Home > palme d’or

Intimitate cu strigături /PALME D’OR – perversiune si rafinament

Am avut norocul să văd două filme ale lui Abdellatif Kechiche unul după altul – Venus noire şi La vie d’Adele. Deşi primul e un film istoric, complex, despre cazul real al unei negrese folosite pe post de animal dresat în circ, iar celălalt, o intimă şi senzuală poveste de dragoste, cele două filme au ceva în comun: vibrează de senzualitate. Te fac să te mişti vag necontrolat în scaunul de cinema, chiar în momente complet lipsite de acţiune explicită. Practic, nu personajele se seduc şi se pătrund, ci Kechiche, acest nou marchiz de Sade de culoare, vine şi te posedă pe tine, omul

Un Airheads românesc şi tragic

Prăpastia dintre generaţii pare să fie pe trend în sezonul primăvară 2013, în cinematografe. Avem o mamă aberantă care aproape că-şi sufocă fiul, în Poziţia copilului, şi un fiu înfiorător de egoist, care-şi stoarce tatăl de bani şi de răbdări, în cel de-al doilea lung-metraj al lui Marian Crişan, Rocker. Scenariul tânărului regizor din Salonta, câştigător de Palme d'Or cu scurtmetrajul Megatron, în 2008, este inegal din punct de vedere arhitectural. Apar multe amănunte care nu duc nicăieri şi nici nu sunt contrazise de nimic, multe gratuităţi - ca de exemplu, o scenă complet inutilă din punct

Cronica anilor de foc

Sâmbătă, 27 octombrie, începând cu ora 19:00, Cinemateca Română organizează o proiecţie specială, cu intrarea liberă, pentru Ziua Mondială a Patrimoniului Audiovizual. La Sala Eforie (Jean Georgescu) de pe Strada Eforie nr. 2, va fi prezentat lungmetrajul de ficţiune Cronica anilor de foc (Chronique des années de braise / Chronicle of the Years of Fire), producţie algeriană din 1975, în regia lui Mohammed Lakhdar-Hamina, cu subtitrare în limba română.   Filmul, distins cu prestigiosul Palme d’Or la Festivalul de la Cannes (este singura

Filme europene recente

Fiecare consumator de cinema are cel puțin o părere tranșantă când vine vorba despre producțiile europene. Pentru amatorii de filme made in Hollywood, acestea sunt considerate niște sclifoseli artistice plicticoase. Pentru alții, abonați doar la cinematecă și amatori de concepte grele (Viață, Iubire, Moarte), european înseamnă artă. În realitate, sunt filme bune și filme proaste, in­di­fe­rent de unde vin ele. Mai jos, o listă cu cele bune.