste pe net ca noi toti )

  5. Nastik

    Dragele mele, este chiar aventura veiiti ce traim noi aici si ma simt foarte norocoasa ca mi se intampla toate astea!Ratusca, cred ca esti cel mai dedicat comentator si vizitator al nostru . Si noi va pupam pe toti trei si aveti grija de voi!Cornelia, drum bun voua si sa ajungeti cu bine. Probabil ne vedem la anul cand o sa mergem la botezul nepotelului/nepoticii.Delia, sper ca puteti simti macar putin din trairile noastre. De asta incercam sa facem posturile cat mai dese si cat mai exemplificative.Multumim ca ne urmariti!

Comenteaza acest articol

Şi, până la urmă, care era prima amintire frumoasă?

by   1 min
6