Înainte să citesc „Revolutionary Road“ în traducerea lui Bogdan Perdivară la Editura Vellant, Cristi Luca (cel care vă recomandă, în fiecare număr, filme) mi-a promis un exemplar de împrumut, în original. Spunea că a terminat-o de citit în tren. Efectul lecturii: îi venea să coboare în gara din Vaslui și să se oprească în prima cârciumă. Scriitorul Nick Hornby, autorul lui „High Fidelity“, declarase acum câțiva ani că s-ar aruca de pe un pod dacă ar ști că va atrage atenția asupra acestei cărți.
A fost însă nevoie de un film contemporan, cu nominalizări la Oscar, pentru ca un roman de secol XX să-și poată adjudeca partea de glorie: vânzările din prima ediție a „Revolutionary Road“ n-au depășit 12.000 de exemplare. Spre deosebire de film, care, în ciuda cuplului cu chimie Kate Winslet – Leonardo DiCaprio, nu reușește să transmită drama personajelor, cartea îți taie respirația. Yates atinge cele mai adânci temeri umane și are un cult aparte pentru gesturi. Spatele, mâinile, ochii și buzele personajelor lui transmit până și cea mai ascunsă neliniște.
Povestea e aparent banală: un cuplu de tineri căsătoriți se confruntă cu propriile ratări. Înainte să se mute într-o casă cochetă din cartierul american Revolutionary Hill, s-au hrănit cu propriile vise și cu fascinația pe care o aveau unul față de celălalt. Au crezut că sunt speciali. Dar în contextul unei lumi ambalate în carton sclipitor, pasiunea e înlocuită de frustrare oarbă, speranța e sufocată de conformism și eventualele soluții devin neputințe. Fiindcă, la fel ca în viață, de multe ori nu există nicio revoluție.